Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 27 septembrie 2014

DUZINA DE CUVINTE - LOCURI PE CARE NU AR TREBUI SA LE RATEZI: CAFE DE LA PAIX



Paris, Piata Operei 
Pe vremuri, La Bucuresti, pe calea Victoriei, langa fostul restaurant Simplon, exista o cafenea celebra , intre altele, care se numea  Cafe de la Paix. 
Conceputa dupa cea cu acelas nume din Paris, cafeneaua devenise locul unde scriitorii, pictorii si muzicienii vremurilor de glorie dintre cele doua razboaie mondiale, se adunau cu o regularitate impresionanta. Televizorul nu se inventase asa ca, nevoia de socializare si schimb de idei ii scotea pe toti din case!
Dar, ca si alte locuri de marca ale Bucurestiului de alta data, cafeneaua a disparut odata cu venirea la putere a comunistilor. Au aparut desigur altele, care si-au castigat notorietatea dar au disparut si ele dupa "revolutie"!
Se pare ca noua nu ne place sa pastram nimic lipsindu-ne spiritul si respectul pentru traditie si traditional! Pacat!


Cafe de la Paix
Bucuresti, Cafe de la Paix (sursa ITBOX.ro)
La Paris insa... lucrurile arata aproape la fel ca intotdeauna!
 
Cafe de la Paix, Paris, incinta Restaurantului, azi

Daca vizitezi Parisul si vrei sa ai o viziune asupra stilului arhitectural al celui de-al doilea Imperiu (vremea lui Napoleon al III.lea :1851-1870) si sa parcurgi totodata o pagina de istorie, n-ar fi rău sa intri in Cafe de la Paix!

Situat la doi pasi de Opera Garnier, la parterul unui luxos imobil haussmanian,  ce 
gazduieste hotelul InterContinental Paris,  Cafe de la Paix este azi nu numai un restaurant ci chiar un monument istoric.
Printre obisnuitii celebri ai acestui loc, inscris intre cafenelele artistice si literare intrate in istoria, se numarau, la sfarsitul secolului al XIX.lea, Tchaïkovski, Massenet, Zola, Maupassant... si alti scriitori, poeti si muzicieni cu portofoliu maret, care se intalneau aici la un pahar ori o cafea, la pranz ori la cina, sa manance, sa bea, sa schimbe opinii... Aici se faceau proiectii de film, se asculta muzica buna, era un loc sic si emblematic, ceea ce este si astazi!

In vremurile noastre, poti servi  o cafea, un branch, dejunul sau cina, fara sa faci parte neaparat din vreun clan ori sa aparti neaparat unei anume categorii sociale.
E adevarat, preturile nu sunt prea mici dar... nici inabordabile nu sunt.
Va asigur insa ca merita!
Daca alegeti sa mancati in acest restaurant plin de povesti... veti avea ocazia sa cunoasteti si ceea ce se cheama gastronomia franceza!
Echipa lui Christoph Raoux, seful bucatariei, un adevarat artist, ar fi fost cu siguranta apreciata din start chiar si de imparateasa Eugenie! Despre specialitatea sefului, Tete de Veau sublimée - cap de vitel intr-un sos divin- se vorbeste ca despre o opera de arta!

Aruncand o privire in diagonala asupra clientelei, observi cum aici, azi, se aduna mapamondul!
Ici colo, cate un englez ingamfat, afaceristi americani, care mananca intepati, tinandu-si o mana pe genunchi, cate un arab insotit de o card de femei, purtand pe cap voaluri
ce par taiate cu foarfeca din perdelele imperiale, tineri burghezi, nordici spelbi si tacuti, spanioli galagiosi, italieni eleganti, asiatici debordand de Louis Vouitton si, daca e sa ma socotesc si pe mine... chiar si romani... care, paradoxal, nici nu cer de mila si nici nu fura! :)

Mie, Cafe de la Paix imi aduce aminte de sotul meu, de socrul meu, a carui tinerete a fost strans legata de acest loc, in fine, de vremuri a caror rememorare imi incalzeste inima!
Asa se explica faptul ca, a lua pranzul aici cu fiica mea, o data pe an, petrecand impreuna doua ore agreabile, servind un pahar de Kir Royal si mancand ceva delicios, este cu adevarat un dar special, pe care il apreciez infinit mai mult decat un parfum ori o haina la moda!

Mai putin agreabil este, ce-i drept, daca, la iesire, trebuie sa sari peste un furtun rosu, gros si ondulat, in care sunt ascunse firele electrice ale santierelor din Piata Operei, cum mi s-a intamplat mie! Dar... cum fara renovari se pare ca nu se mai poate trai in Parisul de azi, nu-ti ramane decat sa ignori, sa sari... "parleazul" si sa pleci mai departe! Eu asa am facut!
Exista un anume spirit, o anume toleranta si o dragoste pentru traditie si trecut cu care trebuie sa vizitezi acest Parisul! 

