Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 13 iunie 2018

MISTERELE PARISULUI (6) - BOUILLON CHARTIER UN LOC MITIC UNDE TREBUIE SA MANCATI!

STIATI CA LA PARIS EXISTA UN RESTAURANT UNDE, CA SA POTI MANCA IN FUGA...  TREBUIE SA... STAI LA O COADA... RESPECTABILA?


PRIVITI!



<a href="https://www.tripadvisor.fr/LocationPhotoDirectLink-g187147-d714938-i142290945-Le_Bouillon_Chartier-Paris_Ile_de_France.html#142290945"><img alt="" src="https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/08/7b/30/01/la-queue.jpg"/></a><br/>
Cette photo de Le Bouillon Chartier est fournie gracieusement par TripAdvisor



Restaurantul este celebru prin aceea ca este singurul care functioneaza din... 1896, fara intrerupere!
Si asta cu doar patru proprietari!

El reprezinta un tipic frantuzesc, fiind expresia unei epoci apuse,  cand clientela era una fidela si consegventa, un tipic care, in mod paradoxal, nu s-a pierdut de-a lungul timpurilor!

Locul este istoric si 
nimic nu devine un mit din întâmplare , caci aici totul se bazeaza pe reputatie!

Chartier are peste 100 de ani și se descurcă bine. 

În inima parizienilor sadea, ca si în amintirile turiștilor din întreaga lume, longevitatea asta are o explicatie!

Bouillon Chartier s-a născut in 1896, dintr-o idee simplă: aceea de a oferi o masă decenta la un preț modest, respectand clienții astfel incat sa le fie câștigata fidelitatea.

Aici s-au servit de-a lungul timpului peste cincizeci de milioane de mese!  Si rețeta adoptata la inceputuri functioneaza si azi!

Locul, de-a lungul anilor, si-a creeat un renume, a vibrat in ritmul vremilor, debordand de clienti,  ilustri sau anonimi, si ramanand mereu acelas. 

A fost si este indragit, prin nota familiala si nepretentioasa, foarte apreciata de francezi, dobândindu-si mai mult decât unicitatea, fiind chiar un loc insufletit care isi poarta cu gratie propria poveste de succes!

Nu va demobilizati vazand coada de la intrare! Nu va pierdeti rabdarea caci... nu veti astepta prea mult. In acest restaurant vii sa mananci si nu sa tragi de timp! Asa ca... un chelner nu va intarzia sa va preia si sa va conduca la masa.

Odata intrati  veti putea admira salonul imens și legendar cu mobilierul sau renumit, cu sertare în care clientii cotidieni de la inceputuri isi puteau regasi servetelele proprii pe care le utilizau cateva zile! 
Interiorul a fost pictat de pictorul Germonton, care a facut această lucrare în 1929 pentru a-și putea plati ... datoriile fata de patron!

Baletul neîntrerupt al chelnerilor de la Chartier - purtand veste negre și șorțuri albe - cu o eficiența fără egal, este ceva unic!

Și fiti ingaduitori cu meniul servit caci aici mancati ieftin!
Si... rapid!  
Nota o veti primi de indata ce ati terminat de mancat! 
Nu uitati ca afara, in strada, este inca... coada!!

Tradiția și diversitatea sunt disponibile aici la prețuri imbatabile.
La pranz poti servi : ou cu maioneză , o supă de legume sau melci, ca aperitiv; apoi o bucata de carne sau pește ori un fel de mâncare cu sos, feluri bine asezonate, autentice și care costa in jur de 10 €!
Aveti încredere, furnizorii sunt siguri și consecvenți. Răsfățați-vă cu faimoasul desert al casei - paharul cu frisca, o frisca pe care nu o veți găsi nicaieri în altă parte!

De fapt, oricat ai cauta un alt Chartier nu-l vei gasi nicaieri în altă parte ...

Pentru că există doar un Chartier, doar unul, si acela se afla la Paris, in arondismentul al 9-lea.

7 rue du Faubourg Montmartre | 75009 Paris
Deschis 7/7 j | 11:30 până la miezul nopții
Serviciu continuu fără rezervare

01 47 70 86 29

restaurant@bouillon-chartier.com

vineri, 4 mai 2018

MISTERELE PARISULUI (5)

AI FOST LA PARIS  
SI 
NU AI GUSTAT  UN ... CROISSANT ADEVARAT?
NICI NU STII CE AI PIERDUT!




Este stiut ca Franta, in oferta ei turistica, are inclusa, cu mare succes, GASTRONOMIA. 
Francezii insisi adora vacantele gastronomice, un gen de circuit prin locurile unde exista bucatari celebri si pot savura mancarurile lor premiate!

