Faceți căutări pe acest blog

duminică, 12 februarie 2017

INCURCATURI SENTIMENTALE



Nu prea am timp dar... faptul ca o durere de spate ma tintuie in pat si ca simt nevoia sa depasesc o anume stare de neliniste, o sa incerc sa povestesc o intamplare pe care ma gandesc de mult sa o spun. Am ezitat pentru ca mi se pare prea... frantuzeasca, insa, dupa ce am aflat niste barfe din Romania... m-am convins ca lumea nu mai are granite, cu atat mai putin cand este vorba despre intamplari sentimentale.
 

Nu stiu cum mai este pe la noi, insa pana si cei batrani inteleg azi ca lumea internetului a patruns peste tot.
Site-urile de intalniri, mai mult sau mai putin virtuale, au inlocuit cu succes agentiile matrimoniale si orice comunicare virtuala este o ocazie de ... cuplare!  
Specialisti sau nu... cei care au un portabil sau o tableta, un simplu telefon ori mai stiu eu ce computer performant... singuri sau infideli, dau navala pe internet in cautare de... "comunicare"! Si asta indiferent de varsta sau locul de origine. 
Intr-o lume care e pe cale sa modifice cam tot ce stiam noi, cei cu parul alb de astazi, despre relatii interumane, orice noutate este buna sa puna oamenii impreuna!
 
Beatrice este o femeie foarte agreabila la vedere, supla, micuta de statura, cu o gropita sic in obrazul drept... 
Iti este greu sa-i dai o varsta, insa, cum Camille, fiica ei, este eleva in ultimul an de liceu, poti aprecia, facand o socoteala rapida, ca are cu certitudine macar 40 de ani! Nu-i arata de fel si in aceasta confuzie esti bagat si din pricina garderobei sale unde troneaza mini-jupa, piesa vestimentara care ii vine dealtfel de minune! 

S-a casatorit cu siguranta devreme cu Patrick, medic stomatolog... cu care forma acel cuplu pe care obisnuim sa-l invidiem, judecand dupa aparenta lor fericire, hranita de  vacante, investitii, viata sociala... 
Dar invidia asta s-a risipit intr-o buna zi, cand sotul ei si-a luat bagajele pur si simplu si... a plecat! 
Singura explicatie pe care Beatrice a dat-o amicilor a fost aceea ca el pregatea o lucrare de cercetare pentru care era necesar sa nu fie deranjat, sa aiba liniste... 
In fine, lumea a acceptat formal scuza, descoperind printre randuri ca cei doi aveau ceva probleme conjugale.

Superba lor casa, ingradita de tufisuri de tuia, frumos taiate, a devenit dintr-o data prea mare pentru ea si Camille,  iar faptul ca Patrick le lasase sa se lafaie in cei 300 de mp, pentru care el platea toate taxele... nu-i facea nici o placere. 

Durerea ei era asa de mare incat nici un castel nu ar fi putut-o consola. Cel care fusese lumea ei, omul vietii ei,  nu traia deloc singurel, cautand liniste, ci se mutase cu... Cyril, confratele lui, cu care impartea cabinetul de vreo cinci ani
Despartirea lor a fost dureroasa insa in ziua in care a aflat ca cei doi "colegi" s-au  casatorit... Beatrice a cazut la pat.

Intr-un tarziu, presata oarecum de apropiatul bacalaureat al lui Camille, Bea s-a vazut nevoita sa-si ia inima in dinti si viata in maini! Si, din exterior, parea ca povestea ei traumatizanta a fost depasita pentru totdeauna si ca viata ei a intrat intr-un firesc acceptabil.

Camille, desi afectata profund  de schimbarea adusa de noua orientare sexuala a tatalui ei, era indragostita pana peste cap.  
Nu indraznea insa nici sa se lanseze in aceasta noua traire si nici sa se confeseze mamei sale, inca ranita si prea neincrezatoare in astfel de ... povesti.  
Daca lucrurile ar fi fost ... altfel, l-ar fi prezentat pe Nicolas, invitandu-l la ea acasa, ar fi putut pretece serile impreuna... cum face toata lumea. Dar era nevoita sa se multumeasca cu plimbari si intalniri scurte, savurand insa la maximum fiorul acestei prime iubiri. 
Nu voia sa strice cu nici un pret ceea ce castigase cu greu, caci se chinuise din toate puterile ei sa-i atraga atentia lui Nicolas, fratele prietenei sale!
Nu voia insa nici sa-si bruscheze mama, pe care o simtea prea fragila, singura si mult prea afectata de cele intamplate.

