Faceți căutări pe acest blog

marți, 11 iunie 2019

CU GANDUL LA PREDEAL, SNAGOV, SINAIA SI MAMAIA... O FUGA LA DEAUVILLE

Hotarat lucru, Franta este unul din locurile binecuvantate de Dumnezeu: bogata, cu o natura extrem de variata, o tara frumoasa!

Provinciile ei atat de diferite, specifice, sunt fiecare in parte remarcabile, afisand frumuseti naturale ce se imbina in mod neasteptat cu traditiile, specificul local creeate de om.

Normandia are o frumusete austera.

Poate la acesta imagine contribuie clima oceanica, cu diferente mici intre vara si iarna, unde ploua mult, bate vantul si vara rar termometrele urca peste 17 grade Celsius, dar si simbioza de culturi - engleza si franceza - care au framantat locul acesta de-a lungul timpurilor.

Coasta normanda invita la mare, la flux si reflux, aer bun si multa rigoare.

Aici, printre atatea razboaie castigate si pierdute deopotriva, se gaseste locul care nu a fost niciodata cucerit de englezi, singurul ramas francez in toata istoria: Mont ST Michel, o minunatie in care omul si natura si-au dat mana sub protectia Arhanghelului cel ce este si patronul Normandiei!

Provincia aceasta este un spatiu cultural unde coexista doua culturi, doua limbi si doua puteri, franceza si britanica, si in ziua de azi!

Dincolo de razboaie, stapani si stapanitori, istorie si neplaceri meteorologice... Normandia reuseste sa fie zona de vacanta.

Pe litoralul Marii Manecii o serie de localitati, celebre, fac de mult placerea sfarsitului de saptamana, a escapadelor pentru distractii sau a grijii pentru sanatate atat ale francezilor cat si ale englezilor!

Aici mareea aduce un plus prin spectacolul naturii in care pamantul si marea se imbratisaza intr-o ritmicitate previzibila.

Cand marea se retrage, tarmul ramane acoperit de scoici si creveti, primindu-si parca rasplata pentru momentele de dominatie ale apei, ce tinde sa devina tot mai indrazneata si invadatoare.

Clima, asa rece si vantoasa, nu pare sa demobilizeze si nimic nu i-a impiedicat pe oameni sa faca din orasele litoralului puncte de interes si locuri cautate.

Cum "ce este frumos si lui Dumnezeu ii place"... gust si eu la maximum escapadele in aceasta parte a Frantei? destul de accesibila si generoasa ca oferta turistica.

Mi se intampla sa merg in calatorii scurte, cand vremea nu e tocmai rea... "macar" pana la... Deauville.

Prietena mea este o impatimita a plimbarilor la Deauville si ma corupe ori de cate ori avem timp liber si zarim un pic de soare...



Personal imi place sa petrec cateva ore respirand aer marin pentru ca este relativ aproape de Paris (cam la 2 ore) si regasesc in el toate ale marii si o unda din amintirea muntelui! Parca as fi la Sinaia si de acolo... as putea vedea... Mamaia! Ba chiar am gasit o vila cu ochii Sibiului!

Acum, pastrand proportiile, ne bucuram si noi de o plimbare la mare... cand se poate !

Astfel, ori de cate ori timpul nostru ne permite... ne urcam in masina si... in 2 ore suntem in locul unde parizienii par sa-si fi construit un refugiu monden - desi apropierea cuvintelor nu e potrivita dar reala - si asta inca din vremurile cand doamnele maturau delicat strazile cu poala rochiilor cu crinolina.
Din totdeauna Deauville.ul a fost un oras cosmopolit, mai exact al oamenilor cu... dare de mana!

Potrivit unor clasificari facute de ghiduri turistice de-a lungul timpului, aceast orasel balnear a fost socotit locul preferat al aristrocratiei in vremea Imperiului iar localitatile din jur, toate erau destinatii precis clasificate pentru industriasi, literati si actori, pictori ori burghezia timpurilor (Trouville, Hulgate, Catbourg, Honfleur), Villier-sur-Mer fiind statiunea preferata altadata de familisti.

Sa mergi la Deauville astazi este pentru unii de bon ton, pentru altii o chestie demodata, pentru noi - prietena mea si cu mine - este doar o placere de duminica, o iesire la mare pentru niste doamne care nu isi mai pot permite plaja si caldura excesiva!

