Faceți căutări pe acest blog

luni, 28 octombrie 2013

MARLENE DIETRICH - MITURILE SECOLULUI TRECUT (IV)


MARLENE  DIETRICH


Marlene Dietrich la 50 de ani
Sursa Wikipédia.fr



la 49 de ani

Marlene Dietrich e incontestabil un mit.  Numele ei, care cum spunea J. Cocteau, « ... commence par une caresse et finit par un coup de cravache »  e legat de Germania natala, cu care a avut mereu o relatie conflictuala, de "Ingerul albastru", filmul care a facut-o celebra, de razboi si de cantecul Lili Marleen...pe care l-a cantat soldatilor pe front mai bine de trei ani!
Despre ea s-a scris si se va mai scrie. Nu vreau sa insir aici date pe care le poate oricine gasi pe internet.
As aminti doar ca intre ea si Jean Gabin a fost, se spune, o mare iubire, consumata in vremea cand acesta, dezgustat de ocupatia nazista din Franta, a plecat in America.
http://forthediscerningfew.com/tag/jean-gabin/

Printre multimea de filme facute, in America, Germania, Franta, mare parte a activitatii sale artistice a constituit-o muzica. Si a cantat pe front, cum spuneam, pentru soldati, si pe scena mai bine de 30 de ani!
A batut America, Australia, Europa, tinand concerte si in Rusia si Israel, la peste 60 de ani!



La 61 de ani in "Procesul de la Nuremberg"


Era de notorietate faptul ca, desi ajunsa la o varsta inaintata , Marlene Dietrich era o maestra in a se arata frumoasa si la fel de misterioasa, fascinanta si fermecatoare pe scena.

M-am gandit sa va povestesc insa despre un cantec, compus in anii '70, ce vorbeste despre ea si talentul ei, despre femeia misterioasa ce era, foc rece disimulat sub fard, despre tranfigurarea pe care o traia pe scena la varsta de 70 de ani!
Si asta in vremea in care sa fii frumoasa nu tinea nici de fitness nici de chirurgie!
Si ca sa va convingeti apasati aici si aici

In 1973, cantaretul francez Serge Lama compune un slagar inspirat din magia degajata pe scena de aceasta artista,
nascuta in zorii secolului XX, cantec care si azi se bucura de succes! Ascultati-l!
https://youtu.be/sVRKo2ZLiUM


Fara pretentia de a fi reusit sa redau catusi de putin emotia textului francez, am incercat totusi sa-l traduc ...

Ajunge pe la 8, mai nimeni n-a venit;
Se-inchide-n cabina de doua ori cu cheia,
Surade cald oglinzii in care s-a privit
30 de ani in seri cat a aprins scanteia
Isi prinde apoi fata cu amblele ei maini,
Isi mangaie obrazul de parca nu-i al ei
Ia fardul si-l intinde privind cu ochi straini
Isi deseneaza chipul, isi face bujorei,
Isi pune gene false, imbraca rochia lunga,
Pantofi inalti, peruca, ce a costat multi bani,
Si iata cantareata are doua'j de ani!

Si intra lin in scena cu bratele-i in laturi
De parca asta face pentru intaia data
Si canta cu o voce ce vine din strafunduri
Ce este prin jurnale atat de laudata...
Si zambetu-i arunca-n aer fluturi,
Zambetul ei celebru iubit de mii de fani
Si iata, cantareata are  douaj'de ani!

E gata, istovita, cu machiajul curgand
Mai saluta, e trista, se duce-n cabina
isi dezbraca costumul si-n masina intrand
adoarme rapusa visand o straina...
Se viseaza ca-i iar la Alcatraz si Deauville
Cand barbati la picioare-i cadeau deseori
E acolo in vis si solistul gentil 
Ce si-a dat tot salariul sa-i cumpere flori
Isi revede amantii, iubiri trecatoare
Ce in patu-i puneau diamante si bani
 Si acum cantareata are  doua'j de ani!
 
