Faceți căutări pe acest blog

marți, 25 decembrie 2018

FERICITI DE SARBATORI - SI NOI SI NATURA





Daca acum 30 de ani mi-ar fi spus cineva ca voi ambala vreodata cadourile de Craciun in hartie de ziar... i-as fi spus ca nu ma cunoaste! 

Inainte de revolutie dadeam bani grei pentru a-mi procura hartie de impachetat din Germania!

Si totusi...

Cand am aflat cate tone de deseuri nereciclabile raman dupa Craciun... m-am speriat!

Marturisesc ca invat si eu, multe de la nepotii mei, si incerc sa tin pasul!

Dupa cum spuneam, avem un brad viu si nu am folosit decat ziare vechi pentru a ambala cadourile!



In fotografie poate nu este la fel de vesel ca in realitate: aspectul este chiar unul reusit!


Sa avem deci sarbatori frumoase si sa fim atenti la mediul in care traim! 
Parintele Sofronie de la Essex spunea ca omul pacatos napadeste si natura cu pacatele sale!

Si sa nu uitam motivul sarbatorii! El nu il constituie nici cadourile nici,  infruptarea ci NASTEREA MANTUITORULUI! 

Sa aven grija sa-L invitam la masa noastra!


SARBATOARE BINECUVANTATA !

luni, 24 decembrie 2018

VINE "MOS CRACIUN"! CE ASTEPTATI DE LA EL?





Iata, sunt iarasi aici, pe blogul meu, in Ajunul Craciunului! Inca un Craciun!


Din nou ma gasesc in fata unei liste cu dorinte, o noua lista, alta etapa cu alte sperante, alte proiecte!
Stiti deja, cei care popositi aici, ca am acest obicei de ani muuulti! Cei care nu stiti... accesati link.ul de mai sus!

Cum spuneam, caietul in care imi pun scrisorile catre Mos Craciun arata, fara umbra de indoiala, starea, perspectivele, etapa de viata in care m-am aflat la un moment dat, evolutia mea in general  - materiala, morala si spirituala!

Este foarte interesant si emotionant totodata sa-l rasfoiesc...

In curand voi aniversa 8 ani de cand scriu aici si unii stiti deja toate cate mi s-au intamplat in acest timp.

Cand ai trait atatea incercari... inveti sa iti doresti mai putine lucruri si mai esentiale.

Mos Craciun va trebui sa vina cu alt sac... un sac special in care sa incapa bunavoire, echilibru, dragoste pentru ceilalti, binele lor, intelepciune, nadejde si mai ales timp!

Cat despre sanatate... las la latitudinea Lui sa mi-o dea in dar dupa cum crede El, caci azi nu stiu sa spun cat de mult mi-a folosit sanatatea dar stiu cat mi-a fost de folos boala!

Sanatatea, cand o ai, nici nu o bagi in seama, nu o pretuiesti! Ea intra in sfera firescului! Abia cand o pierzi ea devine pretioasa si valoarea ei, fara boala, nu poate fi estimata!

Recent am avut o intrevedere cu oncologul meu, pe care il vad o data pe an... Si i-am spus si lui acelas lucru. 
- Boala m-a crescut, m-a invatat o multime de lucruri, m-a intarit si mi-a aratat masura reala a clipei!

El mi-a spus, emotionat, ca, pe tot parcursul activitatii lui profesionale,  in care si-a ingrijit si sotia si fiul, si ei bolnavi de cancer!,  a invatat enorm de la pacientii lui! 

- Mai ales de la femei am invatat! mi-a spus el! Sunteti grozave voi, femeile! Cum stiti sa suferiti fara ca cei din jur sa piarda speranta, cum stiti sa plangezi razand, cum stiti voi sa va luati curaj dintr-un vis si sa aveti speranta doar pentru ca cei dragi sa nu si-o piarda pe a lor... Sunteti minunate! Si iata de ce eu trebuie sa le multumesc pacientilor mei!

Asadar azi in caietul meu scriu doar atat:

Doamne da-mi ce crezi tu ca-mi este de folos si timp ca sa ma pot bucura de darul Tau!


Va doresc tuturor un Craciun pe care sa-l puneti in cununa amintirilor frumoase, o sarbatoare in care sa fiti cu adevarat fericiti! 





Cita

sâmbătă, 22 decembrie 2018

DA-MI DOAMNE TIMP


Pe tine Doamne, la ceas de sarbatoare, 
Te rog sa-mi implinesti doar o dorinta:
Da-mi Doamne timp sa pot sa am rabdare
si sa ma bucur intru nevointa!

