Faceți căutări pe acest blog

luni, 9 februarie 2015

VISE... ALBASTRE

Ce bine ca-ai ramas neschimbat,
in visele mele albastre!
Ca-n priviri porti acelasi oftat, 
Un suflu din vremile noastre.

Si-ti vad bucuria pe fata
Si-n mine puterea sporeste,
Bucati de lumina indata
ma fac sa ma simt ca-n poveste.
In ochii-ti ma uit printre stele 
si simpla privire-ti ma tine,
launtrica taina, din visele mele
sa nu ma trezesc fara tine!

 Nu vreau un profet mincinos
Ce vinde sperante desarte,
Ce-ar pune in marul zemos
Otrava uitarii prin moarte.

Vreau visul sa nu se sfarsasca,
Albastra sa-mi fie visarea,
Sa-mi prind fericirea-n fereastra
Si-n ochi sa imi port incantarea!


Sa-mi spui despre astre secrete
Usor, printre soapte, in taina;
Sa-mi tii visul fara regrete
Cand ziua-i va da alta haina.

Si-n zori iar voi fi ninsa toata,
Cu praful de stele pe piele,
Zacand pe podea incantata,
visand sa revin printre ele.

Stiu insa ca-n gandu-mi e totul:
tu, eu si-ntalnirile noastre.
Memoria-mi spune ca-ncetul
In zori pier si visele albastre.

Tu insa nu pleci, esti cu mine,
si-n visu-mi, si-n tainele noastre...
La pieptu-ti s-adorm imi e bine
Dar asta... in visele-albastre!

 2. FEBR. 2013
 

luni, 2 februarie 2015

CLIPE DE VIATA

Motto: ,,Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. 
Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; 
ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda’’.
( Cor.10/13).

Neagra ca pacatul de moarte
Imi picuri in urechi cuvinte goale
Si vrei sa cred ca tu le stii pe toate,
Ispita, tu, sordida provocare!
Desigur, vrei sa pier...
 Eu insa am-incetat sa mai disper.
Tu-mi spui ca nimic nu se iarta:
nici raul facut, nici ura simtita,
nici om, nici iubire tradata, 
durerea primita, durerea cea data,
 minciuna rostita, minciuna crezuta, 
nici boala, nici dor,
nici lacrima ta si nici lacrima lor...
Te-ncarci doar cu toate si-n suflet le-aduni...
Te faci ca nu stii, c-ai uitat, ca n-a fost...
Refuzi sa privesti si te-ntorci la minciuni
Incerci sa inveti altceva pe de rost
copil ori matur
Vrei doar sa-ti salvezi destinul obscur.
Si-n zilele sumbre mai scoti din adancuri
ceva ce te face sa plangi sau sa razi, 
Sunt clipe de viata, aceleasi nimicuri,
le-nchizi, si te-ntorci incercand sa surazi,
si toate iti par
frumoase si bune pana... dispar
Mai spui ca nimic nu serveste,
nici timpul, cuvantul, regretul ori plansul
Ca viata-i prea scurta sa crezi in poveste,
Ca nu-i mare lucru... ignori doar apusul 
te lasi nepasarii
si-astepti binefaceri din parte uitarii...
Tu crezi ca nimic nu se sterge 
si nimeni pe lume nu iarta, 
nici vorba nici stropul de sange
nici urma de bata, nici mila uitata... 
si cand "iertam"
o facem doar ca sa nu ne certam!
Mai spui ca-i firesc, te prefaci uneori,
Te-ntorci in trecut si revii  surazand, 
Te-ascunzi in prezent sub un cer fara nori
 te bucuri de toate... in norocu-ti crezand.
 ramai insa nepasator
Si-ti spui ca in viata esti doar un trecator
Ce pot eu sa-ti spun?

E nevoie de frica ca sa nu te mai sperii
Sa te doara cumplit ca sa simti consolarea
Versi rauri de lacrimi ca sa scapi de mizerii...
Inveti pas cu pas alegandu-ti cararea.
 Nimic in ascuns 
Alungi amintirile triste prin plans...
Iubirea nu poate trai cu tradare
Nimic nu ramane un secret pe vecie
Pace nu-nseamna deloc nepasare
Si gasesti mangaiere abia la urgie!
Linistea doare... 
intai, apoi devine sublima lucrare!
Eu pot sa spun....   ca doar...
Doar cand esti trist doresti mangaiere 
Si calmul il simti numai dupa manie
Ce-i indurarea pricepi  la durere
 Ierti altfel de stii ce e dusmanie 
si trebuie spus:
Cand ti-e frica de "jos"... priveste in sus! 
Spui ca-i o capcana, un joc pentru prosti,
Ruga "colac de salvare"-i minciuna,
Si tot ce se spune de ea sunt povesti
Si totul se surpa la prima furtuna
Clipe de viata... 
 odata traite vor disparea in ceata
Vreau sa stii
Ca desi mi-a fost frica, nu ma mai tem,
si desi m-a durut, acum nu ma doare;
Ca numai plangand am scapat de blestem
Si ma rog sa iubesc infinit, cu ardoare.
 Nu stii bunaoara
tot ce stiu eu astazi pe dinafara!
Caci ura, simtita cu pumnii-nclastati,
e bine sa-o schimbi cu drag si cu mila. 
Nu merita iadul in el s-adastati
Iubirea sporita 
Se vede insa ca tu nu stii asta, ispita!
Te-as intreba acum de-ai aflat vreodată
Prin lumile tale prin care ai tot fost
Ca Nefericirea-i si minunata ...
Aceasta pe care eu o stiu pe de rost.
Asculta, invata
Ca tu nu existi fara clipe din viata...