Si intra lin in scena cu bratele-n laturi
 De parca asta face pentru intaia data
 Si canta cu o voce ce vine din strafunduri
 ce este prin jurnale atat de laudata
Si zambetu-i arunca-n aer zeci de fluturi 
E zambetul celebru iubit de mii de fani
Acuma cantareata are chiar doua'j de ani!
In 1974, la un an de la prezentarea cantecului, la varsta de 73 de ani, dupa o cazatura in fosa orchestrei, in Australia, in urma careia si-a fracturat colul femural, Marlene Dietrich se retrage intr-un desavarsit anonimat, traind departe de scena, in apartamentul ei din Avenue Montaigne, la Paris!
A murit in 1992 si au existat rumori potrivit carora si-ar fi ajutat sfarsitul. Avea 91 de ani!
p.s.
Din cate stiu, apartamentul ei de la nr 12, av. Montaigne, o strada celebra cu magazine de lux in care nu poti intra fara rendezvous, a fost cumparat de un roman; daca nu ma insel e vorba de cel care a filmat executia sotilor Ceausesc! (sic)





 

vineri, 1 martie 2013

UN BARBAT SI O FEMEIE - MEREU O POVESTE INEDITA


S-au decernat premiile CESAR, ca si OSCAR-urile! 
Marele castigator a fost filmul AMOUR in regia lui Michael Haneke care il are ca protagonist, alaturi de Emanuelle Riva, pe Jean Louis Trintignant, ambii castigand in Franta premiul pentru "Cel mai bun actor", respectiv "Cea mai buna actrita" incununare meritata a celor doi octogenari dupa o viata de cinematografie!
Subiectul este iubirea pusa la incercare, echilibrul fragil al ei.
Un film greu de vazut, spun unii, mai ales de catre cei care cred ca batranetea e o boala de care nu toti sufera!
Cine e cinefil sau/si are varsta mea :) (sic) isi aminteste de acest actor francez din multe filme devenite celebre, unul dintre ele fiind  UN BARBAT SI O FEMEIE!
Filmul asta care a facut istorie, a obtinut :
premiul Oscar 1967: Cel mai bun film strain (ca si Amour anul acesta!);
Cel mai bun scenariu original – Claude Lelouch, Pierre Uytterhoeven
Premii Globul de Aur 1967: Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (drama) – Anouk Aimée;
Globul de Aur pentru cel mai bun film strain intr-o limba straina
Premii BAFTA 1968: pentru cea mai bună actriţă străină – Anouk Aimée

Si tot despre iubire e vorba, iubirea dintre o femeie si un barbat - de 30 de ani! -  care se gasesc dupa ce viata i-a ranit, amandoi pierzandu-si sotii si avand fiecare cate un copil. Un film superb si unic ca tema la vremea aceea!




Un homme et une femme
Jean- Louis Trintignant si Anouk Aimee
Imagine adăugată de fresie

Cum fericirea, succesul si gloria au mereu un pret, si Jean- Louis Trintignantn a platit. Si inca scump caci nimic nu este mai cumplit ca parinte decat sa iti ingropi copilul!
Am sa va spun povestea trista a disparitiei fiicei lui, si ea o actrita cu o cariera stralucita, o disparitie pe cat de tragica pe atat de ... greu de acceptat.

Si tot despre clipa cand echilibrul se rupe e vorba!



Marie Trintignant in "Colette", ultimul ei film


Marie Trintignant 

Marie Trintignant, fiica a regizoarei Nadine Trantigniant si a actorului Jean-Louis Trintignant, a fost  nominalizata de 5 ori la César,  a turnat peste 40 de filme de lung metraj si peste 20 de seriale si filme de televiziune, si de asemenea a interpretat multe roluri pe scena fiind o persoana extrem de talentata, purtand farmecul tipic al femeii franceze!



