 |
| Paris, Piata Operei |
Conceputa dupa cea cu acelas nume din Paris, cafeneaua devenise locul unde scriitorii, pictorii si muzicienii vremurilor de glorie dintre cele doua razboaie mondiale, se adunau cu o regularitate impresionanta. Televizorul nu se inventase asa ca, nevoia de socializare si schimb de idei ii scotea pe toti din case!
Dar, ca si alte locuri de marca ale Bucurestiului de alta data, cafeneaua a disparut odata cu venirea la putere a comunistilor. Au aparut desigur altele, care si-au castigat notorietatea dar au disparut si ele dupa "revolutie"!
Se pare ca noua nu ne place sa pastram nimic lipsindu-ne spiritul si respectul pentru traditie si traditional! Pacat!
 |
| Bucuresti, Cafe de la Paix (sursa ITBOX.ro) |
.jpeg) |
| Cafe de la Paix, Paris, incinta Restaurantului, azi |
Daca vizitezi Parisul si vrei sa ai o viziune asupra stilului arhitectural al celui de-al doilea Imperiu (vremea lui Napoleon al III.lea :1851-1870) si sa parcurgi totodata o pagina de istorie, n-ar fi rău sa intri in Cafe de la Paix!
Situat la doi pasi de Opera Garnier, la parterul unui luxos imobil haussmanian, ce
gazduieste hotelul InterContinental Paris, Cafe de la Paix este azi nu numai un restaurant ci chiar un monument istoric.
Printre obisnuitii celebri ai acestui loc, inscris intre cafenelele artistice si literare intrate in istoria, se numarau, la sfarsitul secolului al XIX.lea, Tchaïkovski, Massenet, Zola, Maupassant... si alti scriitori, poeti si muzicieni cu portofoliu maret, care se intalneau aici la un pahar ori o cafea, la pranz ori la cina, sa manance, sa bea, sa schimbe opinii... Aici se faceau proiectii de film, se asculta muzica buna, era un loc sic si emblematic, ceea ce este si astazi!
In vremurile noastre, poti servi o cafea, un branch, dejunul sau cina, fara sa faci parte neaparat din vreun clan ori sa aparti neaparat unei anume categorii sociale.
E adevarat, preturile nu sunt prea mici dar... nici inabordabile nu sunt.
Va asigur insa ca merita!
Daca alegeti sa mancati in acest restaurant plin de povesti... veti avea ocazia sa cunoasteti si ceea ce se cheama gastronomia franceza!
Echipa lui Christoph Raoux, seful bucatariei, un adevarat artist, ar fi fost cu siguranta apreciata din start chiar si de imparateasa Eugenie! Despre specialitatea sefului, Tete de Veau sublimée - cap de vitel intr-un sos divin- se vorbeste ca despre o opera de arta!
Aruncand o privire in diagonala asupra clientelei, observi cum aici, azi, se aduna mapamondul!
Ici colo, cate un englez ingamfat, afaceristi americani, care mananca intepati, tinandu-si o mana pe genunchi, cate un arab insotit de o card de femei, purtand pe cap voaluri
ce par taiate cu foarfeca din perdelele imperiale, tineri burghezi, nordici spelbi si tacuti, spanioli galagiosi, italieni eleganti, asiatici debordand de Louis Vouitton si, daca e sa ma socotesc si pe mine... chiar si romani... care, paradoxal, nici nu cer de mila si nici nu fura! :)
Mie, Cafe de la Paix imi aduce aminte de sotul meu, de socrul meu, a carui tinerete a fost strans legata de acest loc, in fine, de vremuri a caror rememorare imi incalzeste inima!
Asa se explica faptul ca, a lua pranzul aici cu fiica mea, o data pe an, petrecand impreuna doua ore agreabile, servind un pahar de Kir Royal si mancand ceva delicios, este cu adevarat un dar special, pe care il apreciez infinit mai mult decat un parfum ori o haina la moda!
Mai putin agreabil este, ce-i drept, daca, la iesire, trebuie sa sari peste un furtun rosu, gros si ondulat, in care sunt ascunse firele electrice ale santierelor din Piata Operei, cum mi s-a intamplat mie! Dar... cum fara renovari se pare ca nu se mai poate trai in Parisul de azi, nu-ti ramane decat sa ignori, sa sari... "parleazul" si sa pleci mai departe! Eu asa am facut!
