"La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul..." Ioan 1(1)
Cuvantul zideste si darama.
Ne folosim de el fara sa-i dam atentia cuvenita, nesocotindu-i valoarea adevarata, aceea de inceput si sfarsit, de transformare in real a irealului, de infatisare a nevazutului, de concretizare a imaginatiei, de urat si de frumos... de viata si de moarte.
Risipim cuvinte fara pic de atentie.
Risipim cuvinte fara pic de atentie.
Este greu sa evaluam devastarile cuvintelor aruncate in vant, dar mai toti putem spune ca am auzit macar o data cuvinte care ne-au salvat!
Un cuvant te poate aduce din extaz la agonie, un cuvant te face sa lacrimezi, un cuvant te poate impinge ... in abis, ori te poate purta in al noualea cer!
Cuvintele sunt reazem, dar si pieire.
Cuvintele sunt reazem, dar si pieire.
Nu sunt arme de foc, dar pot ucide, nu sunt sabii, dar se infig adanc in minte, nu sunt cutite, dar uneori ne fac sa sangeram in launtrul nostru, nu sunt leacuri, dar vindeca, nu sunt droguri, dar ne pot imbata.
In orice limba ar fi rostite cuvinte ca: mama, patrie, tata, prunc, Dumnezeu, sacrificiu, jertfa, iubire ... ele au putere de juramant, se intrepatrund, lasandu-ne sa intelegem altele o mie!
Cand copilul striga "mama", "tata", cand tu strigi "Doamne", cand noi spunem "patrie"... nu e o simpla articulare! Sunt sentimente in spatele cuvintelor, nevoi, dureri, lacrimi, efuziuni, dorinte, nadejdi!
Cuvintele scrise sunt privilegiate - faptul de a fi vazute le da autoritate - dar e necesar sa fim atenti si cu cele rostite!
Oriunde mergem, bune sau rele, cuvintele insa ne insotesc, protejandu-ne tandru, sporindu-ne frumusetea si dandu-ne stralucire sau, dimpotriva, stalcindu-ne, schimonosindu-ne, inveninandu-ne sufletele, viata!
Cum sa rostesti cuvinte dureroase fara sa iti iei portia de nefericire?
Cuvintele scrise sunt privilegiate - faptul de a fi vazute le da autoritate - dar e necesar sa fim atenti si cu cele rostite!
Cu siguranta, daca le-am putea vedea am fi mai precauti.
Dar nu le vedem... si credem ca s-au volatilizat!
Oriunde mergem, bune sau rele, cuvintele insa ne insotesc, protejandu-ne tandru, sporindu-ne frumusetea si dandu-ne stralucire sau, dimpotriva, stalcindu-ne, schimonosindu-ne, inveninandu-ne sufletele, viata!
Toate grairile noastre - de bine, de rau, calculate sau negandite - care au atins intr-un fel pe semenii nostri, ne inconjoara ca un abur suav-transparent sau ca o pacla, neagra si deasa!
Se spune ca toate vorbele rostite intr-o viata... vor deveni o mantie cu care ne va fi imbracat sufletul in ceasul in care va pleca spre celalat taram! Ele, cuvintele, ne vor fi haina in care sufletele noastre vor fi imbracate cand se vor prezenta in fata lui Dumnezeu!
Sa dam asadar frumusete rostirilor noastre caci...
Cuvantul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este cuvantul!
Sa dam asadar frumusete rostirilor noastre caci...
Cuvantul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este cuvantul!
...
07.02. 2011
Textul, desi scris acum 5 ani, este aici ca raspuns al Provocarii de Luni din aceasta saptamana!
07.02. 2011
Textul, desi scris acum 5 ani, este aici ca raspuns al Provocarii de Luni din aceasta saptamana!