Bertrand Cantat era solistul vocal ( chitara si armonica) al  grupului numit Noir Désir, considerat unul dintre cele mai bune ale rockului francez. Inca din anii '80, cand formatia a cunoscut un succes incontestabil, Cantat a devenit un interpret foarte en vogue si iubit de fani pentru textele lui poetice incarcate de sensibilitate si interpretarea plina de forta, precum si pentru luarile sale de pozitie - in special contra mondializarii.

In 2002, Cantat o intalneste pe Marie Trintignian si o  dragoste fulgeratoare se naste intre cei doi.  
Cantat se separa  de sotie sa, Krisztina Rady, care, la vremea aceea, era insarcinata cu al doilea copil, si pare de nedespartit de iubita lui!

Devorati de o pasiune mistuitoare, relatia lor este puternic marcata de firea actritei, cunoscuta a fi extrem de posesiva,  de dragostea lui fata de copii, de sentimentul de datorie fata de sotia sa si nu in ultimul rand de gelozie de ambele parti.

In 2003, el isi insoteste iubita la Villnius, unde se filma  pelicula "Colette", in regia mamei ei,  Nadine Trantignant, intentionand sa-i fie alaturi pe durata filmarilor. 


In seara zilei de 26 iulie 2003 - intorsi de la o mini petrecere unde s-a baut  - in camera lor de hotel  se isca o cearta violenta.   
Se pare ca Marie ii interzisese iubitului cu desavarsire sa aiba vreun contact cu sotia lui, chestie care pe el il apasa.
Numai ca un SMS primit de Marie T.de la fostul ei sot, actorul Samuel Benchetrit, impreuna cu care urma sa inceapa turnarile altui film, starneste gelozia lui Cantat.
Considerand finalul mesajului prea intim,
isi pierde cumpatul  reprosandu-i ei o oarecare frivolitate.

Marie devine isterica si incepe sa il loveasca.

Si de aici totul scapa de sub control.
In nebunia de care se lasa prins, Cantat ii loveste fata Mariei Trintignat de mai multe ori cu forta furiei si in cele din urma aceasta lesina.
El pare ca nu-si da seama de gravitatea loviturilor, desi era evident batuta mar si nu dadea semne ca ar fi constienta; dupa ce o duce in pat ii telefoneaza  fratelui ei.
Acesta vine abia in zori dar ezita sa ceara ajutor, probabil de teama  unui scandal de presa, incapabil sa aprecieze starea grava a surorii lui. Intr-un tarziu  decide totusi sa cheme salvarea.   In momentul acela  insa actrita era deja in coma profunda!
Dupa o interventie chirurgicala practicata la Villnius de o echipa de medici francezi, starea ei se degradeaza si in 31 iulie intra in coma ireversibila!
Cu toate ca prognosticul era defavorabil, mama actritei decide repatrierea fiicei sale  cu un avion sanitar.

Marie Trintignat, actrita de valoare incontestabila a filmului francez, moare la 1 august 2003 in clinica din Neuilly sur Seine!
Avea 41 de ani, era mama a 4 copii si  se afla in plina maturitate profesionala!

La Villnius, Cantat este arestat preventiv.
Disperat de nenorocirea pe care a provocat-o, incearca sa se omoare dar este salvat in ultimul moment si trimis in spitalul inchisorii din Villnius sub paza permanenta.
In timpul interogatoriilor, Cantat recunoaste faptele si se declara vinovat. El descrie cu precizie cum a lovit-o iar certificatul medico-legal arata ca a spus adevarul.
Leziunile ce i-au provocat moartea nu au fost cauzate  atat de loviturile in sine la nivelul fetei ci de miscarea violenta a capului dintr-o parte in alta!
Judecat in Lituania, dupa un proces ce va dura mai bine de un  an, cantaretul este condamnat la 8 ani de inchisoare!

Extradat dupa pronuntarea verdictului, Cantat revine in Franta, in septembrie 2004, unde isi incepe ispasirea pedepsei.