Daca vii aici si nu esti dispus sa apreciezi mancarea lor... esti privit cu condescendenta, luat drept... "peizan", un calificativ care, in franceza, suna ceva mai dragalas decat... "taran" in limba noastra... oraseneasca! 
(In paranteza fie spus, sa-l faci taran pe un oarecare din Bucuresti... este o insulta adusa taranului roman!)

REGELE SEFILOR BUCATARI, cel care a facut din gustul rafinat, dragostea si talentul francezilor pentru bucatarie  o chestie de mandrie nationala, a fost PAUL BOCUSE - care s-a stins din viata de curand si a carui inmormantare a fost 

absolut regala!

El  a popularizat bucataria franceza si i-a facut loc intre arte!
Azi, patisieri si bucatari  de succes sunt celebritati, fiind  tratati ca starurile de cinema - ba uneori chiar mai ceva! 

Résultat de recherche d'images
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Paul_Bocuse_2007_-2.jpg?download

Dar Paul Bocuse nu a fost patisier si nu are nimic a face cu... croissant-ul! 
Ca sa intru in subiect... mai  trebuie sa spun ca fiecare fel de mancare are aici o poveste. 
Si, evident, exista si o poveste  a croissant-ului, acest "franch touch" atat de cunoscut.

Legenda spune ca  minunatul corn facut dintr-un foitaj al carui aluat de baza are si drojdie,  isi trage originile din cu totul alta parte decat din Franta, fiind de fapt o patiserie de... import! 
Si unde mai pui ca, la inceput... nici nu era facut din foitaj!

Povestii mele pare sa i se potriveasca bancul acela cu Maiacovski si Radio Erevan! Daca nu-l stiti, vi-l spun:

Un ascultator intreaba Radio Erevan daca este adevarat ca Maiakovski a furat o masina. Radio Erevan raspunde:
- Nu, Maiakovski nu a furat o masina ci lui i s-a furat... dar nu o masina ci... o bicicleta! :)


Cam asa stau lucrurile si cu povestea mea!

Exista mai multe variante. Eu insa am ales-o pe cea care mi se pare mai... sic si in care imi place sa cred ca exista si ceva romanesc ! 

Asta pentru ca... croissant-ul se pare ca s-ar fi nascut in timpul razboiului austriaco-turc, in vremea asediului Vienei, cand Sobieski i-a infrant pe turcii lui Mustafa - desi acestia aveau o armata de trei ori mai mare decat a asediatilor! 
Si, dupa cata istorie stiu eu... au fost si romani pe acolo!

La 12 septembrie 1683, trupele de eliberare, o uniune numita "Liga creștina", cu 70.000 de luptători, sub conducerea regelui polonez Jan Sobieski, reusesc sa infranga oastea otomana.
Mustafa, conducatorul turcilor, lasase 5000 de mineri la portile Vienei, ca sa sape niste galerii menite sa surpe zidul de aparare al orasului. Numai ca planul turcilor a esuat lamentabil.

Se spune ca reusita bataliei decisive s-a datorat unui... brutar vienez, pe nume Adam Spiel, care, sculat in crucea noptii, asa cum fac toti brutarii, mergand spre cuptoarele de paine, a remarcat activitatea turcitor si a dat alarma. 
Astfel asaltul turcilor a fost respins. Planul turcesc de surpare a zidului a esuat si trupele otomane au fost respinse, retragandu-se in dezordine!

In cinstea victoriei, brutarul erou a facut niste cornulete din aluat de cozonac ( kipferl) pe care le-a curbat usor, pentru a sugera sabiile turcesti, devenite inofensive prin infrangerea suferita, cornulete pe care le-a  oferit vienezilor.

Astfel s-ar fi nascut aceasta patiserie, a carei istorie este legata de cea a turcilor dar care nu are nimic cu... semiluna lor! 

Insa ce legatura sa aiba cornuletul cu Parisul, orașul unde, in mod traditional, se poate manca cel mai bun croissant din lume? 
(Élisabeth Vigée Le Brun — http://www.ladyreading.net/marieantoinette/big/marie167.jpg)

Marie-Antoinette de Austria, regina a Frantei si sotie a lui Louis (Ludovic) al XVI.lea, este cea despre care se spune ca ar fi adus in Franta cornuletul vienez si l-ar fi popularizat - desi sunt dovezi ca produse de patiserie in formă de semiluna au existat inca din secolul al XVI-lea la banchetele regale. 

In secolul al XVIII-lea, croissant-ul era totusi doar un corn din aluat de paine imbunatatit!

La Paris, primele croissante sunt vandute in brutaria vieneza de pe Rue de Richelieu, la numarul 92, deschisa de  austriecii August Zang si Ernest Schwarzer, in anul 1837. 
Produsele lor - Kipferl-ul (in forma de croissant) si Kaisersemmel-ul (painica imparatului) - au inspirat o multime de imitatori. 

