Faptul ca Natiunile Unite au consfintit o zi mondiala a fericirii dovedeste ca omul tanjeste dupa fericire, chiar daca perceptia notiunii este foarte diferita de la om la om, de la natiune la natiune.
Dar "fericirea ca obsesie este o sursa sigura de nefericire" cum bine spunea Andrei Plesu
Si pere ca in vremurile astea ea a cam devenit o obsesie.
Si pere ca in vremurile astea ea a cam devenit o obsesie.
Nu este zi sa nu citim macar cateva reguli spuse de unii care ne invata cumsa fim fericiti!
Exista si antrenori pentru a te instrui in arta fericirii.
Lucrurile par simple: iti iei un "coach" si... devii imediat fericit!
Numai ca viata e mai complexa iar fericirea nu trebuie confundata cu desfatarea, huzurul si prosperitatea si, pe care de consecinta, nu e nici la indemana oricui!
3 - si nu in ultimul rand, pentru a trai fericirea este necesar "sa fi trecut printr-un chin, printr-o suferinta extrema, care sa fi produs la nivelul constiintei o ruptura prin care se poate ajunge la fericire!
Suferinta, dupa propria mea experienta, desi nu este de dorit, are valori terateutice. Ea te ajuta sa vezi diferit, sa capeti perspectiva, te trezeste, te desteapta!
Restul, tot ce este azi vandut consumatorului contemporan ca fiind fericire, nu este decat aparenta, ideea de confort, de desfatare, de placeri frivole care trec repede, unele dand chiar dependenta, fiind nevoie mereu de marirea "dozei" pentru a fi "fericit".
Omul e facut sa fie fericit! Cu cat el devine mai rational cu atat pierde accesul la fericirea desavarsita!
Nefericirea se instaleaza in suflet si monopolizeaza mintea, nelasand-o, in mod paradoxal, sa mai rationeze corect!
Conform credintei crestine, omul a fost facut sa fie nemuritor si sa traiasca fericit in Imparatia fara de sfarsit a lui Dumnezeu.
Caderea omului prin neascultare i-a adus moartea si pedeapsa de a manca paine castigata prin sudoarea fruntii, dar amintirea nemuririi si dorul de ea precum si vocatia fericirii nu i le-a luat nimeni, el avand sansa mantuirii si putinta de a trai fericirea deplina in imparatia lui Dumnezeu, gratie sacrificiului hristic!
Blaise Pascal spunea : Ce ne îndeamnă la această sete eternă (de fericire) şi la această neputinţă(de a o gasi), dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul şi urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârşită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit şi imuabil, adică de Dumnezeu însuşi.
Dar ... fiecare isi cauta singur fericirea si daca nu o gaseste o fabrica din lucrurile pe care le are la indemana mintindu-se ca a gasit acel ceva dupa care sufletul tanjeste si va tanji pana la moarte.
Exista si antrenori pentru a te instrui in arta fericirii.
Lucrurile par simple: iti iei un "coach" si... devii imediat fericit!
Numai ca viata e mai complexa iar fericirea nu trebuie confundata cu desfatarea, huzurul si prosperitatea si, pe care de consecinta, nu e nici la indemana oricui!
Trebuie sa fim fericiti, meritam sa fim fericiti?
Putem sa fim fericiti?
Care sa fie oare starea de fericire a omului contemporan?
"Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă" (conf.Wikipédia)
Trairea fericirii pamantene dureaza insa o zecime de secunda!
Goethe spunea ca, daca si-ar socoti clipele de fericire din viata sa, nu ar aduna decat cateva minute! Si el a fost un longeviv!
Care sa fie oare starea de fericire a omului contemporan?
"Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă" (conf.Wikipédia)
Trairea fericirii pamantene dureaza insa o zecime de secunda!
Goethe spunea ca, daca si-ar socoti clipele de fericire din viata sa, nu ar aduna decat cateva minute! Si el a fost un longeviv!
A fi fericit depinde:
1 - de predispozitia genetica, atavica, pentru fericire.
Exista naturi predispuse la a fi fericite dupa
cum altele sunt ... dispuse a-si otravi existenta cu o
nefericire aproape patologica. Noica, de ex,
era o persoana euforica, care gasea in idei mereu o
sursa de fericire."
2 - de nivelul de educatie spirituala - caci conform filozofilor
1 - de predispozitia genetica, atavica, pentru fericire.
Exista naturi predispuse la a fi fericite dupa
cum altele sunt ... dispuse a-si otravi existenta cu o
nefericire aproape patologica. Noica, de ex,
era o persoana euforica, care gasea in idei mereu o
sursa de fericire."
2 - de nivelul de educatie spirituala - caci conform filozofilor
"fericirea se naste in spiritele cultivate si nu este
pentru mediocri!"
Nu sunt ideile mele si stiu ca aceasta asertiune nu place insa fericirea de vreme ce este o traire a mentalului "nu are veleitati democratice" - desi se tot vorbeste despre "dreptul la fericire"!
In consecinta, pentru a o percepe e nevoie sa ai un spirit elevat!