Pe toata durata procesului de la Villnius, ca si a celui de la Paris, in spatele avocatilor, in fiecare actiune menita sa mai ceara o clementa, in demonstratiile de sustinere, in sala de judecata sau pe culoarele procuraturii s-a aflat o femeie speciala: sotia lui.

Amenintata, agresata, cu casa distrusa intr-un incendiu criminal, vanata de presa, Krisztina Rady a facut imposibilul fiind alaturi de omul pe care il iubea, impotriva oricaror contrarietati!

In 2007, Bernard Cantat, ca urmare a unei cereri de punere in libertate pentru buna purtare, iese din inchisoare sub control judiciar si isi reia viata alaturi de sotie si copiii sai.

Grupul Desir Noire - legat in continuare de solistul lui - incearca sa revina in atentia publicului, la inceputul anului 2008, inregistrand o noua melodie pentru a o distribui pe internet, dar incercarea se dovedeste un esec.

Cantat parea destul de adaptat si impacat cu noua sa viata.
O singura persoana insa era constienta de  cat suferea si cat era de nefericit.
Krisztina, realizeaza ca nimic nu mai poate fi ca inainte, ca devotamentul si dragostea ei nu sunt de ajuns  pentru a sterge nenorocirea unei clipe de nebunie, regretul lui de a fi ucis femeia de care continua sa fie indragostit. Pentru ea era clar ca nimic nu mai putea sa refaca relatia lor compromisa pentru totdeauna. 
Obosita si dezamagita, in 10 ianuarie 2010, Krisztina Rady se sinucide, in casa lor din Bordeaux, lasandu-si omul iubit prada fantomelor si copiii singuri sa poarte povara unei mosteniri intunecate.

Bernard Cantat, personajul unui fapt divers insangerat, este azi ratacit intre atatea alte fapte diverse!
Continua sa cante si sa aibe proiecte interesante.
Unele insa sunt sortite esecului din start, doar la auzul numelui sau spectacolele fiind anulate sau interzise! 
E nevoie de multa forta sa mergi inainte cu o astfel de greutate in spate! In mod evident notorietatea nu foloseste, ba chiar incurca!

Povestea lui dovedeste inca o data cat de subtire este linia ce desparte normalul de anormal, limita de depasirea limitei, gelozia de nebunie si mai ales viata de moarte!
Si cand ai trecut de linia asta... nimic nu mai poate fi oprit!


Oricine se poate gasi teoretic in pozitia unui criminal, cu voie, fara voie, premeditat sau din imprudenta...
Orice conducator auto este un potential ucigas,  orice cearta poate bascula spre crima. Nimeni nu stie potrivit carui algoritm devenim sau nu criminali!

Traim intr-un echilibru fragil care se poate strica in fractiune de secunda. Ce ne poate feri, ce ne poate apara?  
Cred ca doar Dumnezeu!
Exista un drum, pe care cu siguranta ni-l trasam singuri sau ajutati de ereditate.
In fata lui... doar rugaciunile mamelor si credinta in EL ne mai poate salva.
Restul...  ce trebuie sa se intample se intampla.

Post scriptum
In Franta statisticile spun ca in anul 2011 o femeie a murit ucisa de partener la fiecare 3 zile, si un barbat la fiecare 15 zile!
Cifrele arata ca anul trecut numarul victimelor a fost in scadere.
Dincolo de astea insa, un numar impresionant de copii - socotiti victime colaterale - fie sunt ucisi, fie raman marcati pe viata de povestea insangerata a parintilor lor!

Fereste-ne, Doamne, in ceasul cel rau!

duminică, 20 ianuarie 2013

O ANIVERSARE

BUCURESTI, 196...

În liniştea baii modeste, doar zgomotul înfundat al lamei aparatului de ras ce-i aluneca pe obraz îi însoţea gîndurile pe care nu reusa deloc sa le pună în ordine, prea tulburat de sentimente contradictorii.
Fusese  o noapte albă.
Seara trecuta ar fi trebuit sa fie o frumoasă aniversare... chiar dacă nici  "di granda" si nici prea romantică... dar o aniversare care, pentru el, marca timpul în care invatase sa o iubească.
Era chiar mandru de asta iar recunoasterea sentimentului acesta care il facea  atat de fericit ii sporea increderea in sine.