Caci draga Doamne, n-am sa-l risipesc 
si altceva nu vreau  in asta lume;
cu-ntelepciune daca-l folosesc
o sa pot face multe lucruri bune.

Da-mi timp sa pot sa fac ce n-am facut,
sa pot gandi la cele negandite,
timp de-mpartit si timp de cunoscut,
de reflectat la cele dobandite!

Da-mi Doamne timp sa pot sa mai zambesc,
timp de trait si nu de risipit,
timp ca sa cred si sa ma mai uimesc,
sa-accept si sa regret tot ce-am gresit!


Da-mi Doamne timp sa pot sa indraznesc;
timp sa visez, sa ma pot bucura;
timp sa iubesc, timp  sa ma regasesc!
Da-mi timp atat cat sa mai pot spera.

N-am sa ma sperii ca imbatranesc,
Nici ca in trup va fi si "au" si "vai"!
Eu clipa ca pe-un dar o sa-o  traiesc
si am sa-l pun la suflet de mi-l dai!

Da-mi Doamne timp, timp ca sa pot ierta,
sa ma smeresc, si sa ma osandesc,
ca sa ma bucur c-am putut uita!
Vreau timp sa pot pe toti sa ii iubesc!

Stiu, cand astepti el, timpul, greu mai trece, 
Si-atunci cand suferi parca se dilata;
El zboara pentru cel care petrece...
Si nu-i decat o clipa  viata toata!

Dar cui  iubeste-n chip desavarsit,
timpul nu-i trece, nici nu-i se grabeste,
Caci el... dispare, totu-i nesfarsit,
si atunci eternitate se numeste!

Tu, Doamne, azi, la ceas de sarbatoare, 
Te rog sa-mi implinesti asta dorinta!
Stiu ca e mult si darul este mare
Insa la Tine totu-i cu putinta!

Amin




marți, 18 decembrie 2018

CRACIUNUL INTRE MINUNE, FASCINATIE si... ECOLOGIE


M-am nascut intr-o vreme cand toti oamenii din tara noastra erau saraci! Boieri nu mai erau, intelectualii care nu erau prin puscarii, devenisera hamali, iar putinii beneficiari ai noii politici comuniste isi ascundeau cu grija banuita prosperitate.
Craciunul copilariei mele a fost mereu la granita intre minune si fascinatie!
In ciuda saraciei si a lipsurilor, mama a reusit sa faca stralucitoare aceasta sarbatoare! Ea era insa o artista in a da clasa saraciei!

Imi amintesc ca, in seara de Ajun, mancam grau fiert cu nuci, indulcit cu miere si pus in niste foi ca de clatite, de post; le numeam "scutecele lui Hristos"!
Nu imi aduc aminte de nici un cadou primit in copilarie, de Craciun!
Stiu insa ca bradul, impodobit de mama, in mare taina, in noaptea de Ajun, cu toate decoratiile facute de mana ei, era minunea minunilor! Si acela era cadoul nostru!
Ma intreb si azi cum a reusit mama in acei ani o asemenea performanta!
Cu decoratii moderne, cu mai stiu eu ce lumini sofisticate,
mereu in pas cu moda culorilor ... an de an am incercat sa decorez si eu bradul de Craciun in fel si chip astfel incat sa fie cat mai frumos cu putinta. Ma tem insa ca nu am facut inca unul pe masura celor cu care mama ne-a fascinat in anii copilariei noastre !

Despre cadouri nu am nici o amintire. Dar imi amintesc de parca a fost ieri, freeria exclusiva a bradului nostru de Craciun, un brad mandru, urias, mare pana in tavan!

Niciodata nu am gasit cutia cu minuni decorative, nici nu am vazut bradul inainte de a fi impodobit.
Ne trezeam pur si simplu cu minunea langa noi!

Daca doriti sa cititi, sau sa recititi, o poveste legata de un anume Craciun din viata mea... gasiti textul aici!

In ziua de 24 Decembrie mama facea cozonacii - ca sa alunge din casa mirosul de sarmale, friptura si caltabos!

Framanta, uneori chiar plangea, si canta colinde! Pe acelea pe care le stiu de la ea... eu nu le pot canta pentru ca ma podidesc lacrimile!

https://youtu.be/IMauskSyhEU

Si cat eram de emotionate!
Sperand sa-l "prindem" pe Mos Craciun in momentul cand avea sa aduca bradul, decorat gata, in noaptea de Ajun ne rugam de mama sa ne lase sa ne culcam in sufragerie.