Asa se face ca, in anul 1850 croissant-ul ajunge sa fie citat ca o varianta de paine potrivita micului dejun.

La inceputul secolului XX, brutarii parizieni au deschis mai multe brutarii in care se vindeau asa -numitele "viennoiseries", prajituri vieneze,  avand ca baza aluaturi dulci facute cu unt!

La Boulangerie viennoise en 1909 (quand Philibert Jacquet en était propriétaire)
source: https://fr.wikipedia.org/wiki/Croissant_(viennoiserie)

Louis-Ernest Ladurée, venit din sud, si-a deschis o brutarie la Paris, pe Rue Royale, la nr 16. 

In 1871, dupa un incendiu care i-a distrus brutaria, a tinut sa-si transforme magazinul intr-o patiserie. Ca sa fie mai eleganta, a incredințat decorarea ei lui Jules Cheret, care, la vremea aceea, era un faimos pictor și designer de postere. 
Soția sa, Jeanne Souchard, are ideea ca patiseria sa aibe si un Salon de Ceai!

Croissantele au cunoscut astfel un succes teribil, mai ales ca femeile puteau si ele sa iasa in lume! La vremea aceea femeile de buna conditie nu puteau intra oriunde , cafenelele fiind pentru barbati si, eventual, pentru "doamnele  ... de moravuri usoare!"

Dupa primul razboi, chiar daca "semiluna" se mai democratizase, ea a ramas totusi accesibila celor mai bogați, pentru ceilalți fiind o placere gartronomica rezervata anumitor perioade ale anului: la petreceri, zile de naștere, sarbatori religioase.  


Treptat, croissantul a devenit, ca si bagheta și Camembert-ul, unul dintre elementele de baza ale identificarii sau caricaturizarii francezului de mijloc, ca "accesoriu" nelipsit al unui mic-dejun servit in intimitate, intr-o cameră de hotel, sau inghițit in graba într-o cafenea.  
Si Francois Holande a actualizat imaginea!

Lupta de clasa a fost vizibila pana si la... croissante, caci bogatii le mancau pe cele cu unt - cu forma alungita - iar cei cu venituri mici se multumeau cu croissantele facute cu margarina! 

Daca intrati intr-o patiserie ori intr-o brutarie si vreti croissante, sa stiti ca si azi cele cu unt sunt drepte si cele cu margarina sunt in forma de semiluna!

Prima reteta de croissant data publicitatii dateaza din anii 1920 si asta coincide cu perioada cand, in fine, croissantul francez cunoaste succesul ramas pana azi!

In Larousse-ul gastronomic (caci francezii au si asa ceva!) croissantul este inscris abia in 1938!  

" mon péché mignon!"
Ia, uitati-va, ce drum lung are afirmarea si succesul sanatos!

In familie, noi consumam  "croissante" la micul-dejun al zilelor de sarbatoare si aniversarilor! 
Asta nu pentru ca am fi prea saraci ci pentru ca au enorm de multe calorii...

Personal, ador aceasta "viennoiserie"!
Ma gandesc de fiecare data cat a fost de genial brutarul care a gasit o atat de delicioasa varianta la painea cu unt!

Si, desi stiu ca e TOTAL INTERZIS,  imi asum riscul  si ma bucur de un croissant si o cafea cu lapte... cam o data pe luna!  "C'est mon péché mignon!"

Si acum, sa va dau 5 adrese unde se spune ca se gasesc cele mai bune croissante din Paris:

8 rue Monge, arr.5 Paris si 69 rue Monge, arr.5 Paris
134 rue de Turenne, arr.3 Paris;
16 Rue Mouffetard, arr.5 Paris;
22 rue Caulaincourt, arr.18 Paris.

Va doresc sa le degustati! Merita! 

Dar aveti grija: croissantul adevarat nu tine pana a doua zi,  mai exact, nu mai este la fel de delicios!

Sa aveti parte de ele! :)



miercuri, 7 februarie 2018

MISTERELE PARISULUI (4)

CELEBRITATEA POSTUMA A UNUI ILUSTRU NECUNOSCUT



Povestea e veche, de prin anii 1793!

Philibert Aspairt, era portarul spitalului militar  Val-de-Grâce,  situat in arr.5 de azi al capitalei Frantei. 


Image illustrative de l'article Hôpital d'instruction des armées du Val-de-Grâce


Acest locas construit pe locul vechilor gradini de zarzavat ale manastirii Val-de-Grace,  a fost proiectat  si realizat  de François Mansart si Jacques Lemercier in anii 1600!

Manastire a apartinut calugarilor ordinului Chartreux si  includea si biserica Notre-Dame du Val-de-Grâce



 In 1793, cand vremurile tulburi ale Revolutiei franceze zapacisera mintile poporului, Philibert Aspairt si-a propus sa se aventureze in galeriile carierelor de piatra care strabat subsolul Parisului, mai precis in cele aflate sub spitalul al carui portar era. 