Trecusera 5 ani de cînd, ei, tineri absolventi provinciali, au decis sa se căsătorească.

Amîndoi aveau profesii impracticabile în micul lor oraş si doar Bucurestiul le putea oferi un viitor, o perspectiva - dacă nu strălucită cel puţin apropiata de visele lor.
Pe ea o stia din vedere. Se intalnisera apoi la o petrecere organizata 
la finalul liceului. 
Avuseseră chiar o rapidă relaţie intimă  pe care el o facuse uitata în mulţimea căutărilor de sine ale barbatului ce urma sa devină. 
Apoi drumurile li s-au despărţit. Nici un gand, nici o readucere aminte.
El a plecat la Iaşi, sa studieze chimia, ea la Bucuresti, unde a urmat fizica pura.
S-au reintalnit absolut intamplator in capitala, pe bulevardul 6 Martie.
El avea deja un post la un institut de cercetari. La vremea aceea era legitimat la un club studentesc de fotbal si gratie acestui fapt obtinuse buletin de Bucuresti. Fara asta... ar fi fost cu neputinta sa beneficieze de o repartitie ca tanar absolvent.
Ea isi pierduse orice speranta de a deveni cercetatoare si era aproape consolata cu  ideea de a se intoarce acasa sperand cel mult la un post de profesoara de fizica.
...
Lama aluneca automat pe obrazul deja inrosit in timp ce gandurile lui se zbateau neputincioase in cautarea unei... explicatii.
De ce? Cum de s-a putut amagi pana acum?
Obrazul il ustura fara ca din porii raniti sa iasa vreo picatura de sange.
...
Isi amintea exact momentul revederii. A invitat-o la o cafea, au vorbit despre ei, apoi au plecat impreuna in vizita pe care el urma sa o faca unui coleg de echipa. Acolo se adunasera mai multe perechi... Au baut ceva, au ras, s-au amuzat...

Ea era o fata vesela, deloc timida, si s-a integrat imediat grupului prezent la petrecere.
Nu era o frumusete eclatanta dar era armonioasa, agreabila, prietenoasa pana la confuzie cu barbatii indrazneti si mamoasa cu cei retrasi.
A fost o seara in care si el se lasa dus de val, o seara in care au trecut drept un cuplu desi nu erau...
Una din fetele invitate, ascultandu-i povestea ei legata de iminenta plecare din capitala, ii daduse chiar o solutie mult practicata pe atunci: "Pai de ce nu va casatoriti? Asa ramai sigur in Bucuresti."
Remarca a trecut fara comentarii.
Tarziu, el a condus-o la camin iar la despartire, a reusit sa o intrebe: "Noi cand ne mai vedem?"
Raspunsul a venit pe ton camaraderesc: " Cine stie? Mai vedem noi". Regreta instantaneu indrazneala.
Oare de ce o intrebase? Poate ii parea ratacita prin Bucuresti ca si el, poate il impresionase statutul de persoana cunoscuta in multimea de necunoscuti sau poate ca amintirea relatiei pasagere dintre ei... ii daduse curaj...
Ce avea el in cap atunci era mai curand dorinta de a se bucura de viata ca toti tinerii de 25 de ani.
In mod evident insa ea... avea alte planuri si asta nu a trecut neobservat pentru el...
....
Usturimea il readuse in prezent. Fata ii era stacojie...
Isi umplu causul mainilor cu apa rece si isi spala siroaiele  nevazute  de sange.
"Iubesc pe altcineva"... Cuvintele astea nu le putea alunga din cap. Lua prosopul si se ascunse in el. Simti o multime de ace sub pleoape... Dezamagirea se impletea cu orgoliul ranit iar imaginea barbatului infrant reflectata in oglinda uzata era greu de privit. Lasa prosopul sa cada si isi stranse pumnii a furie si, fara sa se mai caute in oglinda, iesi din baie simtindu-si greutatea trupului. 
Ea plecase deja. Pe masuta rotunda de sub geamul prin care se zarea strada, trandafirii pe care ii adusese aseara atat de mandru de el se ofilisera deja, martori tristi ai primei sale confruntari cu viata, confuntare pe care o pierduse.
Ii privi piezis si se jura in gand ca aceasta avea sa fie ultima oara cand va mai oferi flori vreunei femei. 
Cadoul ei... ramasese nedesfacut. Nu era mare lucru - un sal - dar il alesese cu toata dragostea. Doar sticla de cognac se golise in incercarea zadarnica de a umple golul din suflet...
....
Gandul ii fugi din nou...
Dupa seara aceea fără promisiuni nu s-au mai vazut. 
In primavara, de Pasti, el a revenit in orasul natal. 
La intoarcere s-au regasit in tren. Cinci ore au vorbit tot felul de aiureli. Parea ca prezenta ei ii alunga si lui timiditatea.
In seara aceea ea a innoptat la el, in modesta camera situata in demisolul unei vechi case boieresti.
Peste trei saptamani s-au casatorit.

