Faceți căutări pe acest blog

marți, 22 noiembrie 2016

O UMBRA IN NOAPTE



PROVOCAREA DE LUNI


In noaptea ploioasa si ostila, trupul ei firav parea purtat de lesa cainelui pe care il scosese, fara voia lui, la plimbare. Nimic nu te lasa sa banuiesti ca din el pierise cheful de a trai asa cum o suflare stinge lumina unei lumanari, desi inversarea fortelor intre caine si stapan te-ar fi putut pune pe ganduri!  
Ploaia isi vedea de ropotul ei in timp ce femeia mergea cu capul descoperit printre siroaiele ce cadeau din cer.
Nu se ferea si era evident ca nici vantul, nici frigul, nici umezeala nu puteau sa o trezeasca din transa in care intrase!
Mergand fara tinta, se trezi trasa de cainele ei, in fata propriei case.
- Nu, aici nu! murmura scancind ca un copil obligat sa faca ceva de care se teme.
Cainele insa, ud si zgribulit, o tragea cu o forta careia ii era imposibil sa i se opuna.
Intra asadar in casa, dezamagita ca plimbarea nu reusise sa o duca in alta poveste decat aceea care o transformase, pe neasteptate si intr-o clipa, dintr-o femeie fericita intr-o epava.

Se prelinse ca un lichid vascos pe perete, lasand cainele sa se scuture si sa ude totul imprejur. Bietul animal se opri, parca contrariat de lipsa de reactie a stapanei! 

Un dardait violent o trezi din incremenire. Cainele disparuse pe undeva. Hainele-i ude lasara o balta in care statea de catava vreme si care ii adaugase si frigul in panica din oase.
Se ridica anevoie, incercand sa-si repuna in miscare corpul anchilozat de fig si tetania psihica in care se gasea.
Incerca sa-si aminteasca in ce zi era... 
Vineri... ba nu, acum era deja sambata! 
Cu siguranta nici o alta zi a vietii ei nu fusese atat de neagra,
surprinzatoare, dezamagitoare, cutremuratoare... oribila!

Se dezbraca pornind spre baie, abandonand pe parcurs lucrurile ude. La ce bun ordinea si grija ei pentru toate? Nimic nu mai conta! Se daramase totul!
Nu intelegea cum de traise atatia ani fara sa observe, fara sa cunoasca, fara sa inteleaga realitatea...

Se baga in cada inca goala, neputand sa-si tina trupul in sus ca sa astepte sa se umple si se intinse, tremurand, imbratisandu-se, in asteptarea apei calde! Zgomotul jetului nu reusi insa sa-i acopere vocea gandurilor.

Ii veneau in minte bucati de conversatie, disparate, peste care pluteau ca un blestem cuvintele mamei: " ai grija ca ori de cate ori te mandresti, pierzi ceva!"
Niciodata nu se gandise ca aceste cuvinte pot fi adevarate ...

In urma cu exact o saptamana se afla pe un norisor, plutind de fericire... Era in al noualea cer! Cum dealtfel in aceeasi stare se intorsese de la birou ... ieri! 
Ieri in extaz... azi in cosmar!

- Alo, iubito, esti disponibila? Asculta-ma cu atentie!
- Da, sunt asezata pe scaun si te ascult! Ce s-a intamplat?
Vocea lui vesela ii alunga orice umbra de teama.
- Nimic. Te rog doar sa mergi repede acasa, sa-ti iei pasaportul, costumul de baie si ochelarii de soare si... pana la ora 20 sa fii pe aeroportul Charles De Gaulle, terminalul 1! Nici un bagaj, nimic, auzi?
- Ai inebunit? 
- Iubito, esti si tu o data in stare sa pasesti alaturi de mine intr-o aventura in care surpriza, placerea, bucuria sa iti adoarma vigilenta?
-... A... nu stiu... Ce fac la birou? Si cat tine... aventura asta? intreba ea, facandu-si rapid niste calcule in minte. 
Era deconcertata complet dar excitata la maximum de ideea acestei propuneri surprinzatoare! Fluturii primelor lor intalniri ii revenira in stomac! Aproape ca nu putea vorbi de bucuria ce-i stapanea sufletul! 
Nu-si amintea sa-i fi facut el vreodata o chestie similara! Niciodata insa nu e prea tarziu!