Exista un anume spirit, o anume toleranta si o dragoste pentru traditie si trecut cu care trebuie sa vizitezi acest Parisul!
Oricum la Cafe de la Paix, serviciul ireprosabil, meniul rafinat si ambianta aristocratica cu iz istoric, te fac sa te simti cu adevarat bine si sa iti propui sa revii cu prima ocazie!
Si, in fata acestor argumente, dispare orice eventuala neplacere!
Nimic nu e intâmplător. Azi mă gândeam la tema de luni, din club, ''călătorind'' şi mi-am adus aminte de Parisul meu, cu ceea ce am văzut şi n-am văzut, cu ce stiam ca e doar la un pas şi o intindere de mână, dar le-am lăsat pentru mai târziu, cu tot ce am citit eu ca ar trebui sa bifezi dacă esti acolo, dar nu am putut puncta din multe motive. N-as fi ratat cafeneaua şi un moment de răsfăţ, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a permis sa beau o cafea pe Champs-Elysees şi că am intrat in anumite locuri doar printr-un noroc chior. Tu mi-ai arătat că am dreptate să-mi doresc a mă reîntoarce acolo, dar stiu că până in 2016 nu e posibil acest lucru, decat printr-un miracol. Tu ai fost azi miracolul meu, purtându-mă într-o visare concretă intr-un loc drag şi mă bucur pentru tine şi amintirile tale pe care incă le clădesti cu cei dragi. Te imbratisez cu drag, Cita.
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga mea!
ȘtergereSfatul meu in materie de turism este sa nu ratezi locurile speciale unde poti trai emoti speciale si de pe urma carora vei si avea amintiri pe masura!
Cand am fost cu sotul meu la Florenta, de ex, am vazut toate muzeele si ne-am rupt picioarele vizitand monumente. Am admirat, intre multe alte obiective, pe David al lui Michelangelo si pe Venus a lui Bottocelli dar eu azi imi amintesc de apusul de soare de la Belvedere - Esplanada Michelangelo, cand Florenta isi aprindea luminile la picioarele noastre si noi o admiram fericiti, indragostiti, inlantuiti intr-o imbratisare pe care nu o pot uita! Si asta imi este mult mai aproape de suflet, in noptile mele de singuratate, decat perfectul David al lui Michelangelo!
Si eu te imbratisez cu drag!
Da, e mare păcat că noi nu ştim - sau nu vrem - să ne păstrăm tradiţiile, că în privinţa asta, nu urmăm exemplul Occidentului, de unde ne grăbim să adoptăm, în schimb, nu doar tradiţii care n-au nicio legătură cu spiritualitatea şi cultura românească, ci şi toate părţile rele.
RăspundețiȘtergereDar e minunat că există oameni ca tine, Cita, care-şi amintesc şi povestesc, şi care merită din plin toate mulţumirile noastre, ale celorlalţi.
Multumesc, Vero! Esti tu draguta!:)
ȘtergereAici nu se demoleaza nici o fatada. Exista specialisti care o intaresc si o prezerva si, in spate, se reconstruieste nou! Sunt scoli de meseri care pregatesc mesteri care invata sa reconditioneze orice! Tot ce este vechi poate retrai o noua viata! Cat despre locurile istorice... sa nu mai vorbim.
Hm! Ce parfum! Câtă culoare! Al doilea Imperiu apoi La Belle Epoque...
RăspundețiȘtergereDin păcate a trecut peste noi Epoca de Aur şi a distrus tot. Noi încercăm să mai recuperăm căte ceva.
M-am simţit foarte bine la Cafe de la Paix!
Ma bucur ca ti-a placut.
ȘtergereImi pare asa de rau ca nu reusim ca individul roman sa faca ceva cu poporul roman! Cunosc atatia romani minunati si, cand e sa ma gandesc la noi ca si popor... am niste dureri... Dar timpul poate ne va slefui!
Foarte frumos, parca am vizionat un film vechi, rafinat, despre lumea buna din alte vremuri.
RăspundețiȘtergereVa doresc multa sanatate, liniste si bucurii, stiu ca va sarbatoriti ziua de nastere candva zilele astea ( sau poate a trecut deja ), eu va urez cu tot dragul La Multi Ani!
Va imbratisez cu respect,
Mirela, Cluj Napoca
Multumesc, Mirela! Sunt impresionata ca tii minte aniversarea mea!
ȘtergereSa aveti si voi sanatate si bucurii.
O imbratisare si de la mine