Faceți căutări pe acest blog

marți, 31 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 17

O noua zi. 

Timpul e de primavara rece la Paris - soare cu dinti si cer senin. 
0° C... dar nu ca la Bran unde a nins bine!

Medicii francezi ne spun ca totul tine de felul in care sistemul sanitar va rezista in zilele ce urmeaza!Asa ca... vom trai si vom vedea!

Asa stand lucrurile incercam sa ne ridicam moralul si sa ne focalizam pe aspectele bune ale sederii noastra acasa!

Timpul de rodaj a cam trecut - minunile tin trei zile! Altfel spus, ne-am cam invatat, am intrat inevitabil intr-un anume ritm. 
Asa cum spunea ieri Laura,  consumam mai putin, cheltuim mai putin, aruncam mai putin! Ne jucam cu copiii si ne rugam mai mult, inventam in bucatrie si avem casele mai curate. 

Si, ca sa inchei in nota comica, poate data viitoare vom fi infectati cu un alt virus, unul care sa ne invete sa ne spalam si pe picioare, ca asta cu spalatul pe maini... am inteles-o!😄

O zi plina de inventivitate va doresc tuturor - caci eu cred ca de asta avem nevoie pentru a sparge  eventuala monotonie!

luni, 30 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 16


Timpuri grele si nu doar din motive sanitare!

Presa se descurca slabut. 

Nebunie mare pentru a gasi subiecte rasunatoare. Au tot tras-o cu lipsa mastilor, medicamente netestate, planul de carantina, pana au obosit. Or mai avea si reporteri infectati!

Pe aici nici politicienii din opozitie nu sar deocamdata la gatul guvernantilor de frica sa nu plece astia si sa-i lase pe ei sa se descurce. 

Teoria conspiratiei nu tine aici, cum tine in Romania, nici stiintele oculte nu sunt la pret!

Cuplurile de scandal sunt si ele in carantina, barfe... greu de gasit: frica mortii mai astupa gurile... Presa pare ca asteapta ca vreo vedete se se arunce pe fereastra!

Ora 19 este ora cand se numara mortii...
Ora 20 e ora aplauzelor. Unii aplauda personalul medical iar altii le pune bilete cu "Plecati de aici ca ne imbolnaviti! Mutati-va la hotel!"

Ici colo cate un hot de masti, sau o chemare debila la greva... in plin somaj!

Am gasit totusi cateva motive  de optimism ...


1.  Toți oamenii de pe planetă stau acasă. Era si timpul - prea hoinaream!

2.  Pământul respiră și se bucură de singurătate. Omul devenise 

     toxic

3.  Părinții își regăsesc copiii. Cam greu fara dadaca, fara menajera 

     dar... pana la urma au ocazia si ei sa vada cam ce au crescut!

4.  Copiii își regăsesc părinții. Nu stiu cat de bucurosi sunt, saracii 

     ...

5.  Mamele fac de mancare! Google explodeaza de cautari de 
     retete gen Pizza fara coacere!!

6.  Tații își fac timp să se joace si ei cu copiii. Urmatoarea etapa 

     e sa invete pe de rost zilele de nastere ale piticilor! 
     Cei pe cale de a deveni tati... se plang ca nu pot asista la              
     nasterea copiilor! Cine mai intelege ceva?

7.  Oamenii sunt mai atenți la nevoile celor din jurul lor (sună la    

     părinți, frați, prieteni, vecini, îi interesează dacă sunt bine sau 
     dacă au nevoie de ceva - E o plictiseala groaznica!).

8.  S-au redeschis televizoarele, știrile sunt cele mai importante.    

     si nimeni nu tipa dupa alte canale. Fotbalul s-a amanat,          
     Olimpiada... asemenea!

9.  Trotuarele sunt mai curate. Doar murdarie de caine, in rest...   

      nimic - poate ceva masti aruncate dar...

10. Poți deschide larg geamurile, aerul e curat! Pasarelele ciripesc, 

      pisicile miauna ... Doar sirenele salvarilor ne amintesc ca unii 
      isi frang mainile pentru cineva din familie care nu mai poate 
      respira!

11. E liniște. E liniște deocamdata.  Pana incepem sa innebunim de 

      tot!

Pentru punctul  12... am rezerve, caci, din nefericire, dragostea nu este mereu in preajma! 
Izolarea in familie poate sa aiba si umbre nu doar lumini!
La magazinul din colt s-a incropit totusi un birou de primire a femeilor fugite de acasa dupa violente domestice!

Nimeni nu pare sa vada... ca e momentul sa ne si schimbam. Sau macar sa incercam! In fine, daca sunt... sunt prea putini. 