Si mama, ca sa nu ne indoim cumva de minunea ce avea sa se petreaca, ne facea acest hatâr.

Nu stiu cum dar nu am simtit-o niciodata, desi operatiunea asta se petrecea langa noi!
Nu a facut niciodata nici un zgomot care sa ne trezeasca inainte ca totul sa fie gata si ochii nostri sa sclipeasca in fata minunii iesite din mainile mamii!

Bradul era cel mai minunat cadou, acel cadou care ne arunca in lumea de poveste. 
Azi bradul se decoreaza impreuna cu copiii. Poate acesta este motivul pentru care este mai important ce se afla sub brad decat bradul in sine!

Am avut si eu perioada mea de lipsuri si am incercat si eu, in viata mea de familie sa fac bucurii din nimicul pe care il puteam gasi ... Daca am reusit sau nu... nu stiu. Copiii mei o vor putea spune. Ei insa nu stiu ce stiu eu si nici nu au trait magia acelor sarbatori... si, poate deaceea, nutresc o anume nemultumire...

Cum traiesc la cumpana dintre doua secole si am nepoti... inerc sa tin pasul cu timpul...

Si provocarea acestui Craciun este una ecologica !
Cum se petrece un Craciun ecologic?
Pai mai inai va spun iar pe parcurs o sa va si arat! 
Sper sa iasa asa cum ne-am programat... caci este o misiune de echipa!


Precizez ca ecologia nu schimba nimic din spiritul Craciunului! Ba, dimpotriva.

  • Ne adunam, ca in fiecare an, in familie, ca sa ne bucuram de sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos si nu sa bem si sa ne ghiftuim aiurea!
Apoi:
  • Incercam sa fim mai atenti cu cadourile, reducandu-le un minim decent! Avem deja mult mai mult decat ne trebuie! 
  • Nu cumparam brad! 
Anul acesta am inchiriat unul viu, in ghiveci! Bradul are un nume - il cheama Marcel - si are 6 ani!
Il putem da inapoi si anul viitor sa inchiriem altul sau, daca ne vom atasa de el, il putem chiar pastra...
Noua ne trebuie brad pentru interior, caci in curte avem destui... asa ca, daca il pastram vom incerca sa ii creem conditii ca sa-l putem dezradacina anul viitor...
Exista si varianta de a-l planta undeva, intr-o padure.
Vom vedea.

  • Vom renunta la hartia de impachetat! 
Cum sarbatoarea asta face tone de deseuri de hartie de impachetat, anul asta noi vom impacheta cadourile in hartie reciclata, cutii de carton pictate de noi, in hartie de ziar, ori chiar in materialul... cadourilor!
  • Nu vom mai lega pachetele cu rafie ci cu panglici refolosibile ori cu fire de diferite feluri

  • Pachetele le vom decora cu funde facute din file de reviste vechi ori cu trandafiri facuti din hartie de ziare vechi! 
Cam asta... Si promit poze!
Nu stiu ce va iesi dar incercam!

O noua era, alt farmec, alte... "minuni"!

Pana la urma farmecul unei zile de praznic, petrecuta cu cei dragi, nu depinde atat de bogatie cat de spiritul acelei intalniri, de admosfera in care ea are loc!

Stralucirea Craciunului vine din lucruri mici, simple, aparent neimportante, care insa, puse laolalta cu mare atentie, dragoste si cu gandul la bucuria celorlalti, o fac de neuitat!

Totul poate deveni magic cand e facut cu iubire!

Va doresc tuturor un Craciun de poveste
 alaturi de toti cei ce va iubesc si pe care ii iubiti!

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

IMAGINEA DIN OGLINDA

Oglinda, oglinjoara... 
Ce dusman periculos este oglinda!
Daca te placi privindu-te, risti sa te increzi, daca nu te placi ai sanse sa invidiezi, daca te poti privi in tine...  e posibil sa te prea-multumesti , iar daca nu te poti privi in ea... te-ai putea pierde...

In ce ma priveste , nu fac parte din generatia imaginii! 
Pe vremea mea nu in toate casele exista un aparat foto si nici peretii de oglinzi intalniti astazi peste tot. 
Suntem obligati sa ne ... oglindim. problema este ca imaginea nu ne lasa sa ne vedem si sufletul...

