Faceți căutări pe acest blog

luni, 7 noiembrie 2011

ADEVARUL.... CARE DOARE DAR VINDECA

Intrebarea o arunca asa, la marea intamplare, si chiar nu se astepta la un raspuns.
- Ce naiba te-a apucat cu gimnastica, cura de slabire .. pana si sertarul cu  lenjerie intima l-ai inoit. Te dichisesti ca o cocota.  Nu cumva ai o amanta?
- Evident, cazu raspunsul lui pe nerasuflate.
- Glumesti sau te-ai tampit?
- Nu glumesc deloc. M-ai intrebat si ti-am raspuns. Dealtfel ma tot framant sa-ti spun de ceva vreme. Sunt indragostit ca niciodata. Atat de indragostit ca nu pot sa ma mai ascund.

Cuvintele lui avura efectul unei lovituri in plex. Isi puse instinctiv mana in locul unde primi lovitura. Urechile incepura sa-i vajaie si gura i sa usca instantaneu.
Secundele de tacere pareau sa fie ani si  nu putea articula nici un cuvant.
Imaginea chipului sau radios devenea o tortura.
30 de ani de casatorie disparura ca nimic. Omul din fata ei, cel care tocmai ii marturisea sincer ca era indragostit "ca niciodata" devenise dintr-o data un strain, un perfect necunoscut.
Dupa eforturi imense si un timp dilatat la maximum reusi sa articuleze...
- Si acum ce ar trebui sa fac eu?
El nu raspunse nimic. Incepu sa se plimbe agitat de la usa la fereastra evident stanjenit.

Femeia din ea murise lovita in cel mai sensibil punct.
Iluzia fericirii si capatuielii disparuse. Casa luxoasa, lucrurile sic, viata opulenta, reusita profesionala a amandorura... din toate astea nu mai era nimic. La ce bun toate?
Luptase ca o nebuna sa progreseze - ea, el, amandoi - il sprijinise si pe el pana la ridicol stergand mereu urmele gafelor lui si netezindu-i drumul spre reusita. Nu le-a fost usor dar au reusit.
Aveau acum TOT! Si tocmai in momentul implinirii "totul" acesta se darama ca un fragil castel din carti de joc!

Dupa ce ii trecu nauceala, o furie dementiala puse stapanire pe ea.
Ce a urmat a fost o nebunie in numele adevarului: intrebari, amanunte penibile si iar intrebari si tipete si lacrimi, boala curata. Nopti intregi de discutii, zile de neliniste.
In numele adevarului a aflat tot: cine era iubita, cum s-au cunoscut, unde se iubeau, cand se iubeau, cum se iubeau...
Disperarea sporea cu fiecare amanunt, durerea crestea cu fiecare noua informatie.
Si ea, ea ce mai insemna, unde se afla ea in inima lui?
El, drogat parca de aventura lui, raspundea ca un elev scos la tabla.
Incetul cu incetul realiza insa haul psihologic in care cadea sotia lui. Si atunci... a inteles ca nu e capabil sa mearga mai departe, ca nu era asa de indragostit pe cat credea pentru a fi dispus sa piarda tot!

Dupa o vreme lucrurile s-au inrautatit vizibil.
Noptile lor au devenit albe, casa nu mai era un camin ci o inchisoare, crizele ei de panica se repetau ingrijorator. Femeia puternica de alta data se preschimbase intr-o fiinta instabila psihic.
Curiozitatea  o facea sa mearga pana in panzele albe cautand informatii la colegi, la cunostinte.
In scurt timp mai toata lumea cunostea istoria lor si lupta ei devenise  pe fata.
Primise lovitura cand se simtea mai sigura, cand era mai sus, cand ii era mai bine...
Cazuse in haurile unei nesigurante oribile la varsta cand orice femeie este vulnerabila.
Dar... a la guerre comme a la guerre... asa ca, desi rapusa fizic, nu s-a lasat.
Aceasta femeie curajoasa a reusit intr-un an sa adune ciob cu ciob  si sa lipeasca fiecare bucatica din vasul vietii ei distrus de sotul infidel.

Dorinta ei bolnavicioasa pentru adevar poate ca i-a distrus sanatatea dar adevarul pus intreg pe masa le-a permis amandorura sa vada ce era de facut, ce mai ramasese din povestea lor, cat din sentimentele ranite le permitea sa ierte, daca se mai putea ierta ceva.

I-am vazut deunazi pe strada: el nu o scapa din ochi... Cred ca am destul fler ca sa pot sa spun ca azi el este cel indragostit - de nevasta lui de asta data!
Adevarul doare uneori, doare atat de tare... dar doar el mai poate salva cate ceva din ruinele tradarii si minciunii.
Intr-o lume unde minciuna este vedeta  numai cei puternici aleg sa iubeasca adevarul, fie el si dureros!
Si tot ei sunt rasplatiti!