Faceți căutări pe acest blog

duminică, 4 septembrie 2011

E PRIMAVARA LA PARIS

E primavara si Parisul respira verde crud.

Florile delicate ale magnoliilor au luat-o inaintea frunzelor, spre bucuria privirilor hamesite de frumos, de proaspat. 

Copacii ce strajuiesc marile bulevarde haussmaniene, cu mugurii lor abia plezniti, ce promit sa ne inunde cu toata vitalitatea lui Martie, mi-au readus in suflet dragostea, dragostea mea pentru Paris. E la fel de proaspata, la fel de adevarata!

El are tot ce ii trebuie pentru a te face sa fii pururea indragostit, indragostit de el, de eleganta, de frumos, de viata.

Mie imi place sa il strabat in diminetile de duminica. E momentul meu de gratie!

Francezii care se respecta dorm pana tarziu in week end - "la grass matinee" facand parte din rasfatul traditional - iar turistii, obositi de petrecerea de sambata, sunt si ei la fel de lenesi... Atunci, la ora cand soarele incepe sa urce pe cer, mangaind cu raze blande trena dantelata a Turnului Effel, eu am senzatia ca orasul e doar al meu, al meu si al inca catorva matinali nauci.
 

Drumul spre biserica este pentru mine in fiecare duminica un prilej de bucurie si iubire.

Indata ce intru pe Cheiurile Senei si vad silueta Turnului imi fac o cruce si ii multumesc lui Dumnezeu ca am mai apucat o zi sa ma bucur admirandu-i eleganta cu care desavarseste frumusetea celui mai visat oras din lume, ca imi permite inca sa fiu in stare sa inteleg cat sunt de rasfatata.

Apoi las masina sa mearga cu viteza minima. Podurile se succed cu gratie si nu imi ajunge privirea nici timpul sa fur intreaga priveliste, risipa de echilibru si frumusete, de lux si inginereasca creeativitate.

Mica "Statuie a Libertatii" ma saluta ceremonios. Ma intreb de fiecare data cati din cei care o vad stiu ca ea este macheta celebrei statui de pe insula Elis, simbolul Americii, un dar al francezilor pentru Lumea Noua, la aniversarea a 100 de ani de la declararea Independentei, ca ea a fost proiectata de un francez din Alsacia - Frederic Auguste Bartholdi - si apoi construita dupa planurile si stiinta lui Effel!?

Pe luciul apei... nici un vapor nu indrazneste sa navigheze la ora diminetilor duminicale! La mal, de o parte si de alta, stau ancorate "penichele", ambarcatiuni specifice, leaganandu-se si ele a somn.

Parasesc cheiul si ajung sub Pont d'Alma. Trec pe langa stalpii unde si-a gasit sfarsitul Printesa Diana ... mai fac o cruce si imi zic ca nimeni nu e la adapost - saraci si bogati, printi sau cersetori deopotriva - si ca libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ne pune adesea in dificultate nestiind ce sa facem cu ea!
 

Ajung apoi in "Place de la Concorde". Fantana e oprita si asa pot sa-i admir in fuga masinii stucaturile aurite.

E atat de calm! In cateva secunde cat am la dispozitie, simt luxul si distinctia acestei celebre piete si ii trec in revista istoria.

Las in spate deschiderea generoasa a celei mai celebre strazi din lume - Les Champs-Elysées - dar nu ma pot impiedica sa nu ma duc cu gandul la soseaua Kiselef... Acum castanii ar trebui sa fie inmuguriti... 

Imi arunc ochii spre Orangerie si virez spre Assamblee Nationale. Petrec apoi cu privirea Grand Palais si Petit Palais. Podul Alexandre II straluceste in toata splendoarea.

E o placere sa parcurgi Bulevardul St Germain dimineata, devreme! Unda verde a semafoarelor ma conduce pana in inima cartierului care, sambata este un furnicar iar in diminetile de duminica de nerecunoscut !
 

Parchez masina in fata unui local unde zilnic se serveste un pranz gratuit persoanelor fara posibilitati, nu departe de biserica Saint Germain.

