Faceți căutări pe acest blog

luni, 18 iunie 2018

BALADA VERII


ELUCUBRATII

E VARA DIN NOU SI POAMELE-S COAPTE
DE VINA E DOAR...  INCALZIREA GLOBALA 
CA NU E RACOARE IN ZORI SI IN  NOAPTE
CA UNII FAC MITING CU MINTEA NECLARA!

E VARA... OFERTA NE-MBIE LA GIM
SI-IN RITMURI LATINO VADIT ESTIVALE
FEMEILE TOATE TREC IAR LA REGIM...
VISAND LA MODELUL EXPUS LA INTRARE

E VARA...BARBATII  SE LASA DE  FIARE
STITI DOAR CA IARASI  E FOTBALUL REGE
E CALD... SI E BERE, SI  MICI PE GRATARE
LA SALA DE SPORT... LA IARNA VOR MERGE 

E VARA SI CELE DE BOTOX UMFLATE
IN LOCURI DE LUX SE DUC SA DEA TONUL
CU BUZE BIZARE... PAPUSI IMPAIATE
LASAND SA GHICESTI FARA GRES SILICONUL 

E VARA  E CALD, SI-N DRUM SPRE SERVICI
VEZI FETE GOLUTE, PE TOCURI INALTE
CU GENTI COPIATE SI FARD CU SCLIPICI
CE SPERA DE MAINE SA PLECE DEPARTE 

E VARA DIN NOU SI MIROASE-A FETID
MAI MERGEM LA MOL,  ACOLO-I RACOARE
IN PARCURI NU-I NIMENI DOAR MUZICA  TARE
SI IARBA E ARSA SI BANCILE FRIG

E VARA TORIDA SI LUMEA-I  NEBUNA
NOAPTEA-I NADUF, IS TANTARI SI-I SUDOARE
TI-E SOMN INSA CAINII TOT LATRA LA LUNA
SI VREI SA ADORMI CU GANDUL LA MARE 

VARA-I IN TOI DAR  BALADA-I SFARSITA
SI DACA N-AR FI...  INCALZIREA GLOBALA
V-AS SPUNE MAI MULTE DE LUMEA TRAZNITA
INCHEI INSA AICI... CA-I PREA CALD AFARA!

miercuri, 13 iunie 2018

MISTERELE PARISULUI (6) - BOUILLON CHARTIER UN LOC MITIC UNDE TREBUIE SA MANCATI!

STIATI CA LA PARIS EXISTA UN RESTAURANT UNDE, CA SA POTI MANCA IN FUGA...  TREBUIE SA... STAI LA O COADA... RESPECTABILA?


PRIVITI!



<a href="https://www.tripadvisor.fr/LocationPhotoDirectLink-g187147-d714938-i142290945-Le_Bouillon_Chartier-Paris_Ile_de_France.html#142290945"><img alt="" src="https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/08/7b/30/01/la-queue.jpg"/></a><br/>
Cette photo de Le Bouillon Chartier est fournie gracieusement par TripAdvisor



Restaurantul este celebru prin aceea ca este singurul care functioneaza din... 1896, fara intrerupere!
Si asta cu doar patru proprietari!

El reprezinta un tipic frantuzesc, fiind expresia unei epoci apuse,  cand clientela era una fidela si consegventa, un tipic care, in mod paradoxal, nu s-a pierdut de-a lungul timpurilor!

Locul este istoric si 
nimic nu devine un mit din întâmplare , caci aici totul se bazeaza pe reputatie!

Chartier are peste 100 de ani și se descurcă bine. 

În inima parizienilor sadea, ca si în amintirile turiștilor din întreaga lume, longevitatea asta are o explicatie!

Bouillon Chartier s-a născut in 1896, dintr-o idee simplă: aceea de a oferi o masă decenta la un preț modest, respectand clienții astfel incat sa le fie câștigata fidelitatea.

Aici s-au servit de-a lungul timpului peste cincizeci de milioane de mese!  Si rețeta adoptata la inceputuri functioneaza si azi!

Locul, de-a lungul anilor, si-a creeat un renume, a vibrat in ritmul vremilor, debordand de clienti,  ilustri sau anonimi, si ramanand mereu acelas. 

A fost si este indragit, prin nota familiala si nepretentioasa, foarte apreciata de francezi, dobândindu-si mai mult decât unicitatea, fiind chiar un loc insufletit care isi poarta cu gratie propria poveste de succes!

Nu va demobilizati vazand coada de la intrare! Nu va pierdeti rabdarea caci... nu veti astepta prea mult. In acest restaurant vii sa mananci si nu sa tragi de timp! Asa ca... un chelner nu va intarzia sa va preia si sa va conduca la masa.

Odata intrati  veti putea admira salonul imens și legendar cu mobilierul sau renumit, cu sertare în care clientii cotidieni de la inceputuri isi puteau regasi servetelele proprii pe care le utilizau cateva zile! 
Interiorul a fost pictat de pictorul Germonton, care a facut această lucrare în 1929 pentru a-și putea plati ... datoriile fata de patron!

Baletul neîntrerupt al chelnerilor de la Chartier - purtand veste negre și șorțuri albe - cu o eficiența fără egal, este ceva unic!