Pentru multi, la vremea aceea, oglinda din baie era esentialmente, doar un obiect practic si igienic. In intregime ne vedeam in geamurile vitrinelor... 
Pentru unii se intampla ca oglinda cea patrata de deasupra chiuvetei, sau cea agatata undeva sus, intr-un cui ruginit, sa fie si un partener de dialog, introspector de constiinta...
Prin hoteluri era chiar un fel de... spion... dar asta e alta poveste!

Cand ma gandesc azi... imi pare ca lumea a alergat de nebuna in acesti ultimi ani si a sfarsit inghitita de timp... precum Chronos si-a  inghitit proprii sai copii!

Dar sa revin la imaginea din oglinda...

Desigur, ne privim zilnic in oglinda. Azi mai mult ca niciodata. Mie totusi mi-au ramas in minte cateva imagini zatite in sticla ei rece...

Relatia mea cu realitatea din oglinda, a inceput pe cand aveam  vreo 18 ani. Atunci cred ca mi-am perceput intaia data cu adevatat imaginea.

Era inaintea banchetului de sfarsit de liceu. 
Coafeza care mi-a aranjat parul atunci, incantata de "opera" ei, mi-a propus sa fac si niste probe de fotogenie pentru fotografii cu coafuri la moda. 
Nu stiu nici azi de ce, caci eu nu am avut niciodata un look "la moda"! In plus, parul  meu se aranja numai cum voia el: era mult, greu si ondulat, pe cand atunci se purtau plete drepte ! 
Unde mai pui ca nici fotogenica nu am fost! Niciodata pelicula nu a fost fidela oglinzii - un fel de pedeapsa pentru ca frumusetea mea de atunci sa nu ramana imprimata!
Am acceptat totusi propunerea, atinsa un pic in orgoliul meu adolescentin - si multa vreme mi-am vazut  stanjenita chipul prin vitrinele coaforurilor in postere mari in care pana si eu abia ma recunosteam! 

Dupa ce o "maestra"  m-a coafat, am fost machiata ca pentru o sedinta foto profesionista! 
In imaginea din oglinda am vazut o tanara care tocmai incetase sa mai fie un copil  !

                                                                  ***

Aveam vreo 30 de ani. 
Am fost invitati la o nunta de pricopsiti comunisti pe care nu aveam cum sa o evitam! Nu am fost niciodata fan de nunti la care nu cunosti pe nimeni.
Sotul meu tocmai se intorsese dintr-o delegatie in Germania de unde, din toti banii de diurna, pe langa dulciuri pentru copii, mi-a cumparat o superba rochie lunga, de voal negru, cu irizatii violet, un model la moda si azi!
Am plecat mai intai spre casa miresei.
Cand am intrat acolo s-a facut o liniste care m-a intimidat.
Am cautat de indata o oglinda sa vad ce nu era in regula cu mine, sa verific daca nu cumva eram prost sau exagerat fardata, daca ceva din tinuta mea era in neregula.
Am intrat intr-una din camere unde era o "toaleta" - acea 
detestabila piesa de mobilier care exista in toate dormitoarele la vremea aceea. 
Cand m-am privit in oglinda aceea usor patata, pentru prima oara m-am vazut frumoasa!


***

Aveam  50 de ani cand, la bratul tatalui ei, fiica noastra a intrat mireasa in biserica! Era ca un fluture iesit din crisalida si noi... atat de emotionati. 
In ziua aceea mi-am trait si propria nunta si bucuria ei si am dat slava lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa ajung clipa aceea!

Pe atunci inca nu existau firme care sa organizeze nunti asa ca eu am fost cea care, cu exceptia mancarii, m-am ocupat de tot. 
Superba biserica, ornata de mine cu 700 de fire de gladiole albe si oranj, era plina ochi cu cei peste 100 de prieteni veniti sa le fie copiilor martori in clipa juramantului...
In agitatia acelei zile, cu surprize de ultim moment, balbaieli inerente, emotii si protocol, nici nu stiu cand si cum am avut vreme sa ma imbrac, nici de cum sa ma aranjez si, chiar daca voi fi trecut pe langa oglinda, nu ma prea vazusem!
In holul hotelului, in al carui restaurant a avut loc petrecerea,  
mi-am zarit pentru o clipa imaginea.
In spatele meu, prin oglinda imensa, i-am zarit  pe fiica noastra, in rochie de mireasa, pe sotul ei emotionat, pe fiul nostru, pe barbatul meu fericit... si, oprindu-mi privirea asupra mea, din oglinda mi-a suras ... o femeie implinita!