El stia precis ca prin galerii se poate ajunge si la pivnitele vechii manastiri, pivnita ascunsa sub gradinile castelului Luxembourg.

Scopul acestei "explorari" bizare nu avea nimic de-a face cu religia in sine si nici  cu cine stie ce ritualuri religioase. Planul sau era sa puna mana macar pe cateva sticle din celebra licoare a monahilor ordinului - bautura  numita La Chartreuse  care a facut gloria acestui ordin semi-eretic, practicant al ritualului tacerii si izolarii! 

Philibert, sigur de lovitura pe care avea sa o dea, dupa ce a studiat toponimia locului la suprafata, inarmat cu o festila, a intrat in galerii. Dupa socotelile lui, nu avea de parcurs decat cativa zeci de metri!

Numai ca, intre calculele facute la suprafata si traseul real al galeriilor, diferenta se dovedi a fi  colosala! 

http://fr.wikipedia.org/w/index.php?title=Philibert_Aspairt&action=history
Bietul om se trezi intr-un adevarat labirint in care curand se pierdu. Instinctul sau de conservare ii spuse sa faca cale intoarsa numai ca, panicat si cu festila stinsa,  nu a mai reusit sa gaseasca niciodata drumul pe care venise! 

Un mic exercitiu de imaginatie si ne putem ingrozi inchipuindu-ne cam ce a simtit bietul om, singur, debusolat si disperat, tarandu-se in patru labe,  cautand cu disperare iesirea pe care insa nu avea sa mai apuce sa o gaseasca ! 
Pentru ca, pierdut prin galerii, fara mancare, fara apa si intr-un intuneric desavarsit, epuizat de angoasa,  Philibert a murit fara ca nimeni sa stie unde se afla!

Iata insa ca in 30 aprilie 1804, absolut intamplator, in galeriile carierelor  a fost gasit un schelet uman. 
Ca era vorba despre portarul spitalului, Philibert Aspairt, disparut in urma cu 11 ani, s-a stiut dupa manunchiul de chei gasit langa oasele sale, chei pe care le avusese asupra sa cand intrase in galerii!

Ramasitele sale fura ingropate  in acelas  loc unde au fost gasite si bietul om avu parte chiar si de un monument, de o placa funerara, pe care pana azi sta scris:

http://fr.wikipedia.org/w/index.php?title=Philibert_Aspairt&action=history

In memoria lui Philibert Aspairt 
pierdut in aceasta cariera 
la 3 noiembrie 1793, 
regasit dupa 11 ani si
inhumat in acelas loc,
la 30 aprilie  1804

Ironia sortii face ca Philibert a murit fara sa stie ca pivnitele pe cale le cauta se aflau la doar cativa pasi de el! 
O sa spuneti ca a avut ghinion dar... de avea noroc nimeni nu ar mai fi stiut azi de el si povestea galeriilor carierelor pariziene!

Intre un prezent prosper si o glorie postuma, Domnul i-a harazit-o pe cea din urma!

Povestea vine sa atraga atentia asupra galeriilor carierelor de piatra ce se intind sub Paris! Ele sunt si azi, ca si atunci, un labirint misterios care, fara un ghid cunoscator, poate deveni si extrem de periculos! 


sâmbătă, 3 februarie 2018

MISTERELE PARISULUI (3)


PARISUL DE SUB PARIS


Cand te plimbi prin Paris privesti cladiri, monumente, vizitezi muzee, admiri superba arhitectura hausmanniana. Daca urci in Turnul Montparnasse ori in Turnul Eiffel  poti sa constati cata frumusete si cat echilibrul arhitectonic are acest oras.
Dar, daca nu stii, nu banuiesti o secunda ca, sub pamant, in subsol, se afla un alt oras, un oras cu mult mai mare si mai uluitor, care coboara 50 de metri sub pamant si care este organizat pe nivele. Te vei mira sa afli ca e mai ceva ca in filmele de fictiune si ca totul a fost conceput cu mai bine de 200 de ani in urma!

Asa cum spuneam in prima postare a acestei serii, in spatele realizarilor remarcabile ale lumii, stau oameni deosebiti, cu sclipiri de geniu, intalniri providentiale, "accidente" fericite, idei si fapte incredibile...
Asta s-a intamplat in vremea celui de-al III.lea Imperiu Francez cand Napoleon al III.lea l-a intalnit pe Baronul Hausmann.

Prin vointa acestor doi barbati si genialitatea unor ingineri de exceptie ai acelui moment - cum au fost F. Bienvenue si E. Belgrand - s-a cladit metropola aceasta atat de admirata, cu gandul mereu la viitor si nu la un viitor oarecare ci la unul... grandios!