In ultima vreme cam intrasera in rutina cuplului uzat de timp si de stressul serviciului, de cotidianul neinteresant, de serile in care abia daca-si mai adresau vreun cuvant, stand amandoi cu tabeleta pe genunchi, alaturi, in acelas pat, devenit prea mare si prea rece. Se gandise si ea ca era poate cazul sa reaprinda cumva flacara dintre ei dar amana, asteptand o ocazie, ceva care sa-i stimuleze imaginatia! 
Era incantata ca el luase initiativa! Gestul lui ii spunea ca merita sa se lase dusa de surpriza pentru un asa barbat.

Si facu precum ii spusese el. Isi lua o saptamana de concediu si, povestindu-le conversatia cu sotul ei, isi stupefie colegele! Nici nu mai trecu pe acasa. Se opri pe Grandes Boulvards, isi cumpara un super costum de baie, ochelarii cei mai trendy, o rochie de zi supertinereasca si, cum pasaportul ii ramasese in geanta de la ultima deplasare in Elvetia... se duse direct la aeroport! 

Il zari de departe, frecandu-si nelinistit mainile. Ii surprinse un aer preocupat, temator chiar. Se bucura in sinea ei considerand nelinistea lui ca pe ceva firesc: "vine, nu vine, ma iubeste, nu ma iubeste..." intrebarile intalnirilor romantice si excitante in care o oarecare nesiguranta face sarea si piperul!

El arbora un zambet cuceritor de indata ce o vazu. O prinse de dupa mijloc si razand ca niste adolescenti fugiti de acasa sa-si traiasca povestea de dragoste, pornira spre locul de imbarcare! Nu stia unde vor merge si  doar cand se apropiara de poarta intelese si ea ca aveau sa ajunga la... Miami!

Calatoria se dovedi a fi o reusita. Nu se putu impiedica sa nu se gandeasca la pretul biletelor  businessclass dar, cum era un cadou surpriza, renunta repede si se lasa purtata de clipa!

Au ajuns la hotel destul de obositi dar inlantuiti ca niste adevarati indragostiti! Cele cinci stele ale hotelului Carillon Miami Beach ii sarira in ochi!
Banuia ca el primise promovarea pe care o astepta de vreo doi ani dar totusi... se abandona cu greu dezmatului financiar pe care Bertrand i-l punea la picioare.
Ce a urmat a fost, sa zicem, complemenar: cumparaturi de lux, yacht la dispozitie, cocktail-uri exotice, mic-dejun in patul kingsize, bai de soare pe plaja privata, dineuri romantice cu muzica si dans si chiar doua seri excitante la masa de joc a unuia din marile Cazinouri ale Floridei
Cinci zile pline si de neuitat! 

Dincolo de obsesia cheltuielilor, trebuia sa recunoasca ca surpriza lui fusese absolut geniala! Toate zidurile ce pana mai ieri pareau ca-i despart cazusera sub atentiile lui!
Era fericita si faptul ca ideea acelei nebunii nu fusese a ei o facea sa se simta iubita, recucerita.

Reintoarcerea din raiul de o saptamana a fost brutala: avea de recuperat timpul vacantei pe care si-o permisese intr-un moment nu tocmai propice. Urma sa inregistreze un curs de statistica financiara, pentru o platforma de studiu pe internet, si ea nici nu adunase inca materialul. Pierdu un pic de timp la prima ora, caci toate colegele ii sarira in intampinare. Era bronzata si stralucitoare iar ele o potopira cu intrebari.
- Unde te-a dus, cum a fost... surpriza?
Le povesti cate ceva despre minunata escapada, zarind pe cateva fete priviri invidioase! Asta e viata: fiecare isi ia cand poate bacata lui de fericire, se gandi ea fara sa-si strice cheful din pricina eventualelor invidii.

In ziua aceea, pe la ora 10, primise un telefon. Era el.
- Alo. Esti ok? o intreba, cu un aer usor ingrijorat.
In ultima vreme nu-si mai telefonau decat pentru aducere aminte, in cazul in care erau ceva facturi de platit, haine de scos de la curatatorie ori alte treburi administrative... 
Ii facea bine sa-i auda vocea.
- Da, multumesc pentru grija ta si pentru... tot! Te iubesc, ii spuse ea cu inflexiuni languroase in glas! Dimineata am plecat repede si nici nu te-am imbratisat...
El nu-i raspunse nimic. Parea grabit.
- Esti pe strada?
- Nu, dar am de sortat niste dosare clasate care ma incurca pe aici... 
- Te ajuta cineva?
- Da, da... toata lumea! Stii doar... 
- Spor la treaba. regret dar cred ca ajung tarziu in seara asta! Trebuie sa termin materialul pentru inregistrare si azi e ultima zi a saptamanii...
- Stai cat timp iti este necesar!  Nici eu nu vin... Ai grija de tine...  raspunse el si inchisese telefonul in graba.