Si ii veni o idee geniala: sa o puna pe mama ei in legatura cu un site de intalniri amoroase.
Pentru asta isi puse la bataie toate cunostintele ei in materie. Ii gasi un avatar, o parola si ii si concepu mesajul de prezentare.
La inceput, Beatrice a fost revoltata, considerand ca fiica ei exagereaza, amestecandu-se nepermis in intimitatea ei.
Cum adica sa-si caute partener pe internet? I se parea umilitor desi, trebuia sa recunoasca ca mediul in care se invartea era lipsit total de barbati liberi si singurul lucru la care putea spera era sa aibe o legatura secreta cu cineva aflat deja in cuplu, si asta era contrar principiilor sale!
 - Mama, e doar asa, ca sa ne distram, o linisti Camille.
In ascuns insa Bea era incitata.

Odata lansata cererea si  vazand numarul enorm de mesaje primite... cu ego-ul bine umflat... a sfarsit prin a gasi asta... cool! 
Nu i-a trebuit prea mult timp sa devina dependenta de site-ul cu pricina, petrecand ore si ore in fata ecranului, citind tot felul de invitatii, prezentari, una mai ridicola decat alta.
Incurajata de fiica ei, in mai putin de o saptamana Bea ajunsese sa vina acasa aproape fugind, nerabdatoare sa-si deschida contul.

Totusi una din postari ii atrase in mod deosebit atentia prin aceea ca nimic nu te lasa sa intelegi vreun exces  de stima de sine a persoanei, chestie care ei ii displacea profund.
Si, devenind curioasa sa afle cine se ascundea in spatele numelui de cod Oréstês, ii lansa un mesaj de... prietenie.

De indata ce a observat cum i se lumineaza fata mamei sale la citirea mesajelor lui Oréstês, Camille si-a zis ca erau pe drumul cel bun!   

Dupa cateva saptamani de conversatii sensibile si agreabile, via internet, Beatrice se gandi sa accepte o prima intalnire.
Impreuna cu Camille rascolira in dulapul cu haine, cautand tinuta cea potrivita, astfel incat sa nu fie nici prea  indrazneata dar nici lipsita de... impact. 
Complicitatea cu fiica ei o stimula, chiar daca se simtea cumva depasita si se intreba tot la doua minute daca nu cumva era cazul sa abandoneze. Curiozitatea insa era mai mare decat teama de ridicol.

Numai ca, vorba aceea: "tocmai curiozitatea a ucis pisica!"

La ora specificata in mesaj, purtand in mana un trandafir galben (sic!), Beatrice se prezenta la intalnire. 
In fond, ceea ce i se parea extrem de dificil in aceasta situatie, era tocmai intervalul acela de cateva secunde ori minute, care fac trecerea de la un anunt ridicol, la inceperea unui dialog agreabil, fara vulgaritati si apropouri deplasate, care puteau sa apara
Isi luase insa toate masurile de precautie pentru a-si asigura o retragere rapida in cazul vreunui semn dubios.
 
Surpriza ei fu insa ceva mai mare decat emotiile care o faceau sa tremure usor, caci cel care o aborda era departe de orice isi putuse ea imagina

Primul gand a fost sa plece, apoi si-a spus ca era nepoliticos si... dialogul se porni firesc... Poate chiar prea firesc!

Povestea in care am inserat Duzina de cuvinte propusa de Eddie are desigur si o urmare... in postul viitor! :)
Pana atunci... va las sa va imaginati finalul. Ca doar ce ne propune intrarea in virtual daca nu... imaginatie ?! 
Nimic nu este ce pare a fi, nici chiar chipul nostru din oglinda peste care trece timpul... formarii imaginii pe scoarta creierului!

sâmbătă, 4 februarie 2017

INSELATORUL CHIP AL FERICIRII (II)

partea a doua a povestii ... tesuta si de data asta cu  Duzina de Cuvinte propusa de Eddie!