In subsolul Parisului exista o lume nestiuta si plina de mister, care a generat mituri si a stimulat imaginatia si fantezia multora.


Ce ascunde asadar Parisul?

Mai intai, sub trotuar, intre 0 si 5 metri adancime, se afla cablurile electrice, fibra optica, conductele de gaz, dar si primele conducte de canalizare - cele stradale si cele care coboara din imobile.

Totul a fost conceput din start cu pante calculate sa evite orice baltire! Oricat de prozaic vi s-ar parea, canalizarea Parisului este rezultatul unei sclipiri de geniu!

1446 km de conducte se intind pe culoare accesibile, pietonale, care corespund strazilor de la suprafata si poarta chiar aceleasi nume cu ele!



Ideea inginerului Eugene Belgrand, creatorul rețelei contemporane de apa si canal a Parisului, a fost aceea ca fiecare strada a capitalei sa fie dublata la subsol de o alta ... Astfel, dedesupt, veti gasi adevarate strazi subterane, care fac din Paris unul dintre cele mai moderne orașe din lume în acest sens. Sistemul inteligent permite ca orice defectiune produsa la suprafata sa poata fi remediata cu precizie, in subsolul corespunzator!

Ar mai fi de spus ca, daca cumva ceva s-a pierdut in canalizare, exista filtre care permit  recuperarea lor si chiar  un birou al obiectelor pierdute!

Inginerul Eugène Belgrand care a conceput si executat acum 170 de ani acest sistem exceptional, care functioneaza si azi, impreuna cu Fulgence Marie Auguste Bienvenue, parintele metroului, au rascolit maruntaiele Parisului timp de zeci de ani, agasand populatia, satula de demolari, noroaie si gropi, dar au lasat in urma lucrari de vizionari!

Par Neurdein — Collection personnelle Scanné par Claude Shoshany, Domaine public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3945304
La aceeasi adancime se gasesc pivnitele imobilelor si parkingurile subterane.

Al doilea nivel, cuprins intre 5 si 10 metri sub pamant, adaposteste criptele bisericilor si siturile arheologice, intre care unele dateaza din vremea romanilor!

Tot aici se gasesc si galeriile primelor linii de metrou, a caror constructie dateaza din anii 1900, fiind opera inginerului Fulgence Marie Auguste Bienvenüe.
Interesant este ca tot ce se vede azi in tunelurile metroului dateaza de atunci, inclusiv faianta de pe pereti!
Ce viziune si ce calitate de lucrari!



La aceeasi adancime se gasesc si adaposturile antiaerine, construite in vremea razboiului.

Cel mai impresionant este cel aflat la 12 m adancime, sub Palatul Luxemburg, azi sediul Senatului francez, care are 2 etaje, 400 de mp, putand sa adaposteasca 300 de persoane, fiind dotat cu sala de operatii, birouri si o sala cu instalatii capabile sa purifice aerul in caz de atac chimic!

La o adancime cuprinsa intre 10 si 15 metri, sub marile bulevarde, se afla conducta principala de canalizare, cu diametrul de 5m - in care se deverseaza apa de ploaie si apele uzate, care ajung aici gratie pantelor bine gandite! Odata colectate, apele uzate ies din oras spre statiile de epurare.


NOTA BENE: Parisul are sansa de a avea la robinet cea mai buna apa de baut, asa ca nu e nevoie sa va consumati banii pe apa plata cand veniti la Paris!

Tot la acest nivel se gasesc marile transformatoare electrice, care transforma curentul de la 200 000 de volti la 220 de volti! Galeriile pentru cabluri ating 10 000 de km!

Ceva mai jos, la 20 m adancime, se afla galeriile RER.ului, construit sub metroul lui Bienvenue!
Si mai jos, la 25 de metri sub pamant, se afla carierele Parisului, unele vizitabile, cum sunt cele de sub Spitalul Cochin, din arondismentul 14, si care dateaza din Evul Mediu!

Carierele astea, din care se scotea odinioara piatra pentru constructii, au fost initial mult in afara orasului dar, din motive de suprapopulare, orasul s-a extins si s-a ajuns in situatia de a contrui si deasupra lor, ceea ce a produs surpari masive.

Cel care a rezolvat problema a fost un alt om genial, Charl-Axel Guillaumot, care, in 1777, a conceput securizarea carierelor, gandind si construind contraforti, intacti si de ajutor si in ziua de azi!

In prezent, rezistenta carierelor este urmarita mai ceva ca reactoarele nucleare, orice fisura fiind tratata cu maxima atentie spre a fi remediata cu tehnogii de ultima ora!

Carierele au adapostit ani la rand distilerii de bere, de alcool, ba chiar in ele s-au cultivat ciuperci... cunoscutele Champignions de Paris!

Carierele au povestile lor - una mai surprinzatoare decat alta - multe rod al imaginatiei si al gustului pentru infricosator! 


