LEAPSA DE LA TUSA VERO

LA MULTI ANI CU BUCURIE !

VA DORESC TOATE CELE  BUNE PENTRU NOUL AN 

CARE TOCMAI ESTE PE CALE SA-SI PIARDA PRIMA ZI !

Am gasit aceasta leapsa pe blogul Veronicai.

https://anaveronica.wordpress.com/2019/12/24/leapsa-cu-autoservire/

Cum sufar de dureri de spate si mi-am inceput anul postind, din cauza unei crize de ulcer, provocata de antiinflamatoare, m-am gandit sa o preiau si sa o dau mai departe cui doreste. 

• Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Ochiuri cu cartofi prăjiţi.(Iarta-ma Vero, nu te-am copiat ci asta este purul adevar!)

• Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Pe o insula pustie, insotita de necunoscuti? Fereasca Dumnezeu... Nu plec in ruptul capului!

• .      Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și (a) s-a îndeplinit și unul care (b) nu s-a îndeplinit.

(    a)  Să am un dulap plin cu haine in culori asortate si masina mea personala. Am visat si s-a implinit!

(   (b)  Să fiu mireasa in rochie alba (numai ca, la nunta mea, am imbracat o rochie... rosie!) 

• Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

 Il primesc si ma abtin. Gestul conteaza!

• Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

 Biblia 

• Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

Privitul in trecut nu place lui Dumnezeu cum nici cel in viitor!  - sotia lui Lot s-a uitat inapoi si a fost pedepsita fiind transformata intr-un munte de sare! 

Daca e vorba de lucrurile care nu imi plac la mine si pe care, incepand cu varsta de 18 ani, as fi putut sa le indrept... as spune ca: ar fi fost ideal daca as fi fost mai temperata, daca as fi vorbit mai incet si daca nu as fi fost atat de panicoasa!

• Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Cred ca, daca as mai avea varsta (sic)... mi-as dori sa interpretez rolul  unei persoane absolut speciale - Blanche Peyron -inrolata in Armata Salvarii. Ajutata de soțul ei, care o adora, aceasta femeie a infiintat, în 1926,  un fel de azil pentru femeile lipsite de adapost si abuzate, (Palatul Femeilor exista si astazi) ! 
Povestea ei este cuprinsa intr-un roman scris de Laetitia Colombani - Les Victorieuses - si mi se pare absolut minunata. In lumea de dupa "razboiul cel mare", in care nu erau nici mijloace si nici drepturi, au existat, iata, persoane care si-au dedicat viata altora! Sper sa fie ecranizata aceasta carte... Mi se pare ca lumea de azi trece printr-o faza de indolenta, indiferenta si lene absolut deprimante si de nejustificat. Avem nevoie de exemple care sa miste ceva in noi! Apoi mi se pare ca personal m-am investit doar in familia mea si ca ar trebui sa ma daruiesc si altora!

• .      Ce te motivează să scrii pe blog?

Am doua bloguri si, deci, doua idei motivationale: 
-  BLOGUL CITEI/ https://cita-topa.blogspot.com/ - este un loc in care povestesc despre oameni adevarati si intamplari adevarate, pe care le socotesc experiente din care, cine vrea, poate lua exemplu (mie mi-au folosit!)
-  DARUL DIN URMA / https://darul-din-urma.blogspot.com/ ma ajuta pe mine, personal, sa nu cumva sa uit de Dumnezeu! Acolo scriu aproape zilnic si este un fel chilie in care meditez.

•  Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Voi imparti banii  - sunt superstitioasa cand e vorba de castiguri nemeritate!

•     Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

 Imi este frica de drumuri neumblate, de locuri izolate si nu pot viziona filme gen "catrastrofa"!

Cam asta a fost leapsa de azi.
Daca vi se pare relaxant pentru o zi de sarbatoare... luati-o si apoi dati-o mai departe!

Un an nou plin de reusite!

LA MULTI ANI

l

SA AVETI UN NOU AN PROSPER, PLIN DE BUCURII CLADITOARE,

UN AN  BUN  SI  BINECUVANTAT!

URARI DE BINE  TUTUROR!

UN AJUN IN CARE MOS CRACIUN NU A FOST IN GREVA

Isabelle  se aseza epuizata pe sacul de voiaj si izbucni in hohote de plans. 
Nu ii mai pasa de nimeni si de nimic. Oricum nimeni nu o baga in seama caci toata multimea aflata acolo era lovita de nebunia acelei zile.
Trenul ei fusese anulat din pricina grevei iar singurul tren al zilei, cu destinatia Montpellier si in care sperase sa se poata urca, urma sa plece in 15 minute. Nu gasise insa nici un bilet 

Incercase totul. Era in gara de la ora 5 dimineata.Petrecuse mai bine de trei sferturi de ora in discutii fara rezultat cu oficianta societatii de cai ferate, careia ii explicase ca ea TREBUIA sa plece, incercase  sa se urce in tren, fortand cordonul de securitate,  lansase chiar apeluri disperate de ajutor pe Face Book dar... in zadar! 