Dupa o noapte alba, in care, se framantase ca niciodata, pe canapeaua din birou, zorii zilei il prinsera pe Pierre visand cu ochii deschisi la intalnirea cu prietenul-detectiv. 
Caroline nu coborase inca,  asa ca isi bau singur cafeaua. Casa, care altadata era sursa lui de bine si confort, i se paru deodata rece, straina, un loc neprietenos.
Abia apuca sa-si stranga asternutul, ca pisaloaga sa mama era deja la usa.
- Inca nu ai plecat? Oh! Si esti inca in pijama... i se adresa ea cu ironie acuzatoare.
Cu pardesiul pe umeri si o tigara neaprinsa intre degete, batrana doamna Fournier avea aerul unui celebru personaj negativ din filmele de desene animate...
Inainte ca el sa-i raspunda, Florence, menajera, isi facu aparitia si, dupa un salut abia soptit, disparu repede, urcand la etaj.
Pierre incerca sa-i surprinda in trecere privirea dar nu reusi. 
- Mama, azi avem o zi obisnuita. Ia loc, te rog, si serveste o cafea... Eu ma duc sa fac un dus si sa ma imbrac. Nu dureaza mult, fii linistita!
- Nici o zi din viata unui director de antrepriza nu este obisnuita, dragul meu! raspunse ea.
Dupa ce ii aseza pe masa ceasca cu cafea si o farfurie cu briose, o lasa singura sa savureze faptul de a fi avut ea ultimul cuvant.

Desi in surdina, auzi franturi de conversatie, semn ca sotia sa se trezise deja. Cum persoana menajerei incepea sa-i displaca, intra repede in baie, usor iritat.

Cand cobora, in salon il izbi o scena melodramatica: Caroline, era toata in lacrimicu trupul ghemuit in bratele soacrei sale, strangand in maini o camasa de-a lui!
Chiar trebuia sa mostenesti toate defectele tatalui tau? se repezi la el  doamna Tournier, privindu-si fiul cu dezgust. 
Caroline mi-a povestit tot cosmarul ei. Nu pot sa cred ca faci exact ce mi-a facut el, desi stii bine cat am suferit in toti acei ani in care m-a inselat, se rasti ea si, privind spre Caroline zise cu tandrete:
- Nu mai plange, draga mea! Imi pare rau... dar nici un barbat nu merita lacrimile unei femei! Nici chiar fiul meu!
- Care este subiectul discutiei, ca nu inteleg? interveni Pierre. Nu cred ca era necesar sa stie si mama ca avem niste... contrarietati, ca nici nu pot spune ca ne-am certat... i se adresa el sotiei. Tu chiar nu ma auzi cand spun ca sunt nevinovat?
- Despre ce vorbesti? Uite, asta nu este camasa ta si aici nu este o pata de ruj? Sau ma crezi proasta? si ii baga sub ochi gulerul camasii cu niste urme rosii pe el. Nu vrei sa recunosti ca ai o aventura, dar nici nn am nevoie de vreo marturisire: dovezile sunt clare...

Pierre isi lua haina si, fara sa mai spuna un cuvant, iesi pe usa, lasandu-le pe amandoua cu ochii cascati. 
Pentru el incepea sa fie coplesitor.
La inceput luase in gluma accesele de gelozie ale lui Caroline pe seama unor sms.urile bizare ori a unei facturi de hotel ... dar, de cand cu acea suspecta cutie gasita in dulapul lui, ce continea o bijuterie si chiar un bilet compromitator, incepu sa-si dea seama ca lucrurile deveneau serioase.
Dar camasa cu urme de ruj... era deja prea mult. 
I se paruse stupid sa se disculpe de ceva ce nu facuse, mai ales ca era cu adevarat indragostit de sotia lui. 
Numai ca cercul acuzatiilor se strangea in jur  si era constient ca trebuia sa actioneze.

Intalnirea cu Franck Dubois, detectivul, nu prea avu darul 
sa-l linisteasca. Dupa ce Pierre i-a povestit  in amanunt "aventura", al carei personaj era, acesta i-a semanat si mai mult dubiu in suflet.
- Pana acum, in afara sms.urilor, tot ce stim este ca menajera este cumva "sursa" nefericirilor tale! Spune-mi, ce stii despre ea? Ai avut cu ea ceva... intelegi ce vreau sa spun...
- Habar nu am cine este. Caroline a angajat-o, si inca de putina vreme. Ce sa am cu eaDoamne fereste! O intalnesc foarte rar si nici nu cred ca as recunoaste-o daca o intalnesc pe strada...
- Ii cunosti macar numele complet?
- Nu stiu decat ca o cheama Florence si ca locuieste nu departe de noi!
- Ah. Perfect. Incearca sa-i afli numele si adresa si apoi mai vorbim. Intre timp eu voi cerceta alta pista...  