Și fiti ingaduitori cu meniul servit caci aici mancati ieftin!
Si... rapid!  
Nota o veti primi de indata ce ati terminat de mancat! 
Nu uitati ca afara, in strada, este inca... coada!!

Tradiția și diversitatea sunt disponibile aici la prețuri imbatabile.
La pranz poti servi : ou cu maioneză , o supă de legume sau melci, ca aperitiv; apoi o bucata de carne sau pește ori un fel de mâncare cu sos, feluri bine asezonate, autentice și care costa in jur de 10 €!
Aveti încredere, furnizorii sunt siguri și consecvenți. Răsfățați-vă cu faimoasul desert al casei - paharul cu frisca, o frisca pe care nu o veți găsi nicaieri în altă parte!

De fapt, oricat ai cauta un alt Chartier nu-l vei gasi nicaieri în altă parte ...

Pentru că există doar un Chartier, doar unul, si acela se afla la Paris, in arondismentul al 9-lea.

7 rue du Faubourg Montmartre | 75009 Paris
Deschis 7/7 j | 11:30 până la miezul nopții
Serviciu continuu fără rezervare

01 47 70 86 29

restaurant@bouillon-chartier.com

miercuri, 6 iunie 2018

Azi am avut un moment de dubiu

... completand formularul de inscriere la examenele din anul acesta  - ca deh, asa patesc cei care nu au invatat la timp: o fac la batranete! :)!
Desi de patru ani il completez, nu stiu de ce tocmai acum mi s-a intamplat sa stau pe ganduri...

Cine sunteti? 
Descrieti-va in cateva cuvinte; 
Ce va motiveaza sa urmati cursurile Centrului Dumitru Staniloae?

Auzi: "Cine sunt eu?" Parea o leapsa de blogging!

Pai... Poate ca e bine sa ma intreb eu insami din cand in cand...cine sunt? sau, mai exact, ce sunt?, ce am devenit dupa ce... am fost!? 

Un fir de praf minuscul in universul nemarginit.
O constiinta ratacita printre propriile-i  inconstiente.
Un drum sinuos cu popasuri ascunse dupa fiecare cotitura.
Sunt o nota in rapsodia universului, uneori falsa, alteori precisa, clara si curata, parte a armoniei divine.
Sunt lacrima pe care nu mai ai puterea sa o stergi, si suspinul singuratatii.
Sunt dorul de mama - instinctul sublim cu care Domnul a inzestrat femeia pentru ca lumea sa nu piara.
Sunt inca fetita de odinioara ce pastreaza, intacte si la fel de vii, toate spaimele si frustrarile copilariei.
Sunt rugaciunea de seara uitata din pricina obosealii unei zile pline. Sunt speranta din zorii unei nopti albe...
Sunt durerea si fericirea unite spre a tine lucrurile in echilibru.
Sunt alb imaculat stropit cu negrul pe care ma straduiesc sa il fac sa para gri.
Sunt cuvantul aspru si blandetea mieilor, mania si regretul nestapanirii ei, plansul si hohotul de ras.

Sunt dorinta de pace si spaima de tulburare.
Sunt mainile ce framanta painea, tanjind dupa mantuire.
Sunt femeia care, nepretuindu-se, a devenit de nepretuit.
Sunt bunica ce spune povesti, dojeneste si mangaie, plange si rade mirata de timpul care fuge.

Nevrednica de mine, am fost inzestrata cu putinta de a face orice si am facut atat de putin... Si timpul se scurteaza si nu mai e cale sa recuperez nimic din vremea ce s-a scurs! 
Nu mai am timp sa inmultesc talantii!

Cine sunt eu?

Sunt regretul amurgului gonit de intunericul ce se joaca inselator si cinic cu umbre si  lumini palpainde.
Sunt doar o biata femeie  ingenunchiata de propriile ingustimi si neputinte dar... care, trezindu-se in genunchi, a intreles ca in umilinta gasesti cele mai dulci bucurii duhovnicesti si in rugaciune ti se deschid ochii mintii astfel incat sa iti vezi greselile, rautatile, pripelile si mai ales uitarea de Dumnezeu pe care ti-a adus-o nefericirea la care nu te asteptai! 
O femeie care se smereste, ingozita de acea uitare...!
Sunt cineva care a invatat sa se bucure in intristare si care se intristeaza in bucurie si asta din convingerea ca totul in lume se afla intr-un echilibru fragil si, pentru a remedia dezechilibreletrebuie sa fii mereu pregatit ...
Sunt doar o fiinta care asteapta trecerea dintre lumi cu impacarea pe care o simti doar in fata implacabilului.

Ce ma motiveaza sa invat la aproape 70 de ani?

Nevoia de a implini porunca iubirii. 
Am primit, intre altele, darul iubirii - un dar pentru care multi si-ar vinde sufletul!  Dar e usor sa iubesti cand esti iubit... 

Fara acea iubire a celor care nu ne iubesc, la care suntem chemati spre mantuire... nu suntem nimic!

Am privit indelung casuta in care trebuia sa-mi asez raspunsurile si, cum toate acestea nu ar fi incaput in ea ... am scris si eu, parafrazandu-l pe B. Pascal: 

"Sunt o femeie cate-l cauta pe Cel ce a gasit-o cu mult inainte ca ea sa stie ca-L cauta!"