Pe aici se spune ca daca vrei sa fii vazut... daca tii sa ai o viata sociala in lumea persoanelor cunoscute, Deauville este locul potrivit pentru petrecerea sfarsitului de saptamana sau a vacantelor - fiind pentru parizieni ceea ce era odata... Snagovul pentru bucuresteni!

Promenada celebra - cunoscuta sub numele de "les Planches", nume ce duce cu gandul la scena teatrala, este pavata din vremuri de demult cu scanduri din lemn de azobe (un arbore tropical care nu putrezeste) anume pentru ca doamnele sa nu isi murdareasca de nisip rochiile lungi si elegante.

Faleza asta a fost "calcata" in atatia ani de faima ... de multe celebritati, plimbarea fiind un fel de parada!

Elisabeta a II.a, regina Marii Britanii, Grace Kely sunt doar doua exemple din zecile de mii!



De-a lungul acestei faleze sunt insirate cabinele de dus, confortabile si cu anticamera, fiecare purtand numele unor artisti cunoscuti care au trecut prin aceste locuri - si nu sunt putini caci aici are loc anual un important festival al filmului american, un factor efervescent al vietii spectaculoase a orasului, un moment cand toate vedetele isi dau intalnire la Deauville!



Admosfera generala de aici este azi una burgheza cu iz de spectacol, aristocratia care isi arogase dreptul de fracventare a Deauville.ului fiind mai discreta in vremurile noastre!
Pentru cei cu idei socialiste locul este unul grotesc, pentru cei cu vederi comuniste este "fieful burgheziei imbuibate", pentru altii un mod de viata... fiecare are parerea lui despre aceasta statiune in functie de mentalitati, apucaturi si interese.

Pana una-alta... lumea despre care se "vorbeste" este la Deauville, "sur les Planches"!
Cand soarele apune, faleza din lemn devine un fel de scena, asa cum o recomanda si numele!
Doamne bronzate purtand toalete iesite parca din spectacolele de moda isi fac apartia la bratul domnilor cu aer protector. Oamenii se cauta din priviri, cunoscutii se saluta...

Unii abordeaza tinute extravagante, altii toalete lejere, sport elegant sau indemodabilul St Jeames model marine.

Aerul marii, mirosul nisipului invadat de apa se amesteca cu suave esente de... Eau des Merveilles si de Chanel Nr. 5! Cam... "viegeux", cum s-ar zice!😊

Orice indrazneala este permisa si nimeni nu se simte aici nici urmarit de fotografi, nici asaltat de ziaristii de scandal. Esta o admosfera incantatoare pentru britanici si vedete de tot felul pe care nu le deranjaza nimeni!

Lumea traieste la Deauville libertatea relativa caci acolo unde nu poti trece neobservat... a fi liber este un pic... inexact!

Toti sunt bronzati, surazatori, de parca nimic pe lumea asta nu le-ar putea strica buna dispozitie.

Doamnele, in marea lor majoritate, nu sunt foarte tinere dar arata superb iar domnii, nici ei tineri, afisaza un aer de barbati... "bine conservati" si desigur... foarte bogati.

Tinerii sunt in mod evident copiii celor care detin aici proprietati destinate vacantelor luxoase.

70% din locuintele orasului sunt proprietatea secundara a parizienilor, fapt ce i-a adus Deauville.ului renumele de "arondismentul 21"! (Parisul avand 20 de arondismente :)!)

Cred ca doar Promenada de la Nice mai are ceva din acest tip de "plimbare de seara" cu parfum de club privat!

Aici se gasesc cele mai vechi magazine de lux, deschise inca de pe vremea cand Coco Chanel patrundea pe piata modei!

Cazinoul, hipodromul precum si cele trei restaurante foarte cunoscute, asezate de-a lungul promenadei, unde se servesc scoici si creveti gri precum si alte preparate specific marinaresti... sunt punctele maxime de atractie, locuri de intalnire si desigur cele mai aglomerate!



Cum nu ne stie nimeni... si nu avem nici un alt scop monden in afara plimbarii, prietena mea si cu mine, cand ajungem la Deauville, ne simtim libere sa ne bucuram de aer, de soare, de mare si de tot ce poate sa ofere in materie de priveliste acest oras.

Facem o plimbare "sur les Planches", respiram aer ionizat, cascam si noi gura la protipendada ce se expune in toata splendoarea... si plecam apoi la Trouville.