De indata ce afla unde locuieste menajera lor, Pierre isi propuse sa-i faca o vizita, cu gandul de a o intimida si a o forta sa se dezvaluie. 
Florence locuia in blocul cel nou, construit de primarie o strada mai departe de a lor, si se  mutase  de putina vreme.

- Dle, buna ziua, s-a intamplat ceva? zise ea vizibil surprinsa si chiar intimidata sa-l vada la usa ei.
- Nu. Voiam doar sa aflu, daca se poate, cum se face ca, de cand esti menajera noastra mi se intampla tot felul de lucruri ciudate.
- Iertati-ma, domnule, dar nu am nici o vina...   
El forta un pic si intra neinvitat. Isi roti ochii in jur, doar-doar va gasi vreun indiciu compromitator. 
- Domnule, va rog sa iesiti caci apropos-urile dumneavoastra ma jignesc! Ii voi spune doamnei ca ma agresati! zise ea cu aplomb, recapatandu-si dintr-o data sangele rece.
Pierre fu nevoit sa plece. Observase totusi ceva in acel micut si mult prea cochet apartament: o bucatica de funda, aceeasi funda cu care fusese legata cutia-cadou ce aparuse din senin in dulapul sau. Mare lucru nu era, si funda aceea nu avea nimic deosebit insa, gandul ca era posibil ca Florence sa nu fie straina de intamplarile din viata lui, incepu sa il obsedeze. Motivul pentru care aceasta femeie putea sa puna la cale o asemenea ticalosie ii scapa.

Mai trecura cateva zile, la fel de oribile ca ultimile din viata lui. Acasa, Caroline nici nu-i mai vorbea, la birou mama lui era tot mai ostila si artagoasa, dar el incerca sa-si pastreze optimismul, bazandu-se pe profesionalismul lui Franck.

De cand Caroline ramasese fara afacere, Pierre isi facuse un obicei sa ia pranzul acasa, cu ea. Avand insa in vedere neintelegerile din ultimul timp, evita, pe cat posibil, acest lucru.
Intr-o dimineata insa, Caroline il informa rece ca, la ora pranzului, ar fi bine sa fie acasa pentru a primi comanda de cumparaturi facuta pe internet, ea avand un rendez-vous la asociatie.
Si inainte de ora 12, Pierre veni acasa. Lihnit de foame, se repezi la frigider si isi facu in graba un sandwich.
In timp ce isi devora absent dejunul flugar, auzi pasi la etaj.
- Caroline, tu esti ? striga el.
Cum nu primi nici un raspuns, urca grabit. 
Intra in dormitor si... ramase incremenit. Florance, intr-o tinuta sumara, il surprinse sarindu-i efectiv in brate. 
- Ce mai e si asta, ce faci aici, ai inebunit?
Nu apuca insa sa se elibereze din bratele femeii ca sotia lui tocmai intra in camera!
- Cat de nerusinat poti sa fii ca sa faci asa ceva in casa noastra? se dezlantui Caroline, nebuna de furie.
Si tu? Nemernico! Asa imi rasplatesti amabilitatea, culcandu-te cu barbatul meu, in casa mea? Piei din ochii mei! racni ea din toate puterile. 
Florence disparu iar Pierre ramase stana de piatra
De indata ce-si recapata suflul, iesii fara sa rosteasca vreun cuvant. 

Se urca in masina si nu se opri decat in fata biroului lui Franck Dubois.

Detectivul isi facuse datoria!
Aflase ca Florence fusese angajata centrului SPA al lui Caroline si fusese concediata de aceasta inainte de faliment! Lucrul acesta il destabiliza pe Pierre. De ce oare Caroline nu-i spusese nimic despre faptul ca o cunostea pe Florence?

Reveni acasa decis sa deschida subiectul. 
Conversatia cu Caroline nu decurse insa nici pe departe cum sperase el. Ea recunoscu tot  aruncand in derizoriu "asa-zisele" lui descoperiri.
- Da. Si ce daca o cunosc? Am concediat-o prin intelegere reciproca si, daca am angajat-o menajera este ca sa o ajut dar se pare ca a gasit ea ... alte cai pentru a-mi multumi! incheie ea caustic discutia. 

