Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 11 octombrie 2014

CAPCANA LUI SHAHRYAR




Ariana cazu pe canapea ca sagetata de un fulger.
Isi trecu mana prin par si mai arunca o privire peste
scrisoare, sperand ca nu intelesese bine.
Din nefericire decizia judecatorului era clara: fetele urmau sa locuiasca timp de doua saptamani pe luna cu ea si alte doua cu tatal lor!
Nu se astepta la o asa veste
 

Un verdict mai devastator nici nu putea primi!
Ori de cate ori copilele se intalneau cu el, reveneau inraite si ostile, incarcate de ura pe care le-o semana el cu grija si sistematic! Acum, ca vor petrece jumatate de luna cu el, si ca vor fi nevoite sa se mute in fiecare sfarsit de saptamana... va fi, cu sigurnta, si mai rau!

Sa faca Apel? Era practic cu neputinta. In afara de bani, ii mai trebuia si curaj!
Deocamdata ii era frica de prezentul care o coplesa, o frica cumplita care ii lua puterea de a rationa, de a se organiza... Inteligenta ei nu ii era de nici un folos!
Dealtfel uneori chiar se indoia de capacitatile ei intelectuale, de vreme ce fusese in stare sa ajunga pana aici!
...
Dupa ce intepeni pe canapea si corpul ii deveni rigid, ca un lemn, arunca hartile pe jos si se ridica descumpanita.
Isi umplu un pahar cu vin si se instala in fotoliul de la fereastra.
Sorbi o inghititura. Incerca sa regaseasca aroma de fructe rosii pe care i-o stia, insa nu reusi sa simta nimic, in afara unei usoare astringente care o facu sa se scuture!

Privind in gol, incepu sa caute in memorie.

Cand s-au cunoscut, ea purta déjà un inel de logodna si o verigheta pe deget!
Venise in Franta, la un campionat de sah.
El a invitat-o la o cafea si ea a acceptat invitatia.
Avea atunci 23 de ani. El... 43.

Era o seara frumoasa de sfarsit de vara pariziana.
Apusul mangaia dantela fina a Turnului, imbratisandu-i silueta cu voluptate disimulata in razele potolite. Penisele alunecau usor, despicand apele Senei, si cupluri de indragostiti, de toate varstele si de pretutindeni, isi cautau un loc unde sa cineze.

Desi abia se cunoscusera, treceau si ei drept o pereche ca toate celelalte.
Au ales un Bistro, la intamplare, si s-au asezat in strada, la o masuta mica, atat de mica incat, pentru o clipa, genunchii li s-au atins.
El s-a scuzat, ea nici nu a inteles pentru ce.
Asa, cum stateau acolo, fata in fata si usor stingheriti, nu ai fi zis ca faceau parte din generatii diferite, din lumi diferite, din  epoci diferite, ca aveau culturi si, mai ales... istorii diferite.

Mic de statura si slab, cum era, el parea un adolescent nelinistit, si tocmai nelinistea lui o amuza. Era pentru prima data cand un barbat matur se arata asa de tulburat in prezenta ei!

In seara aceea, in acel bistro, i-a ascultat povestea, o poveste tulburatoare.

El se nascuse in Iran si venise in Franta ca refugiat politic.
In 1979, anul revolutiei islamiste iraniene,  era student la Téhéran. Avea 22 de ani si visa ca tara lui sa fie una moderna.
Se considera ateu si se mandrea cu asta.
Sahul Mohammad Reza Pahlavi conducea cu mana de fier tara, cu intentia de a o moderniza, si, desi o mare parte a Iranului isi dorea progresul, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, aflat in exil in Franta, tinea vie acea scanteie islamista care avea sa parjoleasca tara si sa ii schimbe cursul istoriei.
În ianuarie 1979, şahul a părăsit Iranul iar prim- ministrul nu a mai putut controla situaţia.
Ayatollahul Khomeini a revenit din exil si au urmat zile cumplite. Asa a inceput revolutia.
Opozantii miscarii islamiste au fost vanati si ucisi. Procesele împotriva susţinătorilor şahului au început, fiind executaţi zeci de mii de oameni. Tara a cazut in feudalism.
Cu fruntea plina de sudoare, i-a povestit cum a reusit el sa scape, in vreme ce fratele sau a fost prins si executat, cum a vazut cu ochii lui cand revolutionarii au sapat transee in mijlocul soselei, au aruncat mortii in ele si au turnat beton peste ei!
Acolo, sub asfaltul unui drum din Teheran, se aflau ramasitele fratelui sau!
Socat pana la alienare, a cautat adapost in casa surorii sale, dar aceasta, nu l-a primit!
Si i-a marturisit ei ca traia inca un profund sentiment de vinovatie pentru moartea fratelui sau si, cand spunea asta, ochii lui ardeau, mainile ii tremurau si parea transfigurat!