E liniste si aici. Pana si persoanele fara adapost lenevesc pe caldaram in sacii de dormit asteptandu-i pe burghezii marinimosi cu inclinatii de stanga (sic) sa se trezeasca si sa le dea un banut.
 

Parisul doarme bucurandu-se lasciv de somnul de dimineata si visand la micul dejun!

Cafenele si brutariile cu nume cunoscute sunt pregatite sa-si primeasca clientii dependenti de cafeaua cu croissante abia scoase din cuptor sau cu bagheta crocanta unsa cu unt si dulceata.


Eu gasesc ca aroma micului dejun frantuzesc este cea mai apetisanta! Pentru mine traiul bun are miros de cafea si croissant, de paine proaspata si dulceata de afine!

Chez Mulot mirosul prajiturilor fine si deosebit de aratoase, deja expuse in vitrina generoasa ... ma pune la incercare.




In cafenaua de peste drum de biserica Saint Sulpice, asezati la masutele traditionale, cu fata spre strada, matinalii clienti privesc din cand in cand pierduti spre fantana Saint Sulpice, citesc « Dimanche Matin » si se bucura de calmul diminetii, inainte ca Parisul sa-si reinceapa freamatul, savurandu-si micul dejun in tihna.


La masuta de marmura cu piciorul din dantela de fier, asezata pe trotuar, intr-o raza de soare abia mijit, un domn in varsta, distins si atat de... parizian, isi bea cafeaua. Poarta la gat un fular rasucit intr-un stil de neglijenta eleganta, cum numai aici gasesti, tinandu-si trabucul in coltul gurii. Fumeaza tacticos si citeste ziarul.

Cainele, care ii semana teribil, se gudura pierzandu-se intre poalele pardesiului bej . Ajunsa in dreptul lui, respir cu placere aroma havanei senzual combinata cu aceea de cafea si croissant si mi se pare ca pentru cateva secunde am calatorit in timp!
Pe celalalt trotuar, un negru, calm ca o zi torida de vara, mangaie asfaltul, incercand sa redea strazii o fata onorabila. 


Doar mucurile de tigari, cutiile goale de cola sau sticlele de bautura, risipite din loc in loc, mai amintesc ca acolo, aseara, a fost petrecere. Riul artificial de la bordurile trotuarelor incepe sa curga, susurand si carand "corpurile delicte" ale "dezmatului" de sambata.
Traversez ... Langa temelia bisericii St Sulpice, intr-o firida, un om al strazii pare sa isi fi facut adapost.


La colt simt un vag miros de alcool, urina si chistoace dar cui ii pasa ? Ridic capul, privesc balcoanele elegante, clopotul bisericii recent renovat... si trec peste inconvenientul olfactiv.
Din restaurante, « serveurs-ii" incep sa scoata mesele, scaunele, intreg arsenalul necesar, pregatind totul pentru pranz. 

Francezii stiu sa se respecte asa ca… duminica este o provocare pentru patronii de restaurante intr-un oras in care mancarea este la acelas nivel cu moda!
Parisul se trezeste incet si o noua zi incarcata se anunta, indiferent de prognoza meteo.
 

Intru in biserica si imi mai fac o cruce. Doamne, iti multumesc! Voi asista la inca o liturghie!
Inainte de a pleca spre casa, fac un tur prin Gradinile Luxembourg. Palatul cochet, sediu al Senatului Frantei, se alinta in razele calde ale soarelui de amiaza. Peluzele ce il inconjoara sunt acum pline de pansele si narcise dar inainte de Pasti vor fii pline de lalele, in culori sofisticate inconjurate suav de buchete de miozotis.
In jurul fantanii centrale, pe scaunele de fier, lumea se rasfata in razele soarelui cu dinti. Copii si porumbei, batrani eleganti ori vajnici amatori de jogging, biciclisti, doamne pe tocuri ori in tinuta casual, cu totii fac decorul duminical al gradinilor Senatului.
 

Ma reintorc acasa in acelas tempo potolit, admirand cu egala bucurie cheiurile Senei...
Saptamana viitoare am in vedere alt traseu.

