Desi forta loviturii primite din senin ii alterase cumva memoria, ceea ce nu reusea sa uite era... seara aceea. Cum ar fi putut uita?
Era noaptea de Revelion si, dupa miezul noptii, si-a facut valizele si dus a fost.
Cuvintele lui, mai curand niste balbaieli aproape neomenesti,
i-au schimbat intr-o clipa viata si brusc lumea ei intreaga si-a
pierdut lumina si s-a cufundat intr-o bezna desavarsita.
Pe moment i-a fost aproape imposibil sa inteleaga daca era o gluma sau chiar era adevarat.
Cerul noptii dintre ani, devenit albastru - vinetiu in lumina petardelor, avea sa se pravaleasca peste ea, strangand-o fara mila, intocmai unui navod cu ochiuri mici din care nu avea cum sa mai scape vreodata.
Ciocnind paharele de sampanie, privind-o drept in ochi cu imensa afectiune, omul ei a anuntat-o, pur si simplu, ca... povestea lor frumoasa lua sfarsit! Calatoria lor impreuna ajunsese la capat.
Se voia liber.
Un sirag de amintiri i se aseza atunci inaintea ochilor mintii, fara sa poata gasi intre ele acel "ceva" care rupsese magia fericirii pe care o traise, fara sa banuiasca o clipa un astfel de sfarsit... surprinzator.
Era constienta ca nu era nici prima nici ultima femeie care trecea printr-o astfel de incercare, insa gandul ca a fost parasita cand se astepta mai putin ii producea o durere fizica atroce in capul pieptului.
Refuza sa anestezieze aceasta durere inainte de a pricepe ce se intamplase. Libertatea pretinsa nu putea fi decat o scuza.
Nu era dispusa sa afle alinare in nici un fel de practici propuse ca antidot al suferintei, manipulari obositoare ale mintii cu care oamenii de azi cauta in normalitate exceptia si in exceptie negarea normalitatii...
Casa ei, odinioara un cuib al fericirii, devenise un azil din care, in rarele momente de luciditate, incerca sa evadeze.
Atunci umbla de nebuna, fara nici un tel, tatandu-si trupul fara viata, prelingandu-se ca o umbra pe langa zidurile reci ale orasului, nadajduind sa nu fie recunoscuta, in timp ce incerca doar sa scape de tensiunea devastatoare acumulata in launtrul ei.
Traia intr-un soi de transa cu speranta ca ceva extrasenzorial - o pala de vant soptitor, o banala predictie astrologica, un vis premonitoriu, orice - sa dea o dezlegare acelei sarade al carei personaj era, sa ii ofere un raspuns cat de cat logic la intrebarile care ii tulburau somnul, mintea, sufletul. De ce? Cum? Ce nu vazuse? Unde gresise?
Ea obosise cautand si nu aflase nimic..
Oricine ii cunoscuse putea spune ca formau un cuplu care traia intr-o vizibila armonie - intelectuala, spirituala si, oricat ar parea de ciudat, chiar si senzuala - demna de invidiat. Atunci de ce?
Si, intr--o noaptea a avut un vis ciudat.
Se facea ca era intr-un zavoi in care habar nu avea cum ajunsese.
Singura, usor dezorientata, speriata ca noaptea ar fi putut-o prinde in acea salbaticie, incerca sa caute o iesire. Porni fara curaj ghidandu-se dupa susurul apei la care insa nu reusea sa ajunga. Deodata o pasare minunata, ca maiastra din povesti, ii dadu ocol, falfaindu-si
aripile-i colorate. O privi printre gene cu teama. Pasarea purta in cioc o carte pe care o lasa sa cada la picioarele ei...
Soneria telefonului o trezi.
Ghemuita de frig si de frica de a fi aproape de adevar, isi aminti ca, in acea noapte de pomina, el ii oferise o carte, o carte mica, cu aspect de ghid turistic, scrisa de o scriitoare islandeza, al carei titlu, desi scurt, nu il retinuse. Coperta, cu design grafic, nu iti sugera intriga inca inainte sa fi inceput lectura, ca in cazul romanelor siropoase.
Prea lovita atunci de disparitia neasteptata din viata ei a omului
langa care crezuse ca va imbatrani, uitase complet de acest mic dar... de despartire.
Visul insa ii improspata memoria si, curioasa, cauta cartea.
Autoarea, Audur Ava Olafsdottir, nu ii era necunoscuta.
Dar nu. Mesajul nu putea fi in titlu ... Ce li se intamplase lor nu era de fel o exceptie. Mii de cupluri se destrama, mii de iubiri se sting cu sau fara motive. Trebuia sa citeasca.
Pe prima pagina... o dedicatie:
"Orice ar fi, ramai femeia vietii mele, unica si minunata! Multumesc pentru tot ce mi-ai daruit. Daca poti, iarta-ma! Iubirea ta mi-a dat curaj sa fiu liber!"
Inchise imediat cartea.
Ce mai era si asta? ... Un nou mod de tortuta? Traise oare alaturi de un cinic?
Ezita cateva minute. O redeschise apoi cu oarecare emotie, convinsa ca intre filele acelei carti se afla raspunsul.
Se ghemui in fotoliul ... odinioara al lui, si incepu sa citeasca.
Si citi pe nerasuflate pana la ultima fila...
Subiectul acelei carti trata intr-adevar o exceptie... de la regula, dar nu ceva imposibil in zilele noastre, tulburi si complet rasturnate cu josul in sus.
Cautase un raspuns si se pare ca-l gasise dar constata ca o incerca un oarecare regret. Uneori e mai bine sa nu stii!
Povestea celor doi protagonisti ai micului roman... putea fi cheia?
Omul ei, cu care traise 15 ani un mariaj ireprosabil, o parasise pentru ... un barbat? Era posibil asa ceva?
Era posibil. Dar daca el devenise liber, ea... ea era acum prizoniera.
Si toate astea in numele iubirii... pline de exceptii!
Scurta poveste in care se gasesc urmatoarele 12 cuvinte ... "pisicesti":
soptitor, alambicate, navod, maiastra, dezlegare, albastru, inceput, normalitate, sirag, zavoi, disparitia.