Ajunsese in Franta dupa multe peripetii, unele oribile, de nepovestit.
A studiat, a incercat sa-si construiasca o viata noua, dar, sa aibe o familie, nu a reusit.

Toate suferintele lui le trecuse in revista ... punandu-si sufletul pe masa si purtandu-si inima in palme, in seara aceea, acolo, in fata ei... si, in vreme ce amintirile lui se randuiau ca intr-o spovedanie, ochii ei albastri se pierdeau in negrul dureros al ochilor lui.

Si incepu si ea sa-si depene povestea.

Ea venea din Romania si, chiar daca incomparabil mai mica, avea si ea durerea ei, pe care o traise ca pe o boala, cand parintii sai s-au despartit!
Ascunsese asta prietenilor, de teama de a nu fi socotita "mai altfel" decat ei.
Dar depresia tatalui sau nu trecu neobservata.
La scoala era prima, dar ei i se parea ca divortul parintilor o transformase
 intr-un soi de paria.
Ca sa poata merge mai departe, a inceput sa nu se mai gandeasca nici la reguli nici la nereusite; isi zicea mereu ca ii este bine, ca viata in fond este usoara si, ca sa se convinga, incepu sa ia totul in gluma. Si ii reusi!
Ajunsa in facultate, l-a cunoscut pe baiatul care i-a devenit sot.
Aveau de toate: erau tineri, frumosi si aveau  deja "un rost"... Copii nu aveau... inca!

Ariana isi dadu seama, in timp ce povestea, ca pentru prima oara se destainuia cuiva cu atata sinceritate. Suferinta acelui barbat, marturisita ei cu sinceritate, o rascolise intr-atat incat tot ce-i putea oferi in schimb nu era decat... tot o poveste, a ei, spusa cu aceeasi sinceritate.
Si, in timp ce vorbea ... faptul de a nu fi cu adevarat indragostita de sotul ei i se paru pe cat de evident pe atat de dureros!

Si au stat acolo ore in sir, fiecare daruindu-si trecutul unul celuilalt.

Cat a durat campionatul de sah s-au vazut seara de seara.
La plecare, el a condus-o la autogara.
Si s-au imbratisat.

El mirosea a tutun si migdale amare si mirosul acela ii intra in suflet.
Se gandi ca traise poate o clipa de destin si simti in adanc un sentiment necunoscut, absolut nou!

Considera un cadou al sorti acea traire inedita care ii aducea o stare de bine si ii trecu prin gand ca, ceea ce simtise, merita o analiza mai profunda, pe care insa o lasa pentru alta data.
Si isi relua viata...


Dar a mai venit o data la Paris si atunci a cautat si a gasit "loc in inima si in casa lui"!
El parea ca uitase toate suferintele si frustrarile si devenise Shahryar cel robit de frumoasa Seherezada.
Ariana plutea pe un nor. Barbatul acesta o fermecase iremediabil!
Si s-a reintors in Romania si... a divortat.

Nimeni nu a inteles cum de lasa ea un sot de varsta ei pentru a se casatori cu un necunoscut care-i putea fi tata. Dar ea era hotarata, poate pentru intaia oara cu adevarat hotarata!
Si, in mai putin de un an a devenit sotia iranianului nefericit, care ii marturisise toate durerile lui, care i se dezvaluise ranit si fragil, un singuratic in cautarea unui suflet pereche!