Sper ca acum nu facem doar o repetitie generala pentru... sfarsitul lumii!

Doamne, iarta-ne ca nu stim inca ce-i cu noi!



duminică, 29 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 15

Azi... o zi urata! 
Adica Dumnezeu ne invita sa nu regretam plimbarile.

Am dat ceasul inainte si... am vrea noi sa muncim ca Kunta Kinte (daca stiti despre cine e vorba!?) dar... nu se mai poate. 😒

Greu este pentru toata lumea dar sunt locuri unde moartea este prea prezenta! Toti asteptam sa aflam cati au murit!

Si totusi, ca sa putem supravietui, e nevoie sa privim si partea plina a paharului!

Asadar:

  •  calitatea aerului este absolut minunata - nu e inca perfecta         dar incomparabila cu cea de anul trecut pe vremea asta!
  •  pasarelele se lasa observate, ciripesc fericite si unde mai pui   ca le si auzim!
  •  natura se rasfata, fara nici o opreliste
  •  ne schimbam un pic obiceiurile, ceea ce nu este neaparat rau
  •  mai stam si pe acasa (era pacat sa nu ne bucuram de feng           shui.ul pt care ne-am tot zdrobit 😅)
  •  avem ocazia sa observam daca am luat cele mai bune decizii   pana acum ; 
  •  putem sterge praful de pe cartile din biblioteca si, cum avem timp, sa ne oprim sa recitim - de ce nu - carti uitate dar care ne-au construit;
  • retraim dorul, dorul de imbratisari, dorul dupa o cafea impreuna cu prietenii;
  • vom avea casa cu adevarat curata in ziua de Pasti!
  • invata si cei batrani sa se foloseasca de tehnologia pe care pana acum au detestat-o 😉

Oameni buni, cautati avantajele si unde nu sunt! Mai e mult pana... departe😊



sâmbătă, 28 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 14

Oameni buni,
Sederea intra muros devine, iata,  o stare de fapt.
Incercarea de a incalca regula si de a evada va deveni curand  o faradelege! 
Ne paste in plus pericolul nervozitatii si nu numai. Multime de duhuri rele peste noi!

Ce solutii sa gasim pentru a putea trai inchisi, chiar daca impreuna cu cei dragi, dar permanent, dupa ce, pana acum, chiar intalnirile noastre familiale aveau un alt program?

Calugarii pustiei Egiptului veacului al IV-lea s-au preocupat si ei de aceasta problema a trairii in buna pace in claustrare si multi au scris despre asta.

Preotii nostri ne pun la indempana cateva din secretele vietuirii in comunitati inchise, sfaturi care pot sa detensioneze si sa ne tina in pace impreuna, fiind potrivite, absolut valabile, situatiei inedite in care ne aflam azi cu totii. 

Iata ce ne sfatuiesc:

Nu vă tulburați, nu sunteți singurii oameni care ajung la stări de nerăbdare cand sunt puși să stea mai mult timp la un loc - este o ispită a naturii umane. 
Aceste sfaturi, lăsate de călugări, sunt foarte eficiente. 
Iată cum putem evita nervozitatea și cum sa ne păstram pacea.

  1. Nu porunci, fii tu cel care slujește. Nu spune: "fă cafea, fă mîncare, spală vasele", ci apucă-te tu și fă cafea, fă mîncare sau spală vasele. Fă o revizie în memoria ta și vei vedea că orice tensiune și ceartă începe de la o poruncă sau reproș că celălalt nu a făcut un lucru despre care tu crezi că e treaba lui să îl facă. Nu, nu e treaba lui, e treaba voastră, pentru că acum sunteți în celeași condiții. Despre un sfînt se spune că a trăit o viață cu ucenicul său mai tînăr și niciodată nu i-a poruncit ceva!
  2. Nu răspunde cu reproș la reproș.Dacă vei ști că nu soțul/soția, copilul sau părinții te tulbură cu nemulțumirile și reproșurile lor, ci un duh rău care vrea ca voi să nu va păstrați iubirea, îți va fi mai ușor să nu răspunzi într-un mod răzbunător. Răul este o fantomă străină care nu are ce căuta între voi. 
  3. Faceți puțină disciplină: conveniți orele de mancare și de somn ca să nu aveți prilejuri de ceartă. Dacă unul adoarme la ora 23, iar altul la ora 2 noaptea, vă veți trezi pe rand și veți avea prilej de gînduri proaste. Unul doarme, altul bea cafea, zgomotul îl trezește etc. și motivul de ceartă e gata. Mancarea și somnul sunt momentele care pot tulbura întreaga zi.
  4. Dacă simțiți că tensiunea a crescut, cereti-va iertare. 
  5. Rugați-vă ca sa biruiți revolta cu gînduri bune. Retrageti-va într-un loc ferit ori de cîte ori inima vi se umple de gînduri de revoltă împotriva celuilalt. Nu vorbiți la mînie căci veți ajunge să auziți de la celălalt ceea ce vă va chinui multe zile după aceea. Observați ce anume vă irită la celălalt și evitați să vorbiți despre acel subiect !
  6. Considerati ca această perioadă este un exercițiu care vă arată cine sînteți, cît puteți și ce aveți de oferit celuilalt din experiența de viață pe care o aveți. Cu alte cuvinte, cîte parale faceți.
  7. Toată lumea este la strîmtoare! Sa ne amintim ca acum nu este doar vorba despre noi si nefericirile noastre și, in plus, nu e vreme de certuri și reproșuri fără noimă. Și asta va trece.
IN CONCLUZIE.