Si-a anuntat familia dupa eveniment, prin cateva randuri scrise pe o modesta carte postala. 
A fost prima nebunie din viata lui, prima oara cand si-a ignorat parintii.
....
Aseara trebuia insa sa fie o aniversare...
Cinci ani in care el a invatat sa o iubeasca, sa se bucure ca vine acasa, sa o vrea langa el... Cand se gandea la ea ii facea doar inventarul calitatilor pe care i le cauta anume, convingandu-se de fiecare data ca facuse bine sa se lase purtat de un gest galant, confundand poate la inceput cu dragostea confortul de a nu mai fi singur.

"Ce aniversam? a intrebat  ea ridicand din spraneana...
Cat vom putea sa traim in confuzia asta?... Pentru mine au fost cinci ani de compromis! Asta nu se aniverseaza!...
Esti un baiat bun, meriti si tu altceva... Nu esti ce imi doresc, asta e clar... Nu te iubesc si nici nu voi putea... pentru ca ... eu iubesc pe altcineva!"
Vorbele ei le simtea si acum taioase ca  niste cutite si ele i se implintasera in stomac. 
Ar fi dorit sa ii fi spus si el ceva dar ... nu a fost in stare.
Cum sa ii fi spus ca o iubeste cu toata fiinta lui cand ea tocmai ii marturisise ca e indragostita de altcineva? 

"Iubesc pe altcineva" ... Cuvintele astea nu il lasau sa se linisteasca si un munte de intrebari il invadau.
Cum de nu observase ? Oare iubirea asta ce crestea in el  il orbise in halul asta? Ce gresise ca sa merite asta?
Fusese surprins pana la nauceala si neputinta de a avea o reactie il infuria. 
...
Se aseza pe marginea patului epuizat de ganduri si de durere.
Ce avea sa se intample de acum in colo? Incotro?
S-a terminat? Asa se poate termina ceva pentru care ai investit sentimente?
In seara aceea blestemata ar fi trebuit sa aniverseze cinci ani de casatorie! 
Din nefericire nu a fost nici o aniversare ci seara in care viata lui
interioara s-a oprit cine stie pentru cat timp...
Va trece, trebuie sa treaca...
Va invata sa traiasca si fara dragostea ei... Munca il va ajuta.
Dupa toate astea va ramane insa gustul amar al dezamagirii indulcit de dorinta de revansa.
Se va ridica din caderea asta dar va deveni si el un barbat mereu neincrezator, infidel si rece, ca multi alti barbati raniti, si isi va ostoi si el durerea, asemenea lor, facand sa sufere nemeritat alte femei...