***

La 53 de ani... totul s-a oprit.
Nu m-am mai privit in nici o oglinda astfel incat... am uitat cum arat!
Oglinda mea se gasea in ochii omului meu si, cum el inchisese ochii, nu mai aveam in ce ma oglindi!



***

La 57 de ani cand... am ramas cheala...  incercand sa salvez aparentele, in oglinda rece si nemiloasa, se gasea o femeie ce-si purta crucea... 


***

De atunci am mai chelit inca o data! 
Anii au trecut fara sa bag de seama, parul mi-a crescut, zambetul mi-a revenit.  Zilnic insa ma mir descoperind in oglinda pe altcineva!

In pauza de 10 ani in care mi-am pus viata in paranteza, parul mi-a albit, pleoapele mi-au obosit... dar in apele  tulburatoare si reci ale oglinzii inca mai caut uneori urmele celei care am fost!
Nu am regrete si nici nu sunt trista. Timpul ne ia nu doar anii ci si frumusetea!  
Insa ma infior adesea cand, privindu-ma in oglinda, in loc sa ma vad pe mine, imi pare ca de dincolo imi zambeste... mama mea

***

Sper ca in ochii mei, sub pleoapele ce se tot lasa - parca anume pentru a-i feri de durerile lumii - sa se vada  ceea ce nici o oglinda nu e in stare sa arate: sufletul meu, sufletul care se cauta si cauta, se plange si se plange, regreta, se osandeste si iarta, plange cu sughituri uneori dar se si bucura si spera, incearcand neputincios sa iubeasca si sa nu judece!

Imi doresc ca, oglinda lor sa ma infatiseze macar ... inteleapta!

AIURELI DE BLACK FRIDAY

Cu cele 12 cuvinte  ( optimist, ograda, nai, sport, INnoroiat, stres, cariera, pariu, tare, plete, mustata, percutie)  
pe care Edie le-a ales, 
am incercat fara de stres(s)
sa incropesc o... aiureala! 
la mare repezeala!


Cand vantul rece sufla tare
a paguba... si a ninsoare,
ograda parasita-mi pare
si pana si cocosul rebegit
cotcodaceste plictisit 

Pentru c-afara-i frig si zloata 
In sali grasutele ataca:
fac sport, ca-n rochile de marca
pan'de Craciun s-ajunga-n fine
sa-arate bine!

Azi am aflat ca Mosul asta 
cu plete  albe si mustata...
Innoroiat, cu haina rupta
s-a-ntors victorios cu toate
cadourile cumparate

Cum Mosul nostru se respecta
nu a ratat marea oferta
si de BlacFriday in alerta
a tot umplut pentru copii 
sacii  cu jucarii

optimist el din natura
Dar chiar c-a dat o lovitura
asta-l va ajuta in  cariera 
ca uite  si de asta  data
iese basma curata

Si de Craciun copiii-n asteptare
pe-afara alergand fara- ncetare
uita ca Mosul e-n verificare
asa ca pun pariu de la-nceput
iar scapa... nevazut

Eu insa iata n-am epuizat 
cuvintele ce ni s-au dat...
Inchei aici ca ce sa fac 
percutie si nai ma cam deprima
la ele nu am rima!

Ii felicit pe cei care-au gasit
o rima si-au un text mai reusit
Eu am program de... cheltuit 
Black Freiday  tine... nesfarsit!
Asa am auzit.






sâmbătă, 17 noiembrie 2018

NOCTURNA




Incerc sa scriu dar totu-i poticneala... 
Pe deget vad o urma de cerneala,
Pe-obraz ma arde lacrima uscata,
Cazuta mai-nainte pe fila sifonata.
Cuvintele plecat-au de la mine
S-au dus sa mi te caute pe tine...  
S-au dus in lumea inca nestiuta.
Zadarnic le invoc, ma simt pierduta,
 Dar imi asez pe pleoapa-mi gandul ud...
Si-n linistea din noapte pot s-aud
cum gem in sine-mi dar scrajnind ma zbat
Sa le aduc din paradisu-ndepartat