Toate ideile ei de stanga se inecara in nesansa acelei zile de Ajun, a carei magie fusese zdrobita de greva  lucratorilor feroviari împotriva reformei pensiilor - greva care dura de mai bine de doua saptamani si care, iata, o impiedica acum, in zi de sarbatoare, sa se intalneasca cu  Joulien... 

Rimelul, inmuiat de lacrimile sarate, ii curgea pe obraz, lasand urme negre si lipicioase. 

Cu privirea incetosa atintita pe calatorii norocosi, care treceau prin portile de securitate pentru a se sui in singurul tren care ar fi putut-o duce la iubitul ei, simtea cum puterile o parasesc definitiv! 

Nu era ea prea credincioasa dar acel Craciun era unul special, unul pe care nu putea sa-l petreaca asa.
Era primul Craciun din viata ei in care se gasea complet singura si, cu cat se gandea la asta, cu atat disperarea ei crestea.
Isi pusese toata nadejdea in aceasta mica vacanta !

Nu isi dorea nimic! Era cu siguranta singurul an din viata ei in care chiar nu-si dorea nimic material, nimic altceva in afara regasirii cu iubitul ei. Avea nevoie  de un strop de fericire, de un moment de dragoste, de pace, un moment mai traditional si mai simbolic decat isi dorise vreodata, care sa ii permita sa-si incarce bateriile.

Nimic nu-i iesise... 
Intregul an fusese un dezastru, un lant de ghinioane si de esecuri, care se incheia in acelas fel. 

Prin statia garii, vocea de neinteles a speaker-ului ii zgarie urechile, haraind agresiv si sporindu-i disperarea ... Inutil sa incerce sa inteleaga mesajul audio. O strabatu totusi o senzatie ciudata...

Zgomotul care se voia un anunt se opri si statia incepu sa difuzeze acordurile unui cantec  tradional de Craciun!

Leganandu-se ca un copil abuzat isi aminti textul lui...

https://www.youtube.com/watch?v=XZEjmqaF1eQ 

Mos Craciun... Nu se mai gandise la el de cand avea 10 ani!

Deconectata complet de la realitatea care o daramase, ii venira in gand cuvintele micului cantecel, surprinsa si ea de faptul ca inca le mai stia .

Versurile cantecului avura darul sa o linisteasca.

Nu era insa capabila sa-i vorbeasca lui Joulien despre faptul ca nu vor putea fi impreuna, asa ca se apuca sa-i scrie un mesaj:

"imposibil"  "sunt inca in gara fara nici o speranta" 

Atasa o inimioara mesajului, il expedie si-si inchise telefonul.

Privi trista spre tren. Numarul celor de pe peron se diminua

vizibil, ceea ce ii dadu de inteles ca momentul plecarii lui se apropia. Se ridica si porni spre peron, tragand anevoie dupa ea sacul de voiaj.

Ajunsa la portile de control, isi auzi ca prin vis numele: 

Isabelle Tabary, Isabelle Tabary...

Intoarse capul si zari un functionar al cailor ferate care o striga cu disperare.

Se indrepta spre el.

- Sunteti Isabelle Tabary?

- Da. De ce?

- Nu v-ati auzit numele la statie? Cineva v-a cedat un bilet de calatorie! Trebuie insa sa va imbarcati rapid caci trenul pleaca in 2 minute!

Pana sa se dezmeticeasca ea, un agent de securitate ii lua bagajul si o prinse de brat. Naucita complet, se trezi purtata pe sus si practic aruncata in vagonul cu numarul 18 . 

Pana sa respire, trenul care avea sa o duca - Doamne, ce minune! -  la Montpellier, se puse in miscare!

Cauta numarul locului si zari numele binefacatorului necunoscut tiparit pe bilet. Nu avea nici o idee cine era acest

Pépin Benoît si nici de ce a facut acest gest absolut gratuit. Banuia ca mesajele ei postate pe internet erau la originea gestului dar oricum motivele ii ramaneau necunoscute!

Ajunsa la locul cu nr.47, se pravali in fotoliu si trase adanc o gura aer in piept pana simti ca o doare diafragma.

Domnul aflat pe locul de alaturi ii intinse timid un servetel. Il privi nedumerita.

- Aveti urme de rimel pe obraji... murmura el zambind jenat.

- Ah, da...  multumesc. Plang de vreo jumatate de ora. Nici nu pot crede ca sunt in drum spre Montpellier! Cred insa ca  Mos Craciun exista si ca el nu face greva!  

Vecinul ii adresa un suras care voia sa o asigure ca este de acord cu ea si ca o intelege, dupa care isi deschise calm cartea cu Sudoku.

Hei, d.le Pépin Benoît, murmura Isabelle in sinea ei, in timp ce-si stergea urmele disperarii, in afara numelui nu stiu nimic despre tine. Stiu insa ca tu esti Mos Craciun-ul meu si iti multumesc pentru cel mai neasteptat si frumos dar pe care l-am primit vreodata"!