Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

sâmbătă, 6 august 2016

Je t'aime




Cate nu-i veneau in gand... O privea si simtea ca ar fi putut vorbi pana in zori daca ar fi fost cazul sa-si dea frau liber tumultului de ganduri si sentimente! Cine insa e in stare sa se dezvaluie, mai ales intr-un astfel de moment?

I se parea ca viseaza. Cum era posibil sa se gaseasca intr-o situatie atat de penibila...
Stateau acolo de aproape o ora, invartind intre degete coada unei cesti de cafea...
Desigur, ar fi putut sa isi spuna adio in oricare alt loc din oras dar, asa cum  se intampla adesea, se nimerise sa o faca, banal si detestabil, la cafeneaua de peste drum!
De nenumarate ori urmarisera scene asemanatoare... de la geamul micului lor apartament... Fericiti, osteniti de iubire, convinsi ca vor ramane impreuna pentru totdeauna,  privisera diverse cupluri, 
vizibil aflate in clipa rupturii, care alesesera un teren neutru, pentru ultima intalnire, o cafenea aflata intr-un colt!
Se amuzasera copios pe seama lor, facandu-i prosti si previzibili...
Acum... prostii erau ei insisi!

Macar mai reuseau inca sa glumeasca pe seama nebuniei lor, aceea de a se fi crezut candva un cuplu ... imun la moda timpului: "despartirea ca o experienta de viata"!
Le venise randul asadar: se desparteau si ei acum, la fel ca toti "prostii" aceia de care rasesera candva, asezati jenati la masa de pe trotuar a cafenelei din colt! 
Ce renghiuri iti mai joaca viata!

Aratau ca doi eroi din seriale de mana a doua dar... altceva mai bun... nu gasisera!
Dealtfel tot ce li se intampla era aiurea, atipic si lipsit de sens...
Si, ca totul sa fie si mai confuz, cuvintele ce le ieseau din gura  erau, pe cat de nepotrivite, pe atat de banale.
Isi spusesera, cu siguranta, prea multe, se ranisera destul... Acum debitau clisee! Incercau totusi sa vada partea plina a paharului si sa se felicite pentru raul pe care inca nu apucasera sa si-l faca, pentru ranile pe care inca nu si le facusera, insa el, el continua sa-si doreasca sa-i spuna "te iubesc"!
Spuneau prostii amandoi insa el... el era constient ca tot ce ar fi dorit sa spuna in acel moment era un simplu "te iubesc"!
Dar cum sa spui asta cand vrei sa te desparti? Era ridicol!
O privea si devenea tot mai constient ca ea era singura femeia pe care o iubise si ca iubea cu adevarat!
Totusi, cum ajunsese aici?
Si cand te gandesti de cate ori si-au spus "te iubesc" in loc de "buna ziua", fara sa realizeze ... adevarul din cuvinte!

Stia ca sunt penibili.
Acum radeau si de ei desigur alti "destepti", persoane care se credeau in cupluri indestructibile, aidoma lor altadata! Poate ca  ii priveau si pe ei unii, chiar de la geamul apartamentului de peste drum, pe care tocmai il parasisera... Nu ii  mai pasa insa de ridicol! La ce bun?
Se pierdeau si asta durea tare. Cel putin pe el il durea cumplit.

Starnisera invidii candva, parusera unici ... dar moda timpului ii invinsese si pe ei!
Stateau acum stingheri, evitandu-si privirile si debitand banalitati, cand... de fapt,  tot ceea ce ar fi trebuit sa-si spuna... era doar atat: "te iubesc".

Rostisera, cu siguranta, de prea multe ori aceste doua cuvinte, fara sa le simta greutatea de juramant si azi... azi parea un sacrilegiu sa le mai pronunte, tocmai cand isi luau adio!
Paradoxal insa, abia azi erau siguri si ar fi fost sinceri.

Ce titlu ar fi meritat oare povestea lor pe care o vor incheia penibil? Vor ajunge zilele cand sa regrete lipsa de curaj de azi?
Caci... totul se plateste si, cel mai scump se plateste faptul de a nu stii cand sa spui "te iubesc"!

marți, 19 iulie 2016

DUZINA DE CUVINTE - Anul de gratie 2016!