Oricum la Cafe de la Paix, serviciul ireprosabil, meniul rafinat si ambianta aristocratica cu iz istoric, te fac sa te simti cu adevarat bine si sa iti propui sa revii  cu prima ocazie!
Si, in fata acestor argumente, dispare orice eventuala neplacere!

duminică, 20 ianuarie 2013

PARISUL SUB ZAPADA


http://www.pariszigzag.fr/paris-au-quotidien/les-20-plus-belles-photos-de-paris-sous-la-neige

http://www.paris.fr/accueil/paris-mag/paris-sous-la-neige-vos-photos/rub_9683_actu_124907_port_23863


Sa ninga e o mare curiozitate pentru parizieni asa ca... este mereu un eveniment oricat de mic  ar fi stratul de zapada!
Dimineata asta totul era alb si bine cuibarit sub patura de nea, destul de groasa pt acest oras cu clima oceanica.
Rasfoiti site.urile de fotografii! Merita! Eu... cand am nevoie de aparatul foto... evident nu il am! :) asa ca va las pe mana profesionistilor si a primariei Parisului! Pe acest din urma site asteptati cateva secunde la fiecare fotografie caci toate au o diaporama.
Duminica placuta!

luni, 6 august 2012

ZORII UNEI ZILE DE AUGUST PARIZIAN

IL EST CINQ HEURES....

Sunt deja cativa ani buni de cand ochii mei refuza sa se inchida si trupul meu sa primeasca odihna binemeritata pe timpul noptii!
La inceput ma agasa acest lucru, apoi mi-am zis ca  e pacat poate sa dorm timpul ce mi-a mai ramas  asa ca am decis sa ma invat, nu-i asa, sa traiesc cu toate cele ce vin spre mine ; astfel incerc sa fac din insomnii... momente speciale.

Uneori adorm si ma trezesc pe la ora doua,  alteori nu pot adormi decat in zori.
Noaptea trecuta... s-a incheiat la ora 4 asa ca, dupa ce mi-am facut un dus... m-am imbracat si am plecat in Parisul meu drag, in mod special mai drag in luna  august, sa simt trezirea lui, sa-mi sopteasca el povestea din zori de zi de august.

Apele Senei incepeau sa se inrosasca cand am ajuns pe chei.
E  5 dimineata,  ora cand, se zice, ca Parisul se trezeste! Cel putin asa spune cantecul lui Dutronc! :)
Iau cheiurile cu asalt ascultand melodia. 

Da. La ora 5 Pigalle.ul e obosit de petrecere, dansatoarele care au fost  dezbracate toata noaptea isi cauta hainele. Lumea noptilor isi face culcus, indragostitii trag draperiile si, obositi de iubire, sunt gata pentru  "une grasse matinee".

Strada e linistita. Doar eu si masinile de curatenie, camioanele de aprovizionare si... brutarii care sunt deja obositi de munca la ora 5! Les Croissantes, les pains aux chocolat, les baghettes si  des petites fours , toate trebuie sa fie gata la ora 6.30, cand brutariile se deschid!

Tour Eiffel se acopera cu luminile mijite ale primelor raze de soare. Cupolele celor doua Palate isi lasa transparenta in grija luminii.
Orasul e calm, dezvaluindu-si o frumusete lenesa, incercand sa nu isi deschida ochii pana cand soarele nu e destul de puternic pentru a-i descoperii toate secretele. 
Imobilele par altfel decat in intunericul noptilor si eleganta lor are prospetime. 

Cu toata aceasta liniste aparenta... Parisul se trezeste totusi. 
Orasul isi face astfel toaleta de dimineata: se spala trotuarele, oglinzile bistrourilor , cafenelele se pregatesc pentru o noua zi, cafeaua de dimineata e gata de servit, pusa in masini, proaspata si bine-mirositoare.
Ziarele sunt deja tipatite, marile piete se deschid, metrourile isi reiau drumurile de cartita. 
Lumea saraca e de mult pe drum, in vreme ce orasul pare inca adormit .

Dar aici, pe chei e inca liniste.
Imi place povestea orasului asta in zori. 
Imi place sa fiu doar eu cu el, intr-o intimitate anume, sincera si mutuala, pe care nu mi-am mai dorit-o decat  cu orasul meu din Ardeal, mic si cochet, cu aer  vienez, asezat in inima tarii mele.

Ce ciudat! Oare cum se face de mi s-au asezat in suflet aceste doua orase care nu au nimic comun dar a caror poveste in zori ma cauta si cand ma gaseste ma domina  pana la extaz?

Acolo, pe celalalt mal al Senei, ma trezesc in adierea unei brize usoare ce aduce cu ea zgomotul care anunta ca orasul s-a  trezit de-a binelea.




E ora 7 deja, Parisul si-a deschis ochii iar eu ma indrept spre casa plina de incantare. Bonjour, Paris, nici mie nu imi este somn!