BAGHETA PARIZIANA
Ati fost vreodata la Paris?
Evident sunt tot mai multi aceia care, in zilele de azi, reusesc sa ajunga in orasul numit altadata al Luminilor!
Visul multora de a petrece macar un sfarsit de saptamana la Paris devine azi o realitate!
Dar pe cand eu visam ... acest lucru parea absolut imposibil!
Mie chiar mi se pare o minune faptul ca ma gasesc aici!
Parisul are o istorie bogata, cu povesti adevarate care te poarta din palate somptuoase si bine ascunse in zonele sumbre si sarace trecand chiar prin celebrele lui canale!
Si sunt atat de multe povestile lui...
O vizita scurta la Paris poate fi reusita si placuta dar multe din lucrurile si oamenii care l-au cladit... vor ramane niste necunoscute pentru mare parte dintre vizitatori.
M-am gandit sa va dezvalui, cand si cand, cateva dintre nestiutele povesti ale Parisului.
Azi am sa va spun povestea baghetei pariziene!
Caci, da, "la baguette parisienne" are si ea o poveste a ei!
Ei bine, delicioasa si crocanta bagheta nu a existat intotdeauna pe aceste meleaguri si, oricat ar parea de ciudat, desi facuta de un brutar, ea este rodul gandirii unui inginer de exceptie!
Anterior, pâinea era si la Paris ca si pe la noi: mare, destul de rotundă, cu o coaja groasa si dura , fiind elementul de baza al hranei muncitorilor sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX.
Anterior, pâinea era si la Paris ca si pe la noi: mare, destul de rotundă, cu o coaja groasa si dura , fiind elementul de baza al hranei muncitorilor sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, prima linie a metroului parizian era deja in constructie.
Parisul era, la vremea aceea, tot un camp arat si un santier!
Seful santierului era inginerul Fulening Bienvenüe care, dupa ce a realizat, impreuna cu Edmond Huet, un proiect preliminar de construire a metroului, a fost numit seful acelui santier, spre a pune in opera un proiect pe cat de indraznet pe atat de dificil.
Finalizarea primei etape s-a facut in timp record, caci lucrarile au inceput in octombrie 1898 , pentru ca in iulie 1900 prima linie - Porte de Vincennes-Porte Maillot - sa fie deja inaugurata!
Evenimentul pica tocmai la timp, pentru Expoziția Mondială și Jocurile Olimpice, care se desfasurau la Paris chiar in zona... Vincennes!
Parisul era, la vremea aceea, tot un camp arat si un santier!
Seful santierului era inginerul Fulening Bienvenüe care, dupa ce a realizat, impreuna cu Edmond Huet, un proiect preliminar de construire a metroului, a fost numit seful acelui santier, spre a pune in opera un proiect pe cat de indraznet pe atat de dificil.
Evenimentul pica tocmai la timp, pentru Expoziția Mondială și Jocurile Olimpice, care se desfasurau la Paris chiar in zona... Vincennes!
Multi oameni au gasit atunci de lucru pe acel santier enorm, unii venind la Paris din cele mai indepartate colturi ale Frantei ca sa castige un ban in plus.
Promiscuitatea insa facea ca adesea, in galeriile subterane, sa se iste confruntari puternice.
Si francezii au mandria lor regionala asa ca... intre Auvergnatii și Bretonii, intre care relatiile erau mereu incordate, desele incaierari degenerau adesea in adevarate lupte soldate chiar cu moartea.
Caci fiecare muncitor avea atunci asupra lui un cuțit ascuțit si asta pentru a-si taia felii din pâinile mari si rotunde - alimentul de baza ale clasei muncitoare din acea vreme.
Fulening Bienvenüe a inteles ca trebuia sa gaseasca o solutie pentru a interzice posesia cutitelor in galerii.
Si a avut ideea de a cere unui brutar parizian să gandeasca o pâine lunga si frageda pe care muncitorii sa o poata manca fără sa aiba nevoie de un cuțit.
Si sortimentul acesta de paine avea sa fie tocmai... bagheta, care crocanta, subtire si lunga - avand greutatea optima necesara unei mese - putea fi rupta cu mana!
