Faceți căutări pe acest blog

marți, 31 decembrie 2019

LA MULTI ANI




l

SA AVETI UN NOU AN PROSPER, PLIN DE BUCURII CLADITOARE,
UN AN  BUN  SI  BINECUVANTAT!

URARI DE BINE  TUTUROR!

vineri, 27 decembrie 2019

UN AJUN IN CARE MOS CRACIUN NU A FOST IN GREVA

Isabelle  se aseza epuizata pe sacul de voiaj si izbucni in hohote de plans. 
Nu ii mai pasa de nimeni si de nimic. Oricum nimeni nu o baga in seama caci toata multimea aflata acolo era lovita de nebunia acelei zile.
Trenul ei fusese anulat din pricina grevei iar singurul tren al zilei, cu destinatia Montpellier si in care sperase sa se poata urca, urma sa plece in 15 minute. Nu gasise insa nici un bilet 

Incercase totul. Era in gara de la ora 5 dimineata.
Petrecuse mai bine de trei sferturi de ora in discutii fara rezultat cu oficianta societatii de cai ferate, careia ii explicase ca ea TREBUIA sa plece, incercase  sa se urce in tren, fortand cordonul de securitate,  lansase chiar apeluri disperate de ajutor pe Face Book dar... in zadar! 

Toate ideile ei de stanga se inecara in nesansa acelei zile de Ajun, a carei magie fusese zdrobita de greva  lucratorilor feroviari împotriva reformei pensiilor - greva care dura de mai bine de doua saptamani si care, iata, o impiedica acum, in zi de sarbatoare, sa se intalneasca cu  Joulien... 


Rimelul, inmuiat de lacrimile sarate, ii curgea pe obraz, lasand urme negre si lipicioase. 

Cu privirea incetosa atintita pe calatorii norocosi, care treceau prin portile de securitate pentru a se sui in singurul tren care ar fi putut-o duce la iubitul ei, simtea cum puterile o parasesc definitiv! 

Nu era ea prea credincioasa dar acel Craciun era unul special, unul pe care nu putea sa-l petreaca asa.
Era primul Craciun din viata ei in care se gasea complet singura si, cu cat se gandea la asta, cu atat disperarea ei crestea.
Isi pusese toata nadejdea in aceasta mica vacanta !

Nu isi dorea nimic! Era cu siguranta singurul an din viata ei in care chiar nu-si dorea nimic material, nimic altceva in afara regasirii cu iubitul ei. Avea nevoie  de un strop de fericire, de un moment de dragoste, de pace, un moment mai traditional si mai simbolic decat isi dorise vreodata, care sa ii permita sa-si incarce bateriile.


Nimic nu-i iesise... 
Intregul an fusese un dezastru, un lant de ghinioane si de esecuri, care se incheia in acelas fel

Prin statia garii, vocea de neinteles a speaker-ului ii zgarie urechile, haraind agresiv si sporindu-i disperarea ... Inutil sa incerce sa inteleaga mesajul audio. O strabatu totusi o senzatie ciudata...

Zgomotul care se voia un anunt se opri si statia incepu sa difuzeze acordurile unui cantec  tradional de Craciun!
Leganandu-se ca un copil abuzat isi aminti textul lui...
Mos Craciun... Nu se mai gandise la el de cand avea 10 ani!

Deconectata complet de la realitatea care o daramase, ii venira in gand cuvintele micului cantecel, surprinsa si ea de faptul ca inca le mai stia .

Versurile cantecului avura darul sa o linisteasca.
Nu era insa capabila sa-i vorbeasca lui Joulien despre faptul ca nu vor putea fi impreuna, asa ca se apuca sa-i scrie un mesaj:
"imposibil"  "sunt inca in gara fara nici o speranta" 
Atasa o inimioara mesajului, il expedie si-si inchise telefonul.

Privi trista spre tren. Numarul celor de pe peron se diminua
vizibil, ceea ce ii dadu de inteles ca momentul plecarii lui se apropia. Se ridica si porni spre peron, tragand anevoie dupa ea sacul de voiaj.

Ajunsa la portile de control, isi auzi ca prin vis numele: 
Isabelle Tabary, Isabelle Tabary...
Intoarse capul si zari un functionar al cailor ferate care o striga cu disperare.
Se indrepta spre el.
- Sunteti Isabelle Tabary?
- Da. De ce?
- Nu v-ati auzit numele la statie? Cineva v-a cedat un bilet de calatorie! Trebuie insa sa va imbarcati rapid caci trenul pleaca in 2 minute!

Pana sa se dezmeticeasca ea, un agent de securitate ii lua bagajul si o prinse de brat. Naucita complet, se trezi purtata pe sus si practic aruncata in vagonul cu numarul 18 . 
Pana sa respire, trenul care avea sa o duca - Doamne, ce minune! -  la Montpellier, se puse in miscare!

Cauta numarul locului si zari numele binefacatorului necunoscut tiparit pe bilet. Nu avea nici o idee cine era acest
Pépin Benoît si nici de ce a facut acest gest absolut gratuit. Banuia ca mesajele ei postate pe internet erau la originea gestului dar oricum motivele ii ramaneau necunoscute!

Ajunsa la locul cu nr.47, se pravali in fotoliu si trase adanc o gura aer in piept pana simti ca o doare diafragma.
Domnul aflat pe locul de alaturi ii intinse timid un servetel. Il privi nedumerita.
- Aveti urme de rimel pe obraji... murmura el zambind jenat.
- Ah, da...  multumesc. Plang de vreo jumatate de ora. Nici nu pot crede ca sunt in drum spre Montpellier! Cred insa ca  Mos Craciun exista si ca el nu face greva!  

Vecinul ii adresa un suras care voia sa o asigure ca este de acord cu ea si ca o intelege, dupa care isi deschise calm cartea cu Sudoku.

Hei, d.le Pépin Benoît, murmura Isabelle in sinea ei, in timp ce-si stergea urmele disperarii, in afara numelui nu stiu nimic despre tine. Stiu insa ca tu esti Mos Craciun-ul meu si iti multumesc pentru cel mai neasteptat si frumos dar pe care l-am primit vreodata"!