El deveni regele ei, omul care o transformase ca prin minune intr-o regina!
......
O arsura in capul pieptului o readuse la realitate.
Privi cadranul ceasului. Intepenise pe fotoliu iar bluza, uda de lacrimi si sudoare, i se lipi de piele.
Se scula cu greu si porni spre camera fetelor. Privi paturile goale si lasa sa iasa din ea un urlet de fiara.

Ce facuse? Cum ajunsese aici? Incerca sa descifreze inceputul sfarsitului.
Adusese pe lume doi copii fara sa observe ca barbatul ei, cel pentru care lasase tot - tara, familie, sot, cariera - era un paranoic bolnav, un manipulator care le otravea sufletul fetitelor la fiecare intalnire, care o sicana si o teroriza, care o santaja...

Ba da...  dar cand observase era prea tarziu... 


Se ridica de jos istovita de plans.
La ce bun atata scoala cata facuse? Era absolut incapabila sa se gandeasca la solutii.

Nu era capabila sa-si protejeze copii!
Se simtea o pasare prinsa in cursa. Legea o impiedica sa il desparta de fetele lui...
Sa fuga? Unde? Cum sa traiasca ? Ce viitor le astepta pe fetele ei?
Zeci de "De ce"uriii treceau prin minte:

De ce oare nu a luat ea in serios faptul ca el devenea tot mai pierdut, nervos si depresiv? De ce nu a incercat sa faca ceva cand a realizat ca el nu mai dormea aproape deloc noaptea?
Il surprindea adesea, tintuit in fata calculatorului, cautand undeva, in virtual, raspunsuri probabil negasite in viata reala.

De ce? Intrebare al carei raspuns, acum, nu mai avea relevanta!

Cuvintele? 

Ele sunt de vina, caci, atat el cat si ea, trebuiau sa comunice intr-o limba ce nu era a lor. O idee tradusa mot a mot putea denatura totul. Si nu o data si-a dat seama ca el a inteles-o gresit.
Apoi, fiecare purta cu sine propria cultura, diferita, si cu ea mentalitati diferite, pe care sentimentele de dragoste nu puteau sa le uniformizeze!

La capatul unor ani de chin reciproc, au décis sa se separe.
Cea care a plecat a fost ea. Si-a luat fetele si si-a inchiriat un mic apartament.
El a ramas in casa, acolo unde copilelele isi aveau amintirile, jucariile, viata lor de dinainte...
....
Intra in dormitor. Isi purta greutatea corpului ca o somnambula!  Nu mancase nimic... iar vinul ii incinsese capul.
Privi patul, mult prea mare pentru ea, si simti ca stomacul i se urca in gat... Alerga la baie si incepu sa vomite - se incovoie de cateva ori apoi se linisti... Zari in oglinda o fata schimonisita, un chip parca strain, ce o privea cu ochii iesiti din orbite.
Se simtea stoarsa de puteri...

Pierduse pe toata linia.
Viata ei se dovedea a fi un sir nesfarsit de alegeri nepotrivite.
Psihologul ii explicase ca el le manipula pe fete cu scopul de a o chinui pe ea...
Si ce sa faca? Stia ca si de data asta va decide gresit dar... era constransa de lipsa de mijloace si mai ales de frica.
Era dispusa sa accepte pana si dispretul fetelor numai sa stie ca el o va lasa in pace si le va proteja de ele.

Ce se alesese de dragostea ei pentru un persan care ii bulversase viata?
Ce se alesese de dragostea lui pentru o romanca cu ochi albastri?
O sfasiere in mijlocul careia se aflau doua fetite nevinovate.

Se dezbraca si se vara in pat... Camera se invartea cu ea.
Doamne, de-ar putea adormi ...

Inainte ca somnul sa o cuprinda, ii veni in minte ca el ii spusese o data ca numele lui insemna in persana "Cel fericit", si al ei... "Cea care vine din pamant sfant"... 

Cazuse in capcana cuvintelor...