DOUA ZILE PENTRU A DISTRUGE UN... INTREG

Masina se opri parca fara voia lui tocmai pe buza falezei. Apucase drumul spre cascada intr-un soi de transa, conducand ca un lunatic, privind fix catre acea margine a drumului care il despartea de prapastie. Instinctul ii spunea ca doar acolo, acolo unde rostise prima si ultima sa declaratie de dragoste, se putea gandi la felul in care avea sa distruga cea mai frumoasa parte a vietii lui!

Nu avea curajul nici sa se arunce in hau nici sa intre frontal intr-un copac si sa sfarseasca "onorabil" . Era nevoit sa gaseasca altceva. 

Cunostea si el cliseul cu... "e mai usor sa darami decat sa construiesti" dar acum, iata,  parea al naibi de greu sa distruga! 

Amanase momentul sperand intr-un miracol. Scadenta insa venise. Doua zile, doar doua zile avea la dispozitie pentru a darama statuia lui din inima ei!

Trebuia sa plece dar nu oricum ci desirand toate funiile de matase ale iubirii care le legau sufletele, inimile, viata  Si... trebuia sa fie convingator. Trebuia sa faca minciuna atat de adevarata incat sa o creada si el! 

In fond, ar trebui sa fie simplu sa joace rolul tradatorului de vreme ce toti suntem obisnuiti sa purtam masti in spatele carora ne ascundem ranile, suferintele, intunericul de care vrem sa scapam. Toti vrem si incercam mereu sa fim altfel. Ne rescriem continuu biografia, unii falsand, altii dezvaluindu-ne mai mult sau mai putin elegant! 

Purtase si el candva o masca. De fapt cine se arata lumii asa cum este cu adevarat? Traumele trecutului te fac un farsor, foarte bun observator  al celorlalti, dar te impiedica sa te cunosti pe tine insuti! Lupta cu ele, cu fantomele trecutului, este mai grea decat cu cei mai mari dusmani.

Masca lui cazuse insa in fata femeii de care era indragostit ca un nebun!  Ea era azi oglinda sufletului sau! Prin ea si impreuna cu ea a aflat cine era el cu adevarat. Numai ea vazuse ceea ce nici el nu-si  inchipuise despre sine vreodata. In fata ei nu a putut niciodata purta o masca. Cum va reusi acum sa ii spuna ca pleaca, ca o paraseste, ca nu o mai vrea?

Iubirea lui pentru Ana nu era nici minciuna nici fabulatie. Pentru el nici o femeie in afara ei nu avea sex. Nici una nu putea fi asemenea ei - stralucitoare, vesela, inteleapta, senzuala, spontana... a lui!

Cum avea sa indure dezamagirea din ochii ei? Oricum era de preferat furia si dezamagirea decat mila si sacrificiul ei.

Cobora din masina cu miscarile unui om batran ajuns la capatul vietii. Isi simtea corpul greu si inima sfasiata. 

Scoase din buzunar acel blestemat buletin de analize si il rupse cu furie. Isi deschise mana lasand vantul sa poarte bucatelele de hartie.

Facu cativa pasi spre versantul muntelui. Isi indoi genunchii si se aseza. Cu spatele lipit de piatra colturoasa, privi pierdut spre cascada. Invaluit in stropii fini de apa, se simti pentru cateva secunde un jalnic personaj dintr-un tablou lacustru.

Doar doua zile! Ce mai putea face in doua zile? 

Intoarse capul spre peretele stancos si zari o floare albastra iesita nefiresc dintr-o firida modelata de vant in piatra muntelui. O bucatica din hartia rupta mai inainte statea aninata intre frunzulitele ascutite ale plantei. Intinse mana si o lua. Pe ea isi citi inmarmurit numele. 

Isi scutura capul ca pentru a gasi o logica in ceva absolut fara sens. Universul ii dadea oare un semn? 

Telefonul, aflat in masina, suna insistent. Se ridica cu greu.

- Alo, dragule, unde esti? La multi ani! Sa-mi traiesti! Ai plecat cu noaptea in cap si nici nu am apucat sa te imbratisez, sa te felicit! 

- Oh. Multumesc...  ajung indata ...

Vocea ei il destabiliza pentru o clipa.  Oare gresea? Venise pana aici pentru a construi un plan amanuntit menit sa ii asigure iesirea din viata ei, inaine de a iesi din viata lui, cu intentia a o scuti pe ea de agonia in care urma sa intre... Dar acum se simtea confuz, cu un mare gol in cap.

- Pe bancheta din spate ai un mic cadou. L-ai gasit? Nu este mare lucru ci doar un debut al surprizelor de astazi. 

Chicoti intr-un  fel anume care lui ii placea la nebunie si care ii sporea cheful de viata... Dar acum...

Se stradui sa-i multumeasca cat mai sec, ascunzandu-si emotia.

Pachetul, frumos impachetat, era, mai mult ca sigur RAZBOIUL DE SECESIUNE  a lui LEON LEMONNIER... o carte despre care vorbisera. In fine, asta fusese inainte ...

Se intorcea mai abatut decat venise. Ce va face acum? Stia ca orice ii va spune, fie o minciuna, fie adevarul, ea va suferi. 

Intrebarea era care dintre suferinte va fi mai usor de indurat?