Cum lucratorii nu mai aveau nevoie de cutit, le-a fost interzis sa coboare in galerii cu aceasta potențiala armă.
Desi conflictele si incaierarile nu au incetat gratie calitatilor baghetei, fara cutite ele au devenit desigur cu mult mai putin periculoase!
Promiscuitatea insa facea ca adesea, in galeriile subterane, sa se iste confruntari puternice.
Si francezii au mandria lor regionala asa ca... intre Auvergnatii și Bretonii, intre care relatiile erau mereu incordate, desele incaierari degenerau adesea in adevarate lupte soldate chiar cu moartea.
Caci fiecare muncitor avea atunci asupra lui un cuțit ascuțit si asta pentru a-si taia felii din pâinile mari si rotunde - alimentul de baza ale clasei muncitoare din acea vreme.
Fulening Bienvenüe a inteles ca trebuia sa gaseasca o solutie pentru a interzice posesia cutitelor in galerii.
Si a avut ideea de a cere unui brutar parizian să gandeasca o pâine lunga si frageda pe care muncitorii sa o poata manca fără sa aiba nevoie de un cuțit.
Si sortimentul acesta de paine avea sa fie tocmai... bagheta, care crocanta, subtire si lunga - avand greutatea optima necesara unei mese - putea fi rupta cu mana!
Cum lucratorii nu mai aveau nevoie de cutit, le-a fost interzis sa coboare in galerii cu aceasta potențiala armă.
Desi conflictele si incaierarile nu au incetat gratie calitatilor baghetei, fara cutite ele au devenit desigur cu mult mai putin periculoase!
Si apropo, daca ajungeti la Paris si in stația de metrou Montparnasse-Bienvenüe, sa stiti ca numele statiei nu inseamna "Bine ați venit la Montparnasse", asa cum cred strainii si chiar si unii francezi, ci este un omagiu adus lui Fulgence Bienvenüe, un genial inginer, parintele metroului, celui caruia ii datoram bucuria de a manca delicioasa bagheta!
Faptele mari , descoperirile epocale, sunt apanajul celor alesi. In spatele realizarilor remarcabile ale lumii stau oameni deosebiti, iluminati, intalniri providentiale, accidente fericite, idei si "intamplari" incredibile...
Si asa se scrie istoria.
Fulgence Marie Auguste Bienvenüe s-a nascut la 27 ianuarie 1852 la Uzel (Côtes-du-Nord) si a murit la 3 august 1936 à Paris.
El a fost inspector général al Companiei de Drumuri si poduri si, impreuna cu Edmond Huet, este socotit parintele métroului din Paris.
Nu ştiam asta, Cita.
RăspundețiȘtergereMulţumesc.
Cred că dezvăluirea acestui gen de mistere e o idee foarte bună!
Eu iti multumesc!
ȘtergereDe cand sunt aici am aflat atate lucruri, absolut inedite, si mi se pare o pierdere sa nu le transmit si altora. Ele sunt sarea si piperul vietii, nu-i asa? Daca doresti sa vizitezi Luvrul o poti face in tihna si pe internet insa astfel de lucruri nu le gasesti usor si deci... nu ai cum sa le stii...
Foarte interesanta aceasta poveste adevarata!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aceasta initiativa, draga Cita!
Nici nu as fi banuit o astfel de motivatie pentru crearea baghetei!
Seara buna si o saptamana senina sa ai!
Din cate stiu eu... marile descoperiri au fost facute din "intamplare", acea "intamplare" in care eu nu cred!
ȘtergereCine stie sa fie atent ... afla ce are de facut! Asta daca scopul lui este nobil...
Si eu iti doresc o seara si o saptamana frumoase!
chiar mi-a placut aceasta postare, sunt mare fan bagheta, cu unt si mirodenii ... :)
RăspundețiȘtergeremulte informatii pe care nu le stiam!
Multumesc! Ma bucur de vizita si de faptul ca ceea ce am scris... ti-a facut placere!
ȘtergereO seara buna!