Una dintre ele, evident adevarata, cea a lui Philibert Aspairt, pe care o voi istorisi intr-un episod viitor! 
Dincolo de povestea unui destin uman, aceasta intamplare serveste de invatatura, avertizand curiosii si amatorii de teribilisme ca imensitarea coridoarelor carierelor poate fi surprinzatoare si periculoasa.
Dar despre asta in postarea viitoare!


Galeriile cele mai cunoscute sunt insa de departe cele care adapostesc osuarele Catacombelor.

In anii 1800, ramasitele pamantesti a 6 milioane de persoane, inmormantate in cimitirele si bisericile pariziene, au fost dezgropate efectiv si mutate in aceste... catacombe, devenite cel mai mare osuar din lume! 

Motivul a fost, in parte, unul de igiena, de salubrizare, fiind vremea marilor epidemii, dar actiunea aceasta a permis incontestabil castigarea unor importante spatii necesare extinderii orasului.

Si mai in adanc, se gasesc galeriile celui mai nou tren subteran, RER.ul E, inaugurat in 1998, care au fost construite sub panza freatica a Parisului, sub Sena, la o adancime mai mare de 30 de metri, si acesta este un unicat tehnologic!

La 670 de metri in adanc, se afla asa-numitul Izvor L'Albian, care este o rezerva strategica si pretioasa de apa, utilizabila in caz de penurie, si care izbucneste din adanc! 
La acest izvor de salvare sunt conectate trei fantani in Paris. Apa aceasta este supusă unui tratament de deferizare, pentru a reduce cantitatea de fier, care este în mod natural mai mare decât standardele admise de sănătate publică.

Această apă este foarte bine protejată de poluarea de suprafață și, prin urmare, rămâne de foarte bună calitate.

Acviferul Albian se intinde sub întreg bazinul Parisului, volumul său fiind estimat la peste 700 de miliarde de metri cubi. Utilizarea acestei panze freatice este strict controlată. Acesta face parte din planul general strategic de gestionare a apei.

https://www.paristoric.com/images/iconographie/Divers/paris_eau_albien.jpg
Asadar sub trotuarele Parisului exista metroul, canalele și catacombele ... cele din urma devenite in ultimul timp un fel de "muzee", adica locuri vizitabile. 

Am citit recent, pe un blog turistic romanesc, impresii de vizitator roman la Paris. Marturisesc ca nu am gustat deloc ironia si dispretul unei fraze: ... "francezii astia stiu sa faca bani din orice, chiar si din canale"!
Daca ati avut rabdarea sa cititi pana aici, poate va explicati de ce subsolul Parisului a devenit muzeu! Nu gasiti nicaieri in lume asa ceva! 

Si tocmai pentru ca mi s-a parut  rautacioasa remarca, am decis sa va plimb prin  Parisul... de sub Paris.

Caci cei 250 kilometri de linii de metrou și RER, cei 100 de kilometri de coridoare pietonale subterane, 2000 de kilometri de canalizare si 3000 de kilometri de conducte de apa,  care dateaza, in majoritate, din... 1850 si sunt perfect functionale, fac din Paris ceea ce este, un oras special!

Daca astea nu ar fi ceva special si unic nu ar fi desigur nimic de aratat si nu ar fi fost nimic de povestit!

VA CONTINUA

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

MISTERELE PARISULUI (2)


SECRETUL  PIRAMIDELOR  LUVRULUI  
  

https://lesgrotesques.files.wordpress.com/2011/03/pyramide-inversc3a9e.jpg
Negresit, daca ati ajuns la Paris, ati vazut si Piramidele de sticla din curtea Palatului Louvre.

Ele au fost construite sub presedintia lui Francois Mitterrand si inaugurate exact acum 30 de ani.

Veti fi insa interesati de ele, nu numai pentru faptul ca sunt considerate al treilea punct de atractie al muzeului (alaturi de Mona Lisa si Venus din Milo) ci mai ales pentru ca ele s-au nascut pentru a fi un maret dar de... iubire!

Evenimentul alegerii lui Mitterrand ca presedinte al Frantei, a fost unul plenar, de care francezii s-au bucurat ca la Revolutie!  Stanga venea la putere!

In 1981, printre promisiunile electorale ale candidatului Mitterrand a fost si "repunerea in valoare a culturii franceze".  Mitterrand era un om rafinat, iubitor al valorilor franceze!

Nimeni insa nu banuia atunci ca in spatele preocuparilor sale legate de cultura si arta franceza se ascundea propria lui mare iubire!

Imediat dupa castigarea alegerilor, primul obiectiv al agendei sale a fost... Muzeul Louvre si lucrarile sale de reabilitare si conservare si Restructurarea Muzeului Orsay. 
Cu aceasta ocazie Palatul Louvre urma sa devina integral muzeu si, total surprinzator, in curtea lui avea sa fie construit un ansamblu de piramide de sticla.


