LABIRINT

Si in dimineata aceea ploioasa se trezi tot inainte ca lumina zilei sa patrunda prin luminatorul din tavanul piezis. 

Avea gura uscata iasca si in ceafa aceeasi presiune ciudata care o anunta ca tensiunea arteriala o luase iar razna.

Intuia cumva ca, in putinele ore in care atipise, visase ceva dar memoria viselor ii disparuse odata cu suferinta pentru care, desi nu servea la nimic, lua cu regularitate o multime de medicamente - ale caror denumiri nici nu isi batea capul sa le retina. 

Traia de la o vreme chinuita nu de bolile ei ci de demonii cu care se lupta, incercand sa-i scoata din launtrul sau. 

Starea ei, o anticipare a descompunerii, nu putea fi vindecata nici de pastilutele albe, nici de licorile amare din acele flacoane mici, de culoare maron, carora le gasise locul intr-o cutie veche de biscuiti.

Simtea cum timpul ii devenise dusman, luandu-i cu fiecare secunda din putere. Avea inca de digerat vidul din ea, asa ca orele de somn in mod firesc erau din ce in ce mai putine, incercand sa inteleaga ce se intamplase.

Stia ca ar fi trebuit sa se roage in momentele de veghe... dar nici macar pentru asta nu mai avea rabdare. 

Era asaltata de ganduri sinucigase, sperand ca, trecand in alta stare, ar fi putut scapa de durere. 

Intocmise o lista cu tot ce o bantuia dar nu se simtea inca pregatita pentru o spovedanie. Si-ar fi epuizat doar duhovnicul, care, intrigat, ar fi trimis-o, cu siguranta, la un psihiatru, de care, poate chiar avea nevoie.

Traia o durere greu de indurat -  o vina de neiertat, impletita cu o rusine devastatoare - o stare pe care mintea ei o putea asemana doar cu Caderea din rai! 

Ratacea cu gandul ziua si noaptea prin labirintul tenebros al sinelui, cu speranta aflarii. Cauta disperata lumina pierduta in locul tainic din launtru, in care salasluieste Dumnezeu, de a carui caldura, brusc, nu s-a mai invrednicit. 

Atunci si-a simtit unitatea fiintei faramitata in mii de bucati si fiecare bucatica capturata de ganduri de tot felul. 

Sufletul ii era doldora de regrete, ranchiuni , napadit de ispite. 

Avea nevoie de regasire. In ce masura putea reusi... nu stia.

Trebuia insa sa gaseasca o cale sa iasa din acea stare de akedie, in care rusinea profunda si devastatoare de a se fi departat de Dumnezeu o pusese la pamant.

Stia ca explorarea sinelui nu era ceva usor; drumul era sinuos, cu multe ocoluri, cu capcane construite de minte pentru a se proteja de durerea pricinuita de adevar. 

Un oftat adanc ii opri sirul gandurilor. 

Cand duse la gura paharul cu apa statuta, observa ca mana stanga ii tremura. Era pentru intaia oara! 

Ziua se anunta a fi aceeasi, cu cea de ieri : acelasi suspin, aceeasi durere fizica, aceeasi suferinta in adanc... Doar ea nu mai era aceeasi cu cea de ieri caci...  mai pierduse o zi! 

De la pat, la baie si apoi la masina de cafea... obosise deja.

Isi zari in oglinda chipul cazut si, pentru o clipa, chiar crezu ca isi vede mama ...  Ii semana din ce in ce mai mult! 

Privirea ii cazu pe Psaltirea, abandonata de zile intregi pe noptiera  mult prea mica pentru atatea lucruri cate inghesuise pe ea.  

Regasi in aceasta acumulare obositoare ochiului obiceiurile tatalui sau... plecat devreme din lume, dar nu atat de devreme incat sa nu fi lasat in sufletul ei traume. 

Orice ai face nu esti de capul tau in lume si ce e de purtat... porti! Trecutul chiar... trecut... vine dupa tine, este in tine!

Isi lua ceasca cu cafea si se indrepta incet spre fereastra.      

Afara ploua cu... stropi mari, ca niste lacrimi de mama ranita, care, atingand tabla ruginita a glafului, lasau durerea sa se exprime fara nici o rusine.

Oare iadul era diferit?

Cu aceeasi neinteleasa potrivire, am insailat cele 12 cuvinte propuse de psi:  

cutie,  anticipare,abandonata, caderea, 

regularitate, presiune, intrigat, flacoane, tabla, 

suferinta, doldora, epuizat