DESPRE PLACERE

 

Placerea a fost creata de Dumnezeu si nu de diavol! 

Acesta din urma nu a creat si nu creeaza nimic, nefiind investit cu putere de creatie. 

Diavolul este cel care face totul pe dos fata de Bunul Dumnezeu, straduindu-se sa perturbe ordinea fireasca a lucrurilor, spre a fi intrebuintate in mod nefiresc, viciat.

Placerea a fost creata de Dumnezeu spre odihna si bucuria omului, insa diavolul a cautat neincetat sa o perverteasca, facand din aceasta ambalajul tuturor ispitelor sale. Astfel, orice pacat promite o placere, insa placere reala nu este, ci doar ceva care apoi aduce, intr-un fel sau altul o suferinta.

Placerea inca mai este vazuta, de catre unii, drept opera a diavolului, cautand astfel sa-si refuze orice placere, oricat de fireasca si nevinovata ar fi. Astfel, nu de putine ori, s-a ajuns la exagerari inimaginabile, chiar si in randul unor duhovnici, care au supus mustrarii placeri dintre cele mai firesti.

Placerea a fost creata de Dumnezeu

Cand ne impartasim de o placere oarecare, in forma ei sanatoasa, normala si aducatoare de bucurie, ne aflam intr-o stare dorita de Dumnezeu. 

Cu toate ca multi s-au pierdut si inca se vor mai pierde, ca urmare a intelegerii gresite a placerilor de tot felul, acestea raman tot creatia lui Dumnezeu. Diavolul nu a reusit sa creeze nici o placere, el fiind tatal minciunii si izvorul tuturor rautatilor.
Tot ceea ce pot face diavolii este sa-i incurajeze pe oameni sa guste din placerile pe care le-a creat Dumnezeu, insa in momente, moduri sau masuri nepotrivite (nefiresti). 

Dumnezeu, care a creat placerea, a pus si o randuiala fireasca in aceasta. Astfel, exista un timp, un mod si o masura fireasca pentru fiecare placere, orice salt peste acestea fiind socotit drept pacat.

Toata stradania diavolului este ca sa dezlipeasca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva, orice, in afara de Dumnezeu. 

Diavolul cscoate placerea din conditia ei normala, tragand-o spre forme cat mai nefiresti si cat mai urate de Creatorul ei. 

Neputand oferi nici o placere autentica, diavolul cauta sa anuleze adevaratele placeri, oferite de Dumnezeu, punand in locul lor fapte neplacute, imbracate insa in haine placute. Astfel, pornind de la hrana si sexualitate, o intreaga lume a ajuns roaba desfranarii si imbuibarii.

Diavolul induce omului o sete din ce in ce mai mare, dupa o placere din ce in ce mai mica! 

Cel mai bun exemplu il gasim in ceea ce traieste un dependent de droguri! Prima doza i-a adus acestuia o stare de extaz pe care insa nu o va mai simti niciodata. De aceea el mareste doza mereu, placerea fiind din ce in ce mai departe de prima incercare! Si, in timp ce el crede ca este liber, iar placerile cautate sunt reale, va trai doar o stare de obnubilare tot mai departe de fericire! 

Cel desfranat va cauta la nesfarsit placerea sexuala, pe care nu o va putea trai niciodata la masura dorintei aprinsa in el si va cauta iesirea din firesc! 

Tot asa, cel stapanit de imbuibare, va manca din ce in ce mai mult, fara a intelege ca placerea pe care o cauta nu poate fi gasita pe aceasta cale.

Orice activitate sanatoasa care l-ar putea insufleti in vreun fel pe om poate fi inhibata de diavol, fara a-i oferi ceva in schimb. Astfel, ispititorul ii ia omului sufletul si nu-i da nimic in schimb. 

Cazand in aceasta ispita, multi isi vor incheia viata, cu urmatoarea constatare: "Mi-am irosit viata fara sa apuc sa fac nici ce ar fi trebuit, nici ce mi-ar fi placut!"

Atat durerile, cat si placerile curate, au insusirea ca sunt inconstestabil reale, iar, cat timp se afla sub imperiul lor, omul are la indemana un reper al realitatii. Diavolul cauta sa amane cat mai mult momentul in care omul s-ar putea trezi la realitate, dandu-si seama ca placerea spre care a pornit nu este, de fapt, decat o ispita.

Cine incearca sa evite durerea prin anxiolitice nu face decat amane vindecarea, traind in plus o dependenta si mai dureroasa si greu de abandonat!
Diavolul nu ingaduie placeri reale. Cand calea lumeasca (mandria, puterea, aroganta, indiferenta etc) este vazuta drept placere, o placere cu adevarat reala este ultimul lucru pe care diavolul vrea ca omul sa-l guste. Omul poate distruge, prin dreapta judecata si echilibru, toate placerile mincinoase propovaduite de diavol.

Diavolului nu ii place sa traiesti placeri intelectuale, nici sa contempli natura si atunci te ademeneste sa pierzi vremea nesanatos,  pe FB sau Instagram unde ai toate sansele sa te umpli de tot felul de pacat (invidie, ura, galceava, falsitate etc!) 
Faptul ca cineva se bucura cu adevarat si dezinteresat de vreun lucru al lumii, numai de dragul acelui lucru, fara a se inscrie in "moda" lumeasca, il inarmeaza pe acesta impotriva diavolului, care cauta sa numeasca placeri si bucurii toate acele lucruri care aduc durerea si suferinta.

Placerea de a manca, placerea de a bea, placerea apropierii trupesti (intre soti), placerea de a face sport, placerea de a admira natura, placerea de a canta sau de a practica o arta, precum si alte placeri, in forma lor naturala, nu sunt decat tot atatea prilejuri de a trai bucuria si de a ne manifesta recunostinta fata de Creator. Toate aceste placeri sunt si raman nevinovate cat timp le primim cu multumire si nu ne inrobesc, despartindu-ne de Dumnezeu.

Teodor Danalache