Aici mancam scoici pregatite marinareste - cu ceapa, tulpina de telina si vin alb - un deliciu! - pe terasa unui restaurant anume de unde peisajul strazii este cel mai placut noua si nota de plata nu este asa de piperata!
Mie imi place ca regasesc pe aici ceva din Predeal-ul nostru invaluit in aerul marii!
Fiecare cu reperele lui!



Plecam spre Paris, de obicei inainte sa iasa "lumea foarte buna" la plimbare, si punem pe lista lucrurilor placute ... inca o zi petrecuta la soare, la mare, la Deauville!

Escapada de saptamana asta a fost una reusita caci vremea a fost acceptabila, normala pentru luna asta in Normandia!

"Sur les Planches" nu am prea vazut multe vipuri ... Pentru prima data insa prezenta catorva burtosi smezi la culoare si galagiosi mi-a atras privirea. Asta e cu...globalizarea!

Oricum lumea era bronzata, vesela, vremea buna ... pe scurt: o placere!

Facand plimbarea traditionala am ramas totusi cu un dubiu: oare aici sa se fi nascut gluma aceea cu.... "din spate liceu, din fata muzeu ", ca prea m-am inselat de multe ori admirand siluete perfecte din spate si ramanand stupefiata de varsta... banuitei "liceene" ... vazuta din fata!😉



din spate liceu, din fata...muzeu... Nu am putut totusi fotografia fata!

Poate frantuzoaicele nu sunt frumoase in acceptiunea noastra - am auzit pe multi spunand asta - dar au tinuta si o prospetime a trupului absolut remarcabile si asta fara sa zaca prin sali de sport!

Sharon Stone, intr-un interviu , intrebata ce ii place in Franta a spus:

- "Ador vinul vostru bun si felul in care frantuzoaicele stiu sa imbatraneaca! Aici vinul si doamnele isi sporesc calitatile... cu timpul!"

Nu vreau sa analizez psihologic parerea ei ca femeie care cred ca incepe sa aiba probleme in a se recunoaste in oglinda... dar cred ca are dreptate. Femeile imbatranesc frumos aici!

Si, daca se intalnesc si exemplare iesite din aceasta descriere... vor fi, desigur, acele exceptii care intaresc regula!
Ca o mica barfa, in mediul artistic si nu numai, cazurile de femei varstnice si soti tineri sunt mult mai numeroase decat barbati varstnici si sotii tinere... Chestie de gust, de stil, de natie!
Cu tot aerul lui burghez, previzibil, de loc unde nu poti trece neobservat, oras de "fite", cum s-ar zice pe la noi, Deauville e totusi agreabil pentru o escapada marina duminicala.

sâmbătă, 18 mai 2019

INGERUL PAZITOR

SEVRES, 1 Iunie, 2013

Legenda "semnului Ingerului pazitor" am aflat-o si eu in urma cu multi ani si a fost atunci un fel de lectie de... angelologie!

Gratie acestei povesti cu talc am descoperit lumea fascinanta a ingerilor, inainte sa citesc ceva serios despre acest subiect!
Am vazut chiar un film intitulat "Amprenta Ingerului" si exista si o carte, cu acelas titlu, scrisa de Nancy Huston - o poveste diferita insa de scenariul filmului.

Inteleg ca acesta frumoasa legenda circula in lume, purtand cu ea visul omului de a afla taina creatiei.

Se spune ca atunci cand un prunc se pregateste sa vina pe lume, cand vine sorocul, o clipa inainte de a iesi din cuibul cald si ud in care s-a zamislit, intreg Miracolul Creatiei i se reveleaza.

Dumnezeu ii pune inainte copilului toata frumusetea lumii si ii arata Taina Sa!

Il plimba in Cerurile cele Inalte, in locasurile Tronurilor, al Domniilor, al Heruvimilor celor cu ochi multi si al Serafimilor, celor cu câte sase aripi .

Asa se face ca el vede chiar taramul Puterilor si al Stapaniilor, intra in eternitatea timpului Incepatoriilor, cunoaste pleiada de mii si mii de Ingeri si pe Arhanghelii Domnului.

I se dezvaluie asadar toate tainele Universului si mintea lui, inca neajunsa in lumea asta, reuseste sa cuprinda déjà, in durata unei secunde, tot timpul ce-a fost si cel ce va sa fie!

Caci dumnezeirea este in el!

 
Unit asa, pentru cateva clipe, cu intreaga putere a Universului, primeste in dar toata intelepciunea filozofilor, toata memoria ancetrala a intregii inteligente umane!