Publicarea a
cestui proiect "faraonic" si costisitor, demarat fara nici un concurs ori consultare publica, a bulversat intreaga viata politica, culturala si cetateneasca a Parisului, avand efectul unei bombe.
Arhitecti si oameni de cultura francezi s-au declarat jigniti, arhitectul, ales nu se stie cum, chinez de origine, a fost umilit, opinia publica s-a revoltat. Presedintele insusi a fost ironizat, fiind numit in deradere «MitteRamsès I.ul». In toata aceasta agitatie Muzeul Orsay a trecut neobservat!

Vazute ca un element francmason implantat in inima Parisului, ori ca ocazie a glorificarii eterne a lui Mitterrand, piramidele de sticla au fost de fapt  toate acestea si ceva in plus: un dar regesc, pe care si-a permis sa-l faca iubitei 
sale, acest barbat de stat indragostit pana peste cap, a carui viata personala poate fi un scenariu de film - Francois Mitterrand!

Stand neclintit impotriva tuturor, Mitterrand si-a dus cu obstinatie planul la bun sfarsit - chiar cu riscul unor compromisuri politice, primul sau septenat fiind unul cu mai multe... "umbre" decat lumini!
Si, dupa ani de lucrari si controverse, a avut loc inaugurarea Piramidelor!

In ziua aceea, desi nimeni nu avea habar, Mitterrand s-a purtat intocmai ca un monarh  indragostit care isi pune darul la picioarele iubitei sale spre a se revansa pentru neputinta sa de a o face regina!

Mitterrand a fost, fara indoiala, un "greu" al politicii secolului XX, nu numai pentru Franta, in fruntea careia a fost 14 ani, ci pentru intreaga lume, fiind , intre altele, creatorul Uniunii Europene si artizanul monedei unice.
Incontestabil, a fost un personaj misterios, care si-a curatat in permanenta imaginea, care a reusit sa faca sa treaca neobservat permanentul balans al vietii sale, duplicitatea caracterului sau, secretele sale, viata lui tainica.

Biografii si contemporanii sai il descriu ca pe un om cu o personalitate puternica si un mare stapan al propriilor emotii. Un sfinx! 
Si totusi... omul acesta rece si impenetrabil,  pe fata caruia cu greu puteai citi ceva, a trait in ascuns o mare si arzatoare poveste de iubire, care l-a marcat chiar si in cariera lui de presedinte!

Alors, chercez la femme!

Ea se numeste Anne Pingeot, si este fiica unui simpatizant politic de stanga. 
La vremea cand s-au cunoscut (1961, cu prilejul unei vizite facute parintilor ei,  fiind insotit de familia lui), Mitterrand avea 45 de ani, era insurat si era deja tatal a 3 baieti! 
Ea avea 18 ani, fiind cu doi  ani mai mare decat primul sau fiu! 
Si de atunci a inceput o poveste de dragoste pe care Mitterrand a trait-o intens si in secret si pe langa care dragostea printului Charles pentru Camilla Parker... pare o gluma!

Pasionata de arta, Anne Pingeot, a venit sa studieze la Paris, ocazie cu care politicianul nostru si-a facut imediat un al doilea camin!
Ea... l-a iubit, a respectat vointa omului vietii ei, i s-a supus si si-a acceptat in tacere rolul  de amanta, renuntand complet la o viata normala, libera, ascunzandu-se si traind mereu in umbra. A meritat, 
desigur, pentru ca era evident ca inima lui ii apatinea in intregime!

Iubirea asta interzisa a avut si un rod, Mazarine Pingeot, fiica ilegitima a lui Mitterrand, nascuta in 1974, un copil pazit  si tinut  departe de orice indiscretie.

Erau persoane care stiau - in mod cert sotia lui si multi dintre apropiati, chiar si unii jurnalisti!
Stia si Valéry Giscard d’Estaing, care in 1974, la ultima confruntare electorala fata in fata cu Mitterrand, i-a adresat acestuia niste fraze absolut de neinteles, care abia azi au capatat inteles! 
Ele voiau sa zica:  "Ai grija Dle ca, daca nu castig alegerile, dau pe fata secretul tau, caci eu  stiu ca ai o iubita si stiu si cine e  ea!" 
Si Mitterrand a inteles aluzia si... l-a lasat sa castige! Avea sa recupereze la alegerile urmatoare, cand nu va mai permite sa mai fie surprins.

Anne Pingeot a facut asadar cariera in domeniul  artei si muzeisticii, devenind o buna specialista, implicata din 1973 in actiunile de conservare a patrimoniului Muzeului Orsay, ca muzeograf si conducator, fiind probabil sprijinita si de iubitul ei - dar nu fara ca ea sa aibe o serioasa pregatire! 