Si un puhoi de soapte vin din hau 
eu am pe buze doar numele tau!
dar nu am glas sa pot sa il ingan...
 cuvintele imi sunt pe alt taram...
Si-n noaptea mea cu irizatii de topaz,
Ingerul meu ma prinde de obraz 
Ca din senin ma simt iar in poveste
dar un obraznic demon ma priveste.
Atunci un suflet plin de doruri sunt
In ele ma afund, te strig in gand. 
Sunt cer tivit cu gandurile tale
Si in adancul meu ma las cu jale
Si lacrimi innoite-mi curg usor
Demonul pleaca ... cu ingerul meu zbor...
Prind iarasi viata si din nou respir.
Tu tot nu esti  dar pana sa ma mir,
noaptea e zi iar pata de cerneala,
s-a dus cu ea... Scriu iarasi cu sfiala.
Simt aerul ce-mi intra in rarunchi,
Iau perna-mi uda si-o pun sub genunchi...
Cuvintele care-mi revin miros a mir!
Curg multumite, aliniate-n sir,
Mi te aduc din noaptea ce s-a dus
Cu ruga sfanta-n care mi te-am pus.

marți, 13 noiembrie 2018

REMEMBER

LA... ULTIMA RAZA DE SOARE


Sa vii, unde se termina lumea ce moare!
 Sa ma astepti acolo!
Si, cand se va stinge ultima raza de soare,
sa ma treci dincolo.
Unde timpul nu este si nevazutul apare,
sclipind orbitor...
Unde-si va pierde puterea-i sfasietoare
ceasul neiertator!
 Taramul cel nou ne scapa de ora, de ziduri,
de porti si de margini ...
 De cele perfid asezate in vise si ganduri...
nevoi si imagini...
Dincolo de bariere voi deveni, sine die,
o traire vie!
Fara emotii desarte, ce mor inainte sa fie:
doar bucurie!
Tu ma vei recunoaste indata, dupa dor
ori dupa soapta...
Voi fi o ruga nesfarsita purtata de nor:
lumina toata!
Voi fi suflet, un abur, cantare duioasa,
cuvant nerostit...
Voioasa... de-am putut sa te bucur, frumoasa...
 pe cat te-am iubit.
Sa vii unde se termina iubirea trecatoare,
sa ma astepti acolo.
Si, cand se va stinge ultima raza de soare,
 sa ma treci dincolo. 
Voi darui iubirea asta jertfelnica:
 ofranda mea!
Sa vii unde se termina lumea bicisnica
caci voi scapa de ea...
Si sa ma duci direct unde viata e vesnica,
ca dragostea mea!
Unde toate ranile-adanci ni se vindeca...
si boala cea rea!
  Sa ma astepti acolo, departe de lumea nebuna,
in clipa divina!
Fara teama, in alt ipostas, sa pasim impreuna...
spre Lumina!
Sa vii unde se termina iubirea trecatoare!
Sa ma astepti acolo.
Si, cand se va stinge ultima raza de soare,
sa ma treci dincolo...
De te chem nu-i din slava desarta, mandrie
ori prea-indrazneala,
Imi simt iubirea intacta, ea zboara, e vie,
 tanscendentala!
Sa vii si sa ma treci dincolo si atunci vei vedea
cum totul devine,
La Cerul cel Mare, in lacrimi, cu pulberi de stea,
Iubire in sine!
Si chiar de vom fi la-nceput un abur si-un duh,
 "ceva" neterminat,
Dincolo de Poarta cea Mare, acolo-n vazduh,
deveni-vom Intregul visat!
 

luni, 18 iunie 2018

BALADA VERII


ELUCUBRATII

E VARA DIN NOU SI POAMELE-S COAPTE
DE VINA E DOAR...  INCALZIREA GLOBALA 
CA NU E RACOARE IN ZORI SI IN  NOAPTE
CA UNII FAC MITING CU MINTEA NECLARA!

E VARA... OFERTA NE-MBIE LA GIM
SI-IN RITMURI LATINO VADIT ESTIVALE
FEMEILE TOATE TREC IAR LA REGIM...
VISAND LA MODELUL EXPUS LA INTRARE

E VARA...BARBATII  SE LASA DE  FIARE
STITI DOAR CA IARASI  E FOTBALUL REGE
E CALD... SI E BERE, SI  MICI PE GRATARE
LA SALA DE SPORT... LA IARNA VOR MERGE 

E VARA SI CELE DE BOTOX UMFLATE
IN LOCURI DE LUX SE DUC SA DEA TONUL
CU BUZE BIZARE... PAPUSI IMPAIATE
LASAND SA GHICESTI FARA GRES SILICONUL 

E VARA  E CALD, SI-N DRUM SPRE SERVICI
VEZI FETE GOLUTE, PE TOCURI INALTE
CU GENTI COPIATE SI FARD CU SCLIPICI
CE SPERA DE MAINE SA PLECE DEPARTE 

E VARA DIN NOU SI MIROASE-A FETID
MAI MERGEM LA MOL,  ACOLO-I RACOARE
IN PARCURI NU-I NIMENI DOAR MUZICA  TARE
SI IARBA E ARSA SI BANCILE FRIG