Lumea este intr-o framantare de-a dreptul draceasca. 
Nu e razboi dar pretutindeni se poarta cate o batalie, cu morti, raniti si oameni speriati, cu pagube si lacrimi! 
Atentate, lovituri de stat, decapitari ca acum 500 de ani, sange si groaza!
Cine mai are chef sa se bucure de verdele crud al palmierilor de pe Riviera franceza? Cui ii mai vine sa admire apa de smarald a Bosforului? Maini dusmane ne fac semn sa stam acasa.
Mireasma teilor are azi iz de explozibil si sange! 
In acest miez de vara tulburata, frumusetea fara pereche a noptilor Istambulului,  ca si poezia Parisului, briza calda si albastrul Mediteranei par sa paleasca, atinse parca de aceeasi ursita blestemata ! De la est la vest... doar teama.
Soarele cade adesea captiv  complotului norilor negri ai dezbinarilor, urii si crimei care nu se da in laturi de la nimic. Si cand reuseste sa scape din chingi, parjoleste neprietenos, speriat de nebunia oamenilor!
Caci oameni bolnavi de ura cauta locurile publice pentru a se juca cu focul! Efecte speciale sangeroase inchinate lui Alah! Daca cumva cineva nu are majoritatea in rotonda Parlamentului, pac: o lovitura de stat merge la fix
In astfel de cazuri nu mai ai nici mama, nici tata si... iti poti permite chiar sa tragi in populatie - fara mila, fara jena, fara remuscari - pentru  legitimitate!
Libertatea cuvantului?... Oho! Sunt locuri unde ti se ia capul daca nu ai inteles si crezi ca poti sa dai din... plisc cum vrei tu!
Anul de gratie 2016! Civilizatie, evolutie, era digitala! 
Aiureli!
Nu am evolutat ca specie : suntem la fel de salbatici ca in Evul Mediu! Trendul descendent al umanitatii este infiorator de vizibil! 
Vai tie, lume!

Odata cineva mi-a povestit ca a fost la un mare duhovnic. Cum se zicea ca este vazator cu duhul, l-a intrebat ce-ar fi mai bine sa faca, ca ii era greu la vremea aceea.  Duhovnicul i-a raspuns fara sa stea pe ganduri: "Sa plecati in munti! Vindeti tot si luati-o din loc!"
Zilele astea m-am gandit ca bun sfat a fost acela! Parca chiar iti vine sa iti iei lumea-n cap si sa pleci in munti!




sâmbătă, 16 iulie 2016

DORINTA

Am asezat pe raft, azi, o fotografie,
care-a surprins in clicul de-o clipita,
Iubirea ce mi-ai destinat sa-mi fie
si-n care m-am lasat sublim robita...
Sunt trista si in gand ma-nvinuiesc,
Caci Tu mi-ai dat o viata ca un vis
din care eu refuz sa ma trezesc,
iar asta-mi trage sufletu-n abis!
Dar, când trăiești frumosul prea intens
Se-ntampla sa nu vezi cum timpul trece,
Asa cum in imensitate-ti cauti sens
caci marele cu multul te petrece.
Mai da-mi din binele acela doar o seara
Chiar mai putin de-atata, fie si-un ceas!
Sa pot sa plang de bucurie iara
sa-i simt privirea ce ma striga fara glas...
Un pic din ce-am trait mai lasa-ma sa simt,
Un strop de "noi" mai picura-mi pe piele,
O clipa din extazul regasirii-n timp
Si timpul  fara margini scris in stele!
Mai da-mi un pic din ce eram o data
Chiar daca darul asta costa scump,
La Tine asta-i o nimica toata
La mine-ar fi iesirea din adanc...
Da-mi timpul netrait al ultimei priviri
Si strangerea de mana neavuta,
Da-mi doar ragazul sfintei despartiri
Ce nu ne-a fost atunci ingaduita!
Intoarce capul ca din intamplare
Lasandu-ne  o ultima clipita  
cuvintele nespuse, si ultima suflare,
sarutul de plecare si lacrima sorbita!
Mai da-mi o seara, poate chiar un ceas,
Un ultim ceas sa-l retraiesc in doi
Ragazul sfant, un ultim bun ramas,
un mic nimic enorm doar pentru noi!
Stiu ca ce-Ti cer e doar o nebunie,
o simpla invocare in desert,
Dar Tu esti Cel ce toate mi le stie 
Si sper sa ma ajuti sa pot sa iert.
Caci toate mi se trag dintr-o durere
nascuta din orgoliul ce m-a-nchis
crezand ca merit, dupa-a mea parere,
o despartire pe masura unui  vis!