DUREREA IUBIRII

   

Poate, mai corect, ar trebui spus durerea regretului de a nu fi putut iubi destul!

Timpul are puterea de a ne ajuta sa intelegem tot ce nu am inteles la vremea cautarii iubirii, desi poate am trasarit, ne-am emotionat... fara sa intelegem insa si de ce!
Este in noi un graunte de jar care are sansa sa se aprinda, permitandu-ne sa iubim cu adevarat! 

Dar; graba trairilor, inghesuiala de proiecte, egoismul, superficialitatea, snobismul si orgoliile il sting fara sa bagi de seama!

Sigur, exista o gramada de "maculatura" menita sa ne sfatuiasca...cum sa aflam iubirea. Pare ca toti sunt specialisti in domeniu dar, daca e sa punem in aplicare sfaturile ... esuam, pierduti in carnea simtirilor, in acea infima parte si, o sa radeti, nu atat de esentiala, a iubirii!

Pana cand nu ti se asaza iubirea in duhul tau, in inima ta, ca sa gandesti cu ea, dincolo de toate frivolitatile, toate informatiile cu privire la acest subiect nu prind radacini! E doar o cale de a  cunoaste iadul inainte de a ajunge in el!

Sa traiesti iubirea in chip sportiv ori "corporatist" - o existenta in care fiecare partener e preocupat de sine, de reusitele personale, cu egoismul care altereaza orice putere de a lasa spatiu de dezvoltare celuilalt, anihiland puterea de a te face mic ca sa fie el mare - nu este decat instaurarea iadului !

Iubirea adevarata este de o maretie coplesitoare, care striveste sufletele mici sau nedezvoltate!
Ceea ce noi, in covarsitoare majoritate, numim iubire se dovedeste a fi, in cel mai fericit caz, o pasiune de scurta durata, care poate sa arda tot ce este frumos, bun ori cast in noi.
Unde mai pui ca, nici macar acest soi de iubire, nu este usor de experiat in zilele noastre!

Acest fel "precaut" de a iubi nu ne poate salva de durerea eterna, de vesnicia regretului de a fi trecut pe langa iubire!

Sfantul Isaac Sirul, explica mai bine decat mine:

“Iar eu zic ca cei chinuiti in gheena vor fi biciuiti de biciul iubirii. Adica cei ce simt ca au gresit fata de dragoste sufera acolo un chin mai mare decat orice chin. Caci tristetea intiparita in inima de pacatul fata de iubire e mai ascutita decat orice chin din lume. E nebunie sa socoteasca cineva ca pacatosii se lipsesc in gheena de dragostea lui Dumnezeu.
Dragostea este odrasla cunostintei adevarului, care, dupa marturisirea de obste, s-a dat tuturor.
Dar dragostea lucreaza prin puterea ei in doua feluri: pe pacatosi ii chinuieste, iar pe cei ce au facut cele cuvenite ii veseleste. Si aceasta este, dupa judecata mea, parerea de rau sau chinul din gheena. Dragostea imbata insa sufletele celor de sus cu desfatarea ei”.

Iubirea nu se opreste la conveniente, nu vrea sa schimbe nimic, nu are pretentii, nu cere, ci se pune la dispozitie... Cel care daruieste iubire, se inbogateste cu iubire!

Fericit cel care reuseste asta!