A doua zi, Dubois ii mai spuse ceva: contul personal al menajerei se rotunjise, chiar in ziua celebra a asa-zisului flagrand delict de adulter, cu frumoasa suma de 10 000 de eu!

- Bun. Si ce ar trebui sa facem ca sa aflam cine o plateste si mai ales pentru care motiv? intreba Pierre care era nerabdator ca viata lui sa redevina cea dinainte de toata aceasta nebunie.
- Pai... de cont ma ocup, nu avea grija iar in plus...vom sta la panda, asta vom face.
- La panda? Unde? Cand?
- In fata casei tale si asta incepand de maine!
- Ce? De ce? Nu mai inteleg nimic.
Pierre nu putu sa-si ascunda dezamagirea.

Totusi, in dimineata urmatoare, alaturi de Franck, cu provizii de mancare si bautura, se aseza la panda intr-o masina rablagita de antrepriza de constructii, cu geamuri murdare.
Dupa 45 de minute, Pierre isi pierdu rabdare. Il sacaia la culme planul detectivului.
- Nu inteleg ce anume speri sa afli supraveghindu-mi casa? intreba, vizibil enervat, Pierre.
- Ai putina rabdare. Vrei adevarul, vei cunoaste adevarul! ii raspunse calm Franck.
Tocmai cand isi termina fraza, din casa familiei Fournier iesi Florence condusa de Caroline.
Surprinzator, intre cele doua femei nu parea sa fie nici un conflict, ba chiar pareau foarte apropiate, imbratisandu-se calduros la despartire!
- Poti sa-mi traduci si mie scena la care tocmai am asistat?! zise Pierre aproape balbaindu-se de surprindere.
- Pai ce sa-ti spun? Nu e clar? Sotia ta se pare ca ti-a pus gand rau! Cred, mai exact, sunt sigur ca a angajat-o pe Florence cu scopul de a-ti trage clapa, cum se spune!
- Caroline? Imposibil! Exclus! Nu poate fi adevarat...
Franck ii intinse un dosar.
- Uite, ai aici niste... dovezi. Dupa fiecare "intamplare" care te incrimina de adulter Caroline a scos niste sume frumusele de bani care au intrat fix in contul lui Florence! Ce-ti ramane tie de facut, este sa te lamuresti. Mie imi este clar! Totul este explicat studiind calea... banilor.
- Despre ce  vorbesti?
- Caroline vrea sa te paraseasca, nu iti este clar? Cauta probe pentru a avea dreptul la o suma mai mare decat cea pe care ar putea-o primi ca urmare a unui divort "à l'amiable"!
Pierre sari din masina ca ars si alerga spre casa.

Caroline paru surprinsa sa-l vada. In ultima vreme incerca sa-l evite.
- Este adevarat? intreba el.
- Ce sa fie adevarat? Despre ce vorbesti?
- Tu ai pus la cale acest plan abject?
- Ce insinuezi? Fii serios. Vrei sa pozezi in nevinovat acuzandu-ma pe mine de nu stiu ce complot, nu-i asa? Nu vezi ca esti penibil?
Fulgerele din privirile celor doi soti se domolira subit la auzul soneriei.
Caroline se duse sa deschida. 
- Buna ziua, doamna. Sunt Franck Dubois, amicul lui Pierre si... detectiv privat pe deasupra, se prezenta musafirul, cu un ton insinuant care voia sa spuna ca stie lucruri care ii dau dreptul sa participe la discutia celor doi.
Caroline se schimba la fata. Semetia ei de mai inainte disparu complet, pironindu-si ochii la dosarul pe care cel din fata ei il avea in maini.
- Cum ai putut sa faci asa ceva? continua Pierre. Cum ai putut sa distrugi tot ce am cladit impreuna?  Ai pe cineva si vrei sa ne despartim?