E VARA TORIDA SI LUMEA-I  NEBUNA
NOAPTEA-I NADUF, IS TANTARI SI-I SUDOARE
TI-E SOMN INSA CAINII TOT LATRA LA LUNA
SI VREI SA ADORMI CU GANDUL LA MARE 

VARA-I IN TOI DAR  BALADA-I SFARSITA
SI DACA N-AR FI...  INCALZIREA GLOBALA
V-AS SPUNE MAI MULTE DE LUMEA TRAZNITA
INCHEI INSA AICI... CA-I PREA CALD AFARA!

miercuri, 13 iunie 2018

MISTERELE PARISULUI (6) - BOUILLON CHARTIER UN LOC MITIC UNDE TREBUIE SA MANCATI!

STIATI CA LA PARIS EXISTA UN RESTAURANT UNDE, CA SA POTI MANCA IN FUGA...  TREBUIE SA... STAI LA O COADA... RESPECTABILA?


PRIVITI!



<a href="https://www.tripadvisor.fr/LocationPhotoDirectLink-g187147-d714938-i142290945-Le_Bouillon_Chartier-Paris_Ile_de_France.html#142290945"><img alt="" src="https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/08/7b/30/01/la-queue.jpg"/></a><br/>
Cette photo de Le Bouillon Chartier est fournie gracieusement par TripAdvisor



Restaurantul este celebru prin aceea ca este singurul care functioneaza din... 1896, fara intrerupere!
Si asta cu doar patru proprietari!

El reprezinta un tipic frantuzesc, fiind expresia unei epoci apuse,  cand clientela era una fidela si consegventa, un tipic care, in mod paradoxal, nu s-a pierdut de-a lungul timpurilor!

Locul este istoric si 
nimic nu devine un mit din întâmplare , caci aici totul se bazeaza pe reputatie!

Chartier are peste 100 de ani și se descurcă bine. 

În inima parizienilor sadea, ca si în amintirile turiștilor din întreaga lume, longevitatea asta are o explicatie!

Bouillon Chartier s-a născut in 1896, dintr-o idee simplă: aceea de a oferi o masă decenta la un preț modest, respectand clienții astfel incat sa le fie câștigata fidelitatea.

Aici s-au servit de-a lungul timpului peste cincizeci de milioane de mese!  Si rețeta adoptata la inceputuri functioneaza si azi!

Locul, de-a lungul anilor, si-a creeat un renume, a vibrat in ritmul vremilor, debordand de clienti,  ilustri sau anonimi, si ramanand mereu acelas. 

A fost si este indragit, prin nota familiala si nepretentioasa, foarte apreciata de francezi, dobândindu-si mai mult decât unicitatea, fiind chiar un loc insufletit care isi poarta cu gratie propria poveste de succes!

Nu va demobilizati vazand coada de la intrare! Nu va pierdeti rabdarea caci... nu veti astepta prea mult. In acest restaurant vii sa mananci si nu sa tragi de timp! Asa ca... un chelner nu va intarzia sa va preia si sa va conduca la masa.

Odata intrati  veti putea admira salonul imens și legendar cu mobilierul sau renumit, cu sertare în care clientii cotidieni de la inceputuri isi puteau regasi servetelele proprii pe care le utilizau cateva zile! 
Interiorul a fost pictat de pictorul Germonton, care a facut această lucrare în 1929 pentru a-și putea plati ... datoriile fata de patron!

Baletul neîntrerupt al chelnerilor de la Chartier - purtand veste negre și șorțuri albe - cu o eficiența fără egal, este ceva unic!

Și fiti ingaduitori cu meniul servit caci aici mancati ieftin!
Si... rapid!  
Nota o veti primi de indata ce ati terminat de mancat! 
Nu uitati ca afara, in strada, este inca... coada!!

Tradiția și diversitatea sunt disponibile aici la prețuri imbatabile.
La pranz poti servi : ou cu maioneză , o supă de legume sau melci, ca aperitiv; apoi o bucata de carne sau pește ori un fel de mâncare cu sos, feluri bine asezonate, autentice și care costa in jur de 10 €!
Aveti încredere, furnizorii sunt siguri și consecvenți. Răsfățați-vă cu faimoasul desert al casei - paharul cu frisca, o frisca pe care nu o veți găsi nicaieri în altă parte!

De fapt, oricat ai cauta un alt Chartier nu-l vei gasi nicaieri în altă parte ...