Pentru a ajunge sa fii fericit - fie si pentru cateva zecimi de secunda - e nevoie mereu de un scop, de un ideal, caci fara sens nu se poate accede la fericire.
Cum totul se petrece la nivelul ratiunii iar ratiunea singura este ucigatoare, se pare ca fara dragoste nu se poate accede la Fericire.3 - si nu in ultimul rand, pentru a trai fericirea este necesar "sa fi trecut printr-un chin, printr-o suferinta extrema, care sa fi produs la nivelul constiintei o ruptura prin care se poate ajunge la fericire!
Nu poti vorbi de fericire fara sa iei in calcul nefericirea! "Fericirea vine mereu dupa suferinta!" "Disperarea este conditia de a ajunge la transcendent" - zicea odata Sorin Lavric.
"Cata constiinta atata suferinta" pentru ca omul cu spirit elevat intelege altfel suferinta.
Suferinta, dupa propria mea experienta, desi nu este de dorit, are valori terateutice. Ea te ajuta sa vezi diferit, sa capeti perspectiva, te trezeste, te desteapta!
Restul, tot ce este azi vandut consumatorului contemporan ca fiind fericire, nu este decat aparenta, ideea de confort, de desfatare, de placeri frivole care trec repede, unele dand chiar dependenta, fiind nevoie mereu de marirea "dozei" pentru a fi "fericit".
A considera ca fericirea tine de casa, masina si vacante in tinuturi exotice, conturi grase in banci, sex si altele de felul acestora, este absolut o confuzie! Gandesti asa cand nu le ai...
Cand le ai pe toate astea, constati cu stupoare ca sperai sincer ca iti vor aduce mai multa... "fericire"!
Cand le ai pe toate astea, constati cu stupoare ca sperai sincer ca iti vor aduce mai multa... "fericire"!
Exista mereu o umbra... un "ce", un gol pe care nu mai stii cu ce sa-l umpli si cauti cu disperare alte si alta placeri care sa ti-l umple!
Cu cat placerile sunt mai "pacatoase", ca sa zic asa, cu atat tristetea de dupa... e mai mare!
Exista mahmureala dupa orice exces!
Omul contemporan se teme de batranete, de suferinta si de moarte. Traim in lumea analgezicelor si a anxioliticelor.
Este socotit "nedemn" sa suferi, chiar si moartea trebuie gestionata!
E nevoie mereu, asadar, sa taiem acele legaturi care percep suferinta. Asta insa ne taie, blocheaza si drumul spre cunoasterea fericirii!
Omul contemporan se teme de batranete, de suferinta si de moarte. Traim in lumea analgezicelor si a anxioliticelor.
Este socotit "nedemn" sa suferi, chiar si moartea trebuie gestionata!
E nevoie mereu, asadar, sa taiem acele legaturi care percep suferinta. Asta insa ne taie, blocheaza si drumul spre cunoasterea fericirii!
Omul e facut sa fie fericit! Cu cat el devine mai rational cu atat pierde accesul la fericirea desavarsita!
Nefericirea se instaleaza in suflet si monopolizeaza mintea, nelasand-o, in mod paradoxal, sa mai rationeze corect!
Ratiunea rece impiedica simtirea fericirii caci fericirea se naste in minte dar se traieste in suflet!
Apoi iubirea este esentiala in cautarea fericirii!
Iubirea fata de cel ce ne este aproape este insasi cheia gasirii unei fericiri in care credinta da putere spre explorarea capacitatii de a iubi.
Fericirea nu se poate trai de unul singur, in mod egoist.
Apoi iubirea este esentiala in cautarea fericirii!
Iubirea fata de cel ce ne este aproape este insasi cheia gasirii unei fericiri in care credinta da putere spre explorarea capacitatii de a iubi.
Fericirea nu se poate trai de unul singur, in mod egoist.
Fericirea deplina se naste din iubirea aproapelui. Fara iubirea pentru celalalt nu poti gusta nici macar fericirea de tip erotic!
Dragostea de tip erotic este, desigur, o treapta spre implinirea omului ca inceput al creatiei, a omului celui dintii creat, unic, unul si intreg!
In iubirea de tip erotic exista setea de implinire a fericirii intregului!
Conform credintei crestine, omul a fost facut sa fie nemuritor si sa traiasca fericit in Imparatia fara de sfarsit a lui Dumnezeu.
Caderea omului prin neascultare i-a adus moartea si pedeapsa de a manca paine castigata prin sudoarea fruntii, dar amintirea nemuririi si dorul de ea precum si vocatia fericirii nu i le-a luat nimeni, el avand sansa mantuirii si putinta de a trai fericirea deplina in imparatia lui Dumnezeu, gratie sacrificiului hristic!
Blaise Pascal spunea : Ce ne îndeamnă la această sete eternă (de fericire) şi la această neputinţă(de a o gasi), dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul şi urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârşită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit şi imuabil, adică de Dumnezeu însuşi.
Dar ... fiecare isi cauta singur fericirea si daca nu o gaseste o fabrica din lucrurile pe care le are la indemana mintindu-se ca a gasit acel ceva dupa care sufletul tanjeste si va tanji pana la moarte.
