CRIMA IN PARADIS (3)

Inceputul povestii   - partea 1 aici  si 

                                - partea a doua aici

Nu stia bine ce e cu el. Nu mai stia nici sa se roage desi, pana in dimineata aceea, a fost convins ca rugaciunea e parte din viata lui. Nu stia nici cum de au venit atatia cunoscuti, nici cine anuntase politia. Nu stia nimic in afara furiei si a unei vinovatii pe care tot incerca sa si-o imparta cu cel care ii mutilase fiica.

Din exterior ai fi zis ca este impasibil. Cei din jur chiar considerau ca este in stare de soc. Nevasta lui stia insa ca altceva il preocupa si banuia si ce anume!  Ea doar isi freca mainile fara sa poata plange.

Pe culoarul sectiei de terapie intensiva, pe langa damfurile specifice, mirosea a... iarna. Usa intrarii se deschidea in rastimpuri iar atunci, vantul suierator de afara aducea brutal inauntru un val de frunze uscate si boarea iernii. Nimic din toate astea nu avea darul sa te faca optimist

- Se schimba vremea, murmura Axinte ca pentru sine, masurand mecanic holul cu pasii lui  de om scund.

Indrazni sa se apropie de una din infirmierele care intra si iesea mai tot timpul, si o intreba:

- Stiti ceva de starea fiicei mele?

- Este constienta dar sedata, adica a primit calmante. E tot ce pot sa va spun. Politia si Procuratura sunt inca aici. Dupa ce i se vor recolta toate probele biologice necesare, ii vom ingriji ranile si, eventual, va fi transferata la sectia de chrurgie. Ce nu va pot spune este cat timp va dura ... 

Fata pleca in graba, stanjenita de durerea si deznadejdea din ochii acelor parinti. 

Axinte continua sa masoare holul in acelas ritm si cu aceeasi privire fantomatica.

Intr-un tarziu se apropie de el un barbat inalt, aratos, cu o silueta impresionanta. Purta  un halat alb impecabil, de parca atunci fusese calcat. Pe obrajul drept, perfect ras, avea o cicatrice adanca care insa nu-i stirbea din farmecul de om frumos. Acesta i-a intins mana mesterului si i-a strans-o usor.  

- Domnule, fiica dumneavoastra a suferit o serie de lovituri greve... Sunt si urme de agresiune sexuala... dar viata nu ii este in pericol. Majoritatea traumetismelor se vor vindeca. Ma tem insa ca la fata vor fi necesare o serie de interventii. Imi pare sincer rau.

Axinte dadu sa intrebe ceva dar doctorul i-o lua inainte: 

- Este constienta si, dupa ce politia ii va lua declaratia, care, sper, sa nu fie o formalitate, o puteti vedea. Fiti convins ca vom face tot ce este posibil sa se recupereze cat mai bine.

Doctorul se facu  nevazut, inainte ca mesterul sa apuce sa-i multumeasca.

In clipa in care au intrat in salon... amandoi au izbucnit in lacrimi. Cu jumatate de fata bandajata, mana dreapta in ghips si piciorul stang suspendat de un scripete, Ioana era de nerecunoscut.

Axinte isi scoase batista si ii sterse cu grija, suferind el insusi, zeama rosiatica care i se prelingea din gura capsata in doua locuri.

Anisoara plangea cu sughituri.

- Nemernicul ti-o facut asta,  stiu. No, acum sper ca ai spus la Politie tot. Oricum nu e asa de prost incat sa creada ca va scapa nepedepsit! 

Axinte era tulburat, cu fata violeta, clocotind de furie. Anisoara il tot tragea de maneca hainei soptindu-i, "gata omule, gata", privind spre corpul bandajat al fiicei sale. In  singurul ochi deschis al Ioanei citi si durere si spaima.

Zile multe au trecut.

Florin nu si-a permis sa dispara asa ca... a venit la spital sa o vada ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat! Intr-una din zile a aparut chiar si tatal lui care, fara rusine, i-a spus femeii sa aibe grija ce vorbeste daca nu vrea sa "dea definitiv coltul" ca... are el prieteni care pot face orice!

Ioana a iesit din spital abia in preajma Craciunului. - inca schiopatand si cu o proteza in locul unui ochi! 

Dar... viata merge inainte. 

Oricum, nu fusese niciodata o vorbareata dar acum aproape ca mutise. Nu isi facea vreo iluzie cum ca traiul ei va fi diferit dar spera in ajutorul parintilor, care au decis sa locuiasca o vreme cu ea. 

Anisoara dormea cu fata ei, in dormitor, iar Axinte isi facu culcus in bucatarie. 

Desi casa mai avea o camera, Florin se instala pe canapeaua din sufragerie unde, cat timp era acasa, nu facea decat sa butoneze telecomanda televizorului, mancand alune si cipsuri si band bere.

Ioana nu a avut curajul sa-si reclame sotul la politiei, cu atat mai putin dupa ce tatal lui a amenintat-o direct, fara pic de rusine. In secret insa incerca  sa demareze formalitatile de divort.

Axinte nu ii adresa ginerelui sau nici o vorba si nici nu ii arunca vreo privire. Anisoara si ea il evita cat putea. Dealtfel Florin nici nu prea statea pe-acasa. 

Intr-o dimineata s-a incumetat sa intrebe daca cineva va spala rufe caci el nu mai are schimburi de nici un fel. Cum nimeni nu i-a raspuns, a inceput sa strige:

- Alo, nu aude nimeni in casa asta?  Ia vedeti! Daca ma luati de prost o sa schimb si eu foaia cu voi. 

Axinte aparu in cadrul usii cu o privire salbatica, lacoma de sange.

- 'Tu-ti mama ma-ti de bestie! Ia-ti hainele jegoase si pleca la tac'tu, pana nu te fac bucati si te dau mancare la porci! 

Furia socrului sau il surprinse intr-atat incat prefera sa nu scoata nici un cuvant. 

De atunci hainele si le-a spalat pe unde o fi putut dar de plecat nu a plecat din "casa lui"! Seara revenea acasa dupa ce banuia ca toti s-au culcat si dimineata se strecura afara ca un hot, tiptil, tiptil.

Inainte de Craciun  au taiat porc si l-au pregatit, ca de obicei. 

Mesterul a reinceput sa lucreze si sa mearga la casa de rugaciune si totul parea sa intre in normal. 

Masa de Craciun fu insa mai curand una de priveghi. Toti trei au mancat tacuti, fara chef, fara bucurie. Fiecare privea doar in farfurie, mestecand absent. Fata li s-a luminat doar cand casa li s-a umplut de dansatori, gatiti in costume specifice locului, colindatori tineri, veseli si frumosi.

De Florin nu a mai auzit nimeni pana in primavara, cand o echipa de politisti le-a batut la usa si i-a intrebat:

- Ce stiti de ginerele dumneavoastra? De cand nu l-ati mai vazut?

Atunci Axinte si Anisoara s-au privit in ochi, s-au luat de mana si au spus intr-un glas:

-Noi ... l-am omorat, domnule !

In spatele lor auzira o bufnitura. Ioana lesinase.

Inca 12 cuvinte si povestea... va urma

primavara, lacoma, iluzie, silueta, dansatori, majoritatea,
rastimpuri, recolta, impasibil, formalitate, nevazut, zeama