Pentru că există doar un Chartier, doar unul, si acela se afla la Paris, in arondismentul al 9-lea.

7 rue du Faubourg Montmartre | 75009 Paris
Deschis 7/7 j | 11:30 până la miezul nopții
Serviciu continuu fără rezervare

01 47 70 86 29

restaurant@bouillon-chartier.com

miercuri, 6 iunie 2018

Azi am avut un moment de dubiu

... completand formularul de inscriere la examenele din anul acesta  - ca deh, asa patesc cei care nu au invatat la timp: o fac la batranete! :)!
Desi de patru ani il completez, nu stiu de ce tocmai acum mi s-a intamplat sa stau pe ganduri...

Cine sunteti? 
Descrieti-va in cateva cuvinte; 
Ce va motiveaza sa urmati cursurile Centrului Dumitru Staniloae?

Auzi: "Cine sunt eu?" Parea o leapsa de blogging!

Pai... Poate ca e bine sa ma intreb eu insami din cand in cand...cine sunt? sau, mai exact, ce sunt?, ce am devenit dupa ce... am fost!? 

Un fir de praf minuscul in universul nemarginit.
O constiinta ratacita printre propriile-i  inconstiente.
Un drum sinuos cu popasuri ascunse dupa fiecare cotitura.
Sunt o nota in rapsodia universului, uneori falsa, alteori precisa, clara si curata, parte a armoniei divine.
Sunt lacrima pe care nu mai ai puterea sa o stergi, si suspinul singuratatii.
Sunt dorul de mama - instinctul sublim cu care Domnul a inzestrat femeia pentru ca lumea sa nu piara.
Sunt inca fetita de odinioara ce pastreaza, intacte si la fel de vii, toate spaimele si frustrarile copilariei.
Sunt rugaciunea de seara uitata din pricina obosealii unei zile pline. Sunt speranta din zorii unei nopti albe...
Sunt durerea si fericirea unite spre a tine lucrurile in echilibru.
Sunt alb imaculat stropit cu negrul pe care ma straduiesc sa il fac sa para gri.
Sunt cuvantul aspru si blandetea mieilor, mania si regretul nestapanirii ei, plansul si hohotul de ras.

Sunt dorinta de pace si spaima de tulburare.
Sunt mainile ce framanta painea, tanjind dupa mantuire.
Sunt femeia care, nepretuindu-se, a devenit de nepretuit.
Sunt bunica ce spune povesti, dojeneste si mangaie, plange si rade mirata de timpul care fuge.

Nevrednica de mine, am fost inzestrata cu putinta de a face orice si am facut atat de putin... Si timpul se scurteaza si nu mai e cale sa recuperez nimic din vremea ce s-a scurs! 
Nu mai am timp sa inmultesc talantii!

Cine sunt eu?

Sunt regretul amurgului gonit de intunericul ce se joaca inselator si cinic cu umbre si  lumini palpainde.
Sunt doar o biata femeie  ingenunchiata de propriile ingustimi si neputinte dar... care, trezindu-se in genunchi, a intreles ca in umilinta gasesti cele mai dulci bucurii duhovnicesti si in rugaciune ti se deschid ochii mintii astfel incat sa iti vezi greselile, rautatile, pripelile si mai ales uitarea de Dumnezeu pe care ti-a adus-o nefericirea la care nu te asteptai! 
O femeie care se smereste, ingozita de acea uitare...!
Sunt cineva care a invatat sa se bucure in intristare si care se intristeaza in bucurie si asta din convingerea ca totul in lume se afla intr-un echilibru fragil si, pentru a remedia dezechilibreletrebuie sa fii mereu pregatit ...
Sunt doar o fiinta care asteapta trecerea dintre lumi cu impacarea pe care o simti doar in fata implacabilului.

Ce ma motiveaza sa invat la aproape 70 de ani?

Nevoia de a implini porunca iubirii. 
Am primit, intre altele, darul iubirii - un dar pentru care multi si-ar vinde sufletul!  Dar e usor sa iubesti cand esti iubit... 

Fara acea iubire a celor care nu ne iubesc, la care suntem chemati spre mantuire... nu suntem nimic!

Am privit indelung casuta in care trebuia sa-mi asez raspunsurile si, cum toate acestea nu ar fi incaput in ea ... am scris si eu, parafrazandu-l pe B. Pascal: 

"Sunt o femeie cate-l cauta pe Cel ce a gasit-o cu mult inainte ca ea sa stie ca-L cauta!"