Imi place sa o apuc pe strazi dosnice, sa astept sa se deschida porti indaratul carora burghezia traieste discret, departe de lumea pestrita a orasului. Ma simt uneori ca un voyeur la panda de dantele, de dantele din fier forjat, de miresme gurmande si de "joie de vivre"!
Acesta e Parisul meu.
Il ador si inima imi tresalta de fiecare data cand hoinaresc si ma ratacesc voit pe surprinzatoarele sale stradute!
 

Ascultati-l pe Sinatra... http://www.youtube.com/watch?v=WF_yN1R2b5M !
 

I love Paris... annytime... caci il gasesc un oras unde frumusetea, eleganta, istoria si romantismul sunt prezente la tot pasul intr-o armonie tipica de neglijenta si stil, ca parul bogat al unei femei frumoase ciufulit de vantul primaverii sub un soare promitator!
Aici am fost fericita la bratul omului meu...si asta nu e putin lucru!

Mie nu imi lipseste decat el, omul vietii mele, cu care am batut candva strazile Parisului!


Totul ar fi perfect si boala as duce-o altfel si teama de...viitor!

Dar...orice fericire isi are umbra ei!

Uneori, in plimbarile mele singuratice, ii banuiesc prezenta simtindu-i parca respiratia in dosul urechii!
In anii astia am invatat sa lacrimez... fericit mergand pe urmele noastre...
Ridic capul, deschid larg ochii, trag aer in piept si... incantata de frumusetea cladirilor haussmaniene cu balcoane cochete, ma indragostesc din nou de orasul singuratatii mele asa cum o viata m-am indragostit necontenit de omul meu.

Sa fii fericit e minunat dar poate fi aproape la fel de fascinant sa rememorezi fericirea traita odinioara!



http://www.youtube.com/watch?v=JzH48aXSBlE&feature=related



Paris, mon amour!




7 comentarii:

  1. Pur si simplu.... pur si simplu nu am comentarii, nu am nimic a spune, sunt muta de fericirea si frumusetea care respira din toate randurile tale. Fie ca Parisul sa te iubeasca asa cum il iubesti si tu. Au revoir, Cita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de urari.
    Stii, un oras nu se viziteaza in goana. Poate insa exista dragoste la prima vedere, ca si in viata, dar nu poti iubi un loc daca il vizitezi ca sa il bifezi pe o lista!
    Cand iubesti...ai argumente, descoperi, afli si te tot indragostestesti...
    Cred ca felul meu de a iubi ca femeie este si acela de a ma atasa de locuri sau de prieteni, de oameni.
    Nu caut lucrurile ce ma despart ci pe cele care ma aproprie, care imi sunt pe masura!
    In rest...numai de bine! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua,

    Foarte, foarte frumoasa descrierea Parisului prin ochii dumneavoastra.L-am vizitat si eu in urma cu cativa ani si in timp ce citeam ma vedeam parcurgand acest traseu.

    Citind, am simtit o mare liniste, o caldura sufleteasca rar intalnita si spre sfarsit, o mare tristete...omul drag nu lipseste niciodata din gandul dumneavoastra, insa lipsa lui fizica va face tare nefericita. Macar bine ca v-au ramas atatea amintiri frumoase.
    Numai bine, doamna Cita.

    Mirela

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mirela, multumesc. Ei, tot e bine cand ai la ce te gandi!
    Eu am avut un noroc asa de mare... un om asa de special ... e greu sa uiti ca ai fost o regina si ai ajuns... o umbra a ceea ce ai fost...
    Dar reginele adevarate stiu sa-si duca viata si dincolo de coroana :)

    RăspundețiȘtergere
  5. articolul ăsta e prea fain să fie scris fără diacritice, m-aţi motivat să scriu un articol despre cum se scrie cu ăşţî:

    http://www.jeromakay.com/2011/04/afla-cum-sa-scrii-cu-litere-diacritice.html

    băeitu' lu' Cimpoca

    RăspundețiȘtergere
  6. îmi amintesc această postare, atunci când a fost. mi-a plăcut la fel de mult ca şi acum. :)
    să fii bine! mă gândesc cu drag la tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Vă doresc multă, multă sănătate !

    RăspundețiȘtergere