ASFINTIT PARIZIAN

Cand soarele se pregateste sa apuna, arunca tandru si protector un ultim manunchi de raze, mangaind cupolele bisericii Sacre Coeur lasand-si acolo lumina portocalie ca o ultima sarutare.
Noaptea vine usor insa pe cea mai inalta colina din cele 7 peste care se intinde orasul, lumina ramane pana tarziu asteptand momentul cand totul se va aprinde, ca la un semn, si stralucirile noptii vor invada bulevardele pariziene, conferind orasului un alt soi de farmec: unul mai misterios, mai provocator..

Daca esti atent, un pic mai atent, poti simti in aer un soi de fosnet delicat, abia ghicit, de lenjerie fina, sofisticate esente de parfumuri si poti auzi pasi delicati de picioare mici cu incaltari fine si intelegi ca... Parisul ... si-a pus rochia de seara si s-a pregatit sa ... petreaca!

Ora 20 in Franta este ora sacra, momentul cand doar pompierii pot fi deranjati. Nici o persoana bine crescuta nu isi permite sa deranjeze telefonand la ora cinei!
Parizienii "supeaza" la ora aceasta si fie ca sunt acasa, fie ca ies in oras, momentul este unul respectat.

La ora 20.00 orasul freamata. In cartierul latin, unde cat e noaptea de lunga nu e un pic de liniste, ai impresia ca toata lumea a iesit in strada.

Oameni de toate varstele si de toate culorile, localnici dar si turisti, se grabesc sa gaseasca un loc intr-un restaurant, pentru cina.

Daca ciulesti urechile poti auzii vorbe in toate limbile. Doamne elegante, parfumate, domni distinsi , bine imbracati, fara ostentatie, tineri in bascheti, oameni obisnuiti, pana si closarii , vagabonzii Parisului, toti sunt acolo, in strada...
As spune ca seara, Parisul nu e numai al francezilor, ci al lumii intregi!
Ai impresia ca ceva se intampla, o petrecere urmeaza sa se desfasoare si evident esti si tu invitat. Strada e cucerita si devine o scena.
Pare ca nimeni nu a mai ramas in casa, ca toata lumea a coborat… «pour faire la fete », cum se spune.
Toate braseriile, restaurantele, cafenelele, pana si micile snack-baruri sunt pline la refuz si un zumzet de fericire te invaluie. E loc pentru toata lumea si pentru toate buzunarele.
Nu e muzica ca prin alte parti ale lumii dar este ceva , un « ce » care da senzatia ca te respecti, ca faci ceva bun pentru tine, ca esti fericit ! Cupluri de toate varstele si de toate stilurile cineaza la masutele mici specifice asezate chiar si pe trotuar, stand cu fata spre strada, acolo unde are loc spectacolul noptii pariziene! Privindu-i intelegi ca aici, poate mai pregnant decat oriunde aiurea, fericirea e vizibil pentru toate varstele.

Stiu ca totul depinde de momente si ca fiecare vede cu ochii sufletului pe care il are si priveste ce vrea sa vada dar nu poti sa nu te contaminezi de aceasta « joie de vivre» care navaleste peste tine!

Am  deviat un pic drumul trecand prin cartierul unde am locuit pana acum cativa ani.
Dincolo de Trocaderro, spre Radio France, e pustiu.

Rulez incet si aproape de avenue Mozart parchez si o iau la pas.
O zaresc pe Eve Rouggieri, producatoare si realizatoare de radio si televiziune, plimbandu-si cainele.
Aud vorbindu-se romaneste si ciulesc urechile caci tonul, accentul si cuvintele ma anunta ca persoanele din spatele meu sunt de mare calitate.
Il recunosc pe Vladimir Cosma  plimbandu-se alaturi de un domn al carui aspect ma duce cu gandul in lumea lui Eliade...
Aproape nimeni pe strada. Ferestrele sunt luminate semn ca lumea e inca la masa. Dintr-o simpla ochiada poti simti ca traiul bun este, in acest cartier burghez, la el acasa!

M-am reintors pe celalat chei al Senei... Ultimile raze ale soarelui dadeau o stralucire aurie apei.
In mod absolut fermecator, peste cateva ore luna va imbraca totul in mantie argintie...

Vaporasele, penichele si restaurantele plutitoare, se leagana lenese, bine luminate... rasfatandu-i pe amatorii de petreceri cu iz nautic.

In seara asta,  m-a napadit un soi de melancolie, ceva la limita intre bucurie si tristete...
Soarele la asfintit... preda stafeta lunii lasand Parisul sa treaca dincolo de lumina lui ...

Inainte iubeam rasaritul... azi apusurile de soare ma poarta in lumea melancoliei tarzii...
Si imi vin in minte versurile lui Baudelaire:

Le coucher du soleil romantique

Que le soleil est beau quand tout frais il se lève,
Comme une explosion nous lançant son bonjour !
- Bienheureux celui-là qui peut avec amour
Saluer son coucher plus glorieux qu'un rêve !

Je me souviens ! J'ai vu tout, fleur, source, sillon,
Se pâmer sous son oeil comme un coeur qui palpite...
- Courons vers l'horizon, il est tard, courons vite,
Pour attraper au moins un oblique rayon !

Mais je poursuis en vain le Dieu qui se retire ;
L'irrésistible Nuit établit son empire,
Noire, humide, funeste et pleine de frissons ;

Une odeur de tombeau dans les ténèbres nage,
Et mon pied peureux froisse, au bord du marécage,
Des crapauds imprévus et de froids limaçons.

Ce pacat sa-L alungi pe Dumnezeu de aici! Si totusi...