Cursul  se dovedi nu foarte usor de conceput. Avea de sintetizat o multime de informatii esentiale pe care sa le comunice in numai doua ore... 
Lucra fara sa simta trecerea timpului. Cand auzi aspiratoarele oamenilor de serviciu intelese ca era timpul sa plece si ea! Nu mai era aproape nimeni pe etaj... Doar cativa brockeri si cei care faceau curatenie! Pleca repede. Se opri la primul restaurant japonez ce-i iesi in cale si lua ceva de mancare.

Casa era cufundata in intuneric. 
Se bucura gandind ca, daca el tot nu sosise, avea timp sa aseze o masa festiva...
Cand deschise usa cainele ii veni in intampinare scancind. Il mangaie si dezbracandu-se simti un miros strain. Gunoiul nu putea fi... poate cainele... dar nu, nu era asta... Si totusi era ceva straniu, ca si cum cineva strain fusese in casa.
Se gandi imediat la hoti. Nu avusese niciodata probleme, dar aflase ca hotii "calcasera" prin mai toate casele din jur...

Se descalta, lasa pachetele si dadu fuga in salon
Statia de home-video disparuse... Intra in panica. Nu se putea concentra incat sa stie ce are de facut.  
Daca hotii mai erau inca in casa?  Cainele continua sa scanceasca lingandui varful degetelor.
Incerca sa-i telefoneze lui dar telefonul intra pe mesagerie... 
O suna pe sora ei.
Virginie, se pare ca ne-au vizitat hotii. Sunt singura si nu stiu ce sa fac. Si de Bertrand... nu dau
- Calmeaza-te!  Vin eu la tine, dar tu telefoneaza intre timp la politie. Incearca sa vezi ce a disparut!
- Ma tem ca sunt inca in casa...
- Atunci iesi si cheama un vecin... Ajung imediat!
Isi lua cheile, geanta si cainele si iesi.

Politia veni chiar inaintea lui Virginie.
Impreuna inspectara casa. Aparatura video disparuse dar si... intreaga garderoba a lui Bertrand. Dulapul ei era intact, ca si caseta cu bijuterii... Se gandi ca venirea ei intempestiva ii impiedicase sa-si termine treaba... 
Politia facu un proces verbal... 
Remarca un schimb ciudat de priviri intre politisti.
Urechile ii tiuiau. Nu putea fi adevarat!
Intra in baie incercand sa fie singura cu ea. Din cuier lipsea... halatul lui! 
I se parea halucinant. Nu putea nici sa planga... 
Se duse in dormitor si se arunca in pat imbratisandu-i perna , cautandu-i sub ea pijamaua. Dar nu mai era... nici pijamaua nu mai era!
Atunci banuiala pe care nu indraznise pana atunci sa o formuleze in cuvinte, deveni certitudine: el plecase
Omul ei, cel cu care tocmai petrecuse o saptamana de poveste pe Miami Beach, o parasise!  
Cinic, crud dar... adevarat!
... 
    
Apa fierbinte ii acoperii pieptul dar nu se simti in stare sa se ridice sa inchida robinetul. Incerca sa o faca cu varful picioarelor; nu reusi insa decat sa diminueze debitul apei ... Se scufunda si simti in urechi caldura apei!
Si daca... 
Nu, categoric nu!
Se ridica ca impunsa de la spate si inchise repede robinetul! 
Emotia de o clipa o trezise. Iesi din cada aproape
impleticindu-se. Oglinda aburita ii reflecta imaginea estompata.
Cu halatul pe umeri se indrepta spre bucatarie si-si puse un pahar de vin. Arunca o privire tematoare in jur.
Sorbi o gura din vinul rosu si, simtind gustul taninului, se scutura. 
Privi pe geam. Afara continua sa ploua. Zari o silueta si i se paru ca era el... 
Nu. Nu era el ci doar o umbra in noapte!

Va trebui sa iasa din cosmarul acesta! E greu la 50 de ani dar nu si imposibil!