Nimeni nu se mai indoieste insa azi ca planul prezidential de renovare a Louvre.lui a fost indeplinirea promisiunii unui barbat indragostit facuta iubitei sale!

Exista o intreaga arhiva de fotografii facute la inaugurarea piramidelor - din nefericire inaccesibile pe internet -  in care, iubita lui Mitterrand, Anne Pingeot, consultant stiintific al lucrarilor, persoana care l-a consiliat permanent pe presedinte, adevaratul conducator al acestui proiect, este prezenta. 
In ele se poate observa azi cu usurinta iubirea si bucuria din ochii lui, ca si neputinta de a le ascunde!

Imaginile de mai jos sunt de la inaugurarea Muzeului Orsay (1986)
Pe fata lui V. G.D'Estaing se poate vedea un amuzament abia disimulat! Fata sfinxului... nu mai este catusi de putin de nepatruns!


Résultat de recherche d'images pour "la pyramide du louvre inauguration anne Pingeot"

Résultat de recherche d'images pour "la pyramide du louvre inauguration anne Pingeot"


Evident, secretul presedintelui s-a pastrat bine si asta gratie cutumelor epocii, ale unei societati mult mai putin agresive si cu mult mai respectoase, mai putin dornica sa privesca prin gaura cheii si, de ce nu, mai tematoare si mai obedienta in fata puterii!

Acum cativa ani a aparut o carte,  pe care nimeni nu o aștepta, dar despre care de atunci toata lumea vorbeste, o carte al carei autor este... François Mitterrand.


Résultat de recherche d'images


Cartea se numeste Scrisori către Anne, si are aproape 1300 de pagini  continand nu mai putin de ... 1.218 scrisori de dragoste pe care
celebrul iubit al Annei Pingeot i le-a trimis acesteia de-a lungul anilor (1962 și 1995)! 
Si cine se mai poate lauda azi cu asa ceva?

Rasfoind  aceasta corespondenta, intelegi  ca iubirea secreta pentru Anne a fost una intensa, senzuala, intelectuala in acelas timp, nealterabila, si mai ales... rara. O iubire pe care, nu e de mirare, ca Mitterrand  dorea ca intr-o zi sa o glorifice printr-un dar uimitor - care a fost edificiul de sticla din curtea Palatului Louvre! 

Si cat vor exista piramidele acestea... acolo va fi si marturia transcendentei sale iubiri!

În ceea ce privesc costurile, acest frumos si pretios dar, oferit de Mitterrand femeii iubite,  nu l-a costat prea mult, deoarece a fost construit cu bani publici! 
Dar azi... acolo ajung aproape 10 milioane de vizitatori în fiecare an ... asa ca statul nu a iesit in pierdere!
Si, daca e sa fim onesti, acest edificiu, desi deosebit, nu este principalul dar pe care Francois Mitterrand i l-a făcut amantei sale. 
Darul cel mai pretios il constituie, pentru ea, cei treizeci și trei de ani de pasiune arzatoare. O iubire de excepție care de indata ce a fost cunoscuta, a facut sa vibreze intreaga natiune franceza! Cine mai traieste azi asa ceva?!

Din 19 octombrie 1962, cand i-a scris prima scrisoare, Anna a primit  o mie două sute șaptesprezece alte scrisori, una mai frumoasa decat alta, care dovedesc ca iubirea lui nu si-a pierdut nici o clipa din intensitate, pana în 1995, cu o zi înainte de moartea sa, cand i-a scris-o pe ultima!

Scrisorile președintelui Mitterrand dezvaluie fatele complet necunoscute ale sufletului acestui om, profund secret, pe care lumea credea ca il cunoaste dar despre care de fapt nu stia mai nimic!

15 noiembrie 1964:

"Draga mea, binecuvantat fie chipul tau pe care incerc sa  citesc cam cum va fi viata mea! Te-am intalnit si am intuit imediat ca urma sa plec intr-o lunga calatorie. Si ca, acolo unde voi merge, vei fi si tu mereu. Binecuvantat sa fie acest chip, lumina mea! Noaptea mea nu va mai fi niciodata noapte deplina. In singuratatea mortii voi fi mai putin singur! Anne, iubirea mea! "

22 septembrie 1995:

" Tu ai fost cea care a daruit mai mult. Tu ai fost sansa vietii mele. Cum as fi putut sa nu te iubesc si eu mereu mai mult!?"

Cand ajungeti la Paris si vedeti piramidele de sticla, ganditi-va ca iubirea adevarata exista si ca merita sa o cautam! 
Parisul tot pastreaza urme ale marilor iubiri.
Si, chiar daca nu suntem toti capabili sa daruim fiintelor dragi edificii, am putea scrie totusi niste scrisori... 
Nu credeti?