Caroline izbucni intr-un hohot de ras isteric.
- Nuuu! Nu am pe nimeni. Am doar amaraciunea de a fi devenit o casnica oarecare! Este ceva ce ma roade pe dinauntru! Esecul m-a afectat mai mult decat ai reusit tu sa observi! Sa port de grija... domnului Director general si maaare patron nu era inscris pe lista ambitiilor mele! Simt ca ma sufoc, intelegi? Am nevoie sa ma afirm, sa-mi dovedesc ca pot si eu face ceva... Sa incerc din nou...
- Si ca sa te afirmi ti-ai pus in gand sa-mi murdaresti mie imaginea, sa faci din mine un fustangiu nenorocit, sa tesi o intriga josnica? Daca aveai nevoie de bani, de ce nu mi-ai cerut? Ti-as fi dat...
- Nu intelegi nimic! zise ea cu un zambet condescendent.
- Eram asa de fericiti...
Tu erai fericit. Eu nu, raspunse ea rece.
- Te iubesc... din tot sufletul meu... zise Pierre aproape implorand.
- Eu insa nu te mai iubesc! replica Caroline fara mila.
Pierre o privi ca si cand o vedea pentru intaia data pe femeia din fata lui! 
Aceea fusese fericirea lui?
Da! Fusese!


miercuri, 1 februarie 2017

CELE CINCI LIMBAJE ALE IUBIRII

      GARy CHAPMAN 
    Prezentare  preluata de pe net


In urma unei indelungate experiente in calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a ajuns la concluzia ca principala problema a cuplurilor contemporane o reprezinta modul in care partenerii isi comunica afectiunea. 
El sustine ca dincolo de limbajul specific in care fiecare dintre noi isi exprima sau primeste iubirea, exista cinci limbaje principale

- cuvintele de incurajare, 
- timpul acordat, 
- primirea de daruri, 
- serviciile 
- mangaierile, contactul fizic 

De regula, limbajul dumneavoastra principal de iubire nu este acelasi cu cel al sotului (sau al sotiei.) 
Poate ati dori ca sotia sa va incurajeze in intreprinderile dumneavoastra, insa nu face decat sa va gateasca cele mai gustoase mancaruri din lume. 
Poate ca ati dori ca el sa va scoata la o plimbare in parc, pentru ca nu ati mai iesit demult in natura si pe vremuri era una dintre cele mai mari placeri ale dumnevoastra, insa el nu pricepe si munceste din zori pana-n seara pentru a aduce mai multi bani in casa. 
Daca amandoi veti invata sa vorbiti si sa intelegeti limbajul principal de iubire al partenerului, nimic nu va mai sta in calea fericirii caminului dumneavoastra, in care, parinti si copii, va veti simti iubiti si in siguranta. 

Cartea lui Chapman cuprinde si un ghid pentru partener si discutii de grup. 
Iubirea este cel mai important cuvant dintr-o limba si cel mai derutant. Scopul acestei carti nu este sa elimine confuziile din jurul acestui cuvant, iubire, ci sa se concentreze asupra acelui tip de iubire esential pentru sanatatea noastra afectiva.
Desi unii cititori gasesc foarte dificila ideea de a iubi un partener la care nu mai tin — in speranta ca va veni cu timpul si afectiunea — Gary Chapman promite ca rezultatele vor rasplati efortul. 
Iubirea este o alegere“, spune  autorul. „Si fiecare partener poate incepe procesul acesta chiar acum.“
Dr. Gary Chapman are si o bogata activitate in domeniul educatiei bisericesti. Este cunoscut in SUA, mai ales pt seminariile pe probleme de familie pe care le conduce in intreaga tara. 
In activitatea sa de consilier matrimonial, dr. Chapman indruma permanent cupluri casatorite. 
Este autorul cartilor de succes: Toward a Growing Mariiage (Spre o casnicie infloritoare), Hope for the Separated (Sperante pentru cei divortati) si Building Revolutionships (Cum se construiesc relatiile interumane). Marele succes il are cu seria The five love languages (Cele cinci limbaje ale iubirii).
De ce o astfel de carte?
Pentru ca toti ne nastem, crestem, ne indragostim, ne casatorim, iubim, inselam, facem copii, divortam, plangem... uitam si iertam. Pentru ca suntem singuri sau impreuna, pentru ca suntem parinti sau copii, pentru ca ne pasa  cine suntem, ne pasa de cei din jur, si mai ales pentru ca fiecare  dintre noi are o familie pe care o iubeste si vrea sa o protejeze. O colectie intima de sfaturi, probleme si solutii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevarat fericita.

Nu ezitati sa o cititi!