Poate privi intreaga experienta omeneasca, cu toate greselile si izbanzile ei, poate vedea viitorul , stieTOT!

In cateva franturi de clipa omeneasca bucatica de om ajunge sa cunoasca intreaga fumusete si sublima armonie a lumii, asa cum a creeat-o Dumnezeu!


Incantat de toate cele vazute si simtite, de toata puterea ce crestea in el prin intelepciunea capatata, inima sa incepe sa bata mai repede.

Simte ca e timpul, doreste sa iasa, nu se mai poate opri din drum si in el creste nerabdarea de... a-i povesti mamei sale si tuturor oamenilor Taina lui Dumnezeu!
Si, intr-o zvacnire, se repede afara.
Numai ca exact in acea clipa Ingerul Pazitor ii pune degetul pe buze si-i spuse :


- Șiiit!

Si, acolo unde zaboveste degetul ingerului, ramane o mica adancitura!

Cat ai clipi copilului i se sterg din memorie toate cunostintele, devenind perfect inocent. Plamanii i se umplu cu aer!
Desprins brusc de Fumusetea si Slava lui Dumnezeu, traind un sentiment de ruptura inexplicabil si dureros, copilul incepe sa planga.
Prima sa respiratie in lume este asadar plansul acela, un strigat de durere pentru ceva pierdut si poate si un tipat de indarjire spre lupta cu lumea in care iese derutat, simtind ca ii lipseste ceva, fara sa-si mai poata aminti ce anume!
Noi toti purtam semnul ingerului!
El este mica adancitura de deasupra buzei, un pliu vertical care uneste baza nasului cu buzele.

Acela este locul unde legenda spune ca ingerul si-a pus degetul pentru a ne opri sa dezvaluim Taina lui Dumnezeu, incredintata noua doar pentru o clipa, clipa aceea care precede intrarea noastra in zbuciumul lumii!
Ingerul ne lasa acolo o gropita mai mare sau mai mica in functie de elanul nostru spre marturisire!

In mod inconstient intreaga noastra viata suntem in cautarea acestei comori ascunse in launtrul nostru.
Sufletul nostru tanjeste dupa frumusetea cea nespus a lui Dumnezeu si cautam in adancurile cele mai ascunse ale mintii noastre, chiar fara sa stim, taina pe care am aflat-o pret de o clipa si pe care am fost nevoiti sa o uitam.
Caci in noi se gasesc toate raspunsurile, in cotloanele mintii noastre sta intiparita intreaga stiinta a Creatiei Divine, toata inteligenta ei, si doar o stare de amnezie tranzitorie ne impiedica sa ne-o reamintim.

In fiecare din noi e dumnezeirea dar nimeni nu poate afla Taina lui Dumnezeu pusa in om decat descoperindu-o singuri!

Unii dintre noi reusesc sa-si afle calitati, puteri, daruri absolut miraculoase, cunostinte si aptitudini nebanuite.
Exista desigur si oameni care neaga totul refuzand sa vada vreo urma de dumnezeire in existenta lor.

Gratie celor care au reusit sa isi activeze cate ceva din perfectiunea ce sta in creierul omenesc, omenirea a facut pasi inainte. Oameni parca iluminati au vazut lucruri nevazute, au inteles neintelesele!
 

Imi vine acum in cap Blaise Pascal, al carui misticism ma fascineaza, care la numai 12 ani, a descoperit că „suma
unghiurilor unui triunghi este egală cu 2 unghiuri drepte“.

Acesta a murit la numai 39 de ani.

Fiind un geniu recunoscut si o persoana bolnava inca de la nastere, o fiinta care a suferit fara sa i se cunoasca vreo boala, i s-a facut o amanuntita si atenta autopsie. Se spune ca in creierul sau i s-au gasit doua cheaguri de sange inchegat asemanatoare cu amprenta degetului lasata in ceara cu care se inchideau scrisorile...

Dar toate aceste ... iluminari ne sunt ingaduite pana la un punct!

Imi place sa cred ca e posibil ca omul sa regaseasca in el extazul acelei clipe de adevar sublim si perfectiune pe care, potrivit legendei, ingerul l-a curmat, sa traiasca bucuria revelatiei dar pentru asta e nevoie de o schimbare esentiala in adanc, caci Taina Lui Dumnezeu nu se dezvaluie decat celor alesi!

miercuri, 1 mai 2019