Faceți căutări pe acest blog

luni, 9 ianuarie 2012

OMUL DE ZAPADA - AMINTIRI DIN GRADINA MEA SECRETA

Despre iarna aceea am primele amintiri iar ele sunt foarte puternice!
Cred ca este prima serie de scene asezate in memoria mea!
Nu stiu insa cat din cele pe care vi le voi povesti sunt 
amintirile mele sau imagini construite dupa povestile timpului. Cert este ca primele mele amintiri sunt legate de un Om de Zapada pe care l-am vazut crescand si pierind sub ochii mei de copil!


Nu am nici o amintire legata de Craciunul acela si nici nu stiu daca a fost zapada, dar mi se promisese ca, daca va ninge destul, o sa putem face in gradina un om din zapada, un om cu ochii de carbune, nas de morcov si caciula din ceaun!
In fiecare dimineata ma urcam pe scaun si priveam prin fereastra, asteptand zapada care cadea dar care nu voia sa se aseze suficient astfel incat sa putem face omuletul mult visat!

In ultima duminica din ianuarie, bunica facea mereu o masa mare si invita toata familia.
Era felul ei de a aduce omagiu primului ei fiu, mort la numai 18 ani de tifos, pe care l-a regretat o viata si pe care l-a socotit cel mai reusit dintre cei 6 copii pe care i-a adus pe lume!


Dupa ce am mancat si bunica a adus cafelele, bunicul isi rasuci tacticos o tigara intre degete. Nu avea decat 9 degete la maini bunicul, caci unul il pierduse in luptele de la Marasesti in vara lui 1917! Mana aceea cu patru degete ma fascina!
Printre colacii de fum, care il invaluiau in timp ce tragea cu nesat din tigara, bunicul mormai:
- Cred ca vine zapada mare de data asta!
Nu stiu daca si altii l-au auzit, insa eu m-am si dus pe scaunul de la fereastra, sa vad cum creste zapada in curte, sperand ca a doua zi bunicul imi va face placerea de a avea si eu acel nemaivazut Om de Zapada!

Si a nins, a nins ca niciodata!

A doua zi, cu toate ca viscolul se intetea, bunicul s-a tinut de cuvant.
Zapada era, se pare, tocmai buna pentru modelarea omului. 
Mai intai am vazut cum au prins contur cei trei bulgari mari, apoi cum au fost pusi unul peste altul; la final am insirat 6 brichete de carbune in chip de nasturi si, ridicata de bunicu', am pus alte doua in locul ochilor; apoi un morcov mare, adus de bunica, din pivnita, a devenit nas, si un ardei rosu cam rasucit gura; ceaunul gaurit din magazia de lemne a luat aspectul unei nostime caciuli iar, la urma, bunica a adus un tarn de nuiele, pe care l-a infipt in banuitul loc al bratului!
Eram foarte fericita! Omul era mai reusit decat as fi putut eu sa-mi imaginez!

Numai ca ninsoarea se intetea si viscolul asemenea, asa ca afara nu am mai putut sta sa admir mamila alba!
Pe la ora pranzului, cand am intrat in casa, bunicul daduse deja zapada de cateva ori de pe cararea spre poarta si spre cismeaua din curte din care se scurgea continuu un firicel de apa!
Atat de deasa era perdeaua fulgilor de nea incat, din punctul meu de observatie, de la fereastra, aproape ca nu mai vedeam Omul de Zapada! Noroc cu reperele colorate!

Toti ai casei priveau cu ingrijorare afara - ca de mine nu e cazul sa mai vorbesc... 
Spre seara  mai toti vecinii erau pe strada si datul zapezii deveni in scurt timp o lupta pierduta cu natura.
Am adormit ingrijorata pentru soarta Omului de Zapada.

In dimineata urmatoare... o tristete adanca ma cuprinse: zapada imi ingropase definitiv Omul!
Din gradina abia se mai vedea fundul ceaunului si afara ningea fara intrerupere! Cararile facute de barbatii casei si de vecini erau si ele acoperite, iar gardul parea inghitit de zapada!
In ziua aceea, sub ochii mei tristi, omul de zapada a disparut in nameti!

A doua zi... imi amintesc ca nu s-a putut iesi din casa! Mama s-a strecurat prin oberliht-ul usii de la intrare ca sa degajeze accesul spre strada si sa poata sa plece la serviciu caci in fata usii un perete de zapada bloca iesirea! Incercarea ei a fost insa nereusita.
Omul de zapada era desigur sub nameti iar ferestrele erau troienite! Cand am iesit din casa nu mai stiu dar imi amintesc ca atunci cand am facut-o am trecut printr-un culoar imens de zapada!

foto: ziarul Libertatea

Asta se intampla in februarie 1954, cand in trei zile a cazut cea mai mare cantitate de zapada din istoria meteo consemnata a Romaniei!
Bucurestiul a fost victima viscolului; vantul a atins atunci 126 de km /ora! Pe strazile reduse la un soi de transee, erau doar tancuri si militari care se luptau cu nametii!
Marea zapada venea dupa ani de seceta si saracie lucie!

foto: ziarul Libertatea



Este prima amintire a copilariei mele!

Iarna aceea, venita spre primavara, cu toate caderile de zapada istorice, a tinut tot pana la sfarsitul lui martie, cand nametii ... au devenit amintire!

Tot ce imi doream eu era insa sa imi revad Omul de Zapada care ... s-a topit, evident, odata cu nametii!
Intr-o zi, am gasit in curte carbunii... Am alergat in casa cu lacrimile inodate in barba sa ii spun bunicii ca... Omul de Zapada murise!
Niciodata de atunci nu mi-am mai dorit un om de zapada... si nici nu am mai facut vreunul, nici macar pentru copiii mei!
Poate de atunci nu mai iubesc nici iarna, cine stie!

Acela a fost deci primul si ultimul om de zapada din viata mea!
Ii port si azi o draga amintire, alaturi de intregul tablou al familiei mele, al timpurilor copilariei, al unei lumi ce s-a... topit ca si zapada si din care uneori mai regasesc in gradina mea secreta cativa carbuni uzi, vreun ceaun gaurit sau vreun tarn de nuiele ...