Mîncați cumpătat, dormiți la timp, vorbiți cu măsură, "căutați pacea și urmati-o pe ea", fiți stalp de susținere si nu piatra de poticnire.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!





vineri, 27 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 13

Nu stiu daca de vina este numarul acestei zile - 13 - dar azi ma obsedeaza zgomot de aparate de reanimare. 


Nu pot sa ma detasez de nebunia pe care o traiesc in aceste zile niste oameni - personal sanitar si pacienti deopotriva - in lupta cu moartea, o moarte surprinzatoare, coplesitoare, dezarmantant de grabita!  
Tarziu, noaptea trecuta, sufletul meu a plecat de unul singur, umbland de nebun prin culoarele spitalelor unde moartea salasluieste de zile bune! 
Zgomotul monitoarelor, al aparatelor de ventilatie respiratorie, personalul echipat precum cosmonautii, dau incintelor o nota SF. 
Ma tulbur in adanc de ghinionul celor din paturi, aflati undeva intre doua lumi, si de epuizarea personalului, depasit complet si adesea deznadajduit.
Tic Tic, Piu Piu... de zgomotele astea depind destine... si de ele lumea!

Coronavirus : 12e cas en France, Buzyn évoque une "éventuelle ...

Familiile celor bolnavi nici nu pot plange pe langa ziduri. Stau in case si-si frang mainile! 
Cine crede se roaga, cine nu crede... 

Le bilan du coronavirus a fortement progressé en France.

Multi dintre medici si infirmieri nu au mai trecut pe acasa de vreo doua saptamani, iar cei care au ajuns sa-si vada familiile nici nu isi mai ating copiii, sotii, sotiile, parintii... ca sa ii protejeze!

Oamenii nu iau in seama nimic, cel mai putin contagiozitatea acestui inamic invizibil...

In timp ce seara de seara sunt aplaudati pe la feresti,  unii dintre cei ce se straduiesc trup si suflet sa ii salveze pe bolnavi au gasit lipite pe usi biletele prin care sunt "invitati" sa plece din imobilele in care locuiesc... ca sa nu le aduca virusul! 
Ce solidaritate!

Dupa zile intregi de eforturi epuizante pentru a-i salva, sute de pacienti ajung totusi la morga! 

Lumea de afara...   dincolo de aceasta drama colectiva, indrazneste sa se planga de... izolare ca de un soc post traumatic! 

Oamenii sunt nefericiti ca trebuie sa traiasca in propria lor casa, aranjata  feng shui,  din care insa nu stie cum sa faca sa plece mai des!
Sunt nefericiti ca nu fac sport, ca nu ies la restaurante ca trebuie sa ramana impreuna cu copiii lor, pe care i-au adus pe lume dar carora nu sunt in stare sa le ofere mare lucru - in cel mai bun caz , eventual, ceva lectii private si gaget.uri!
Inainte nu aveau timp, azi nu au nici timp, nici chef, nici nervi... Unde mai pui ca nici cu bani nu vine nimeni sa le ridice de pe umeri aceasta povara!
Nu se mai multumeste nimeni cu o carte citita in tihna in fotoliu, nici cu o partida de sah,  Dame, Table ori... Nu te supara frate
Nu mai stie nimeni sa traiasca in afara galagiei.

Ma doare sufletul!
Cat rasfat!  Astea sunt generatii nascute stressate desi nu au cunoscut nici razboaie nici foamea! Incerc sa-mi imaginez ce s-ar intampla daca li s-ar sterge din telefoane FB si Instagram!

Ce se va intampla mai departe? Nu stiu.
Deocamdata se moare! Deloc crestineste!
In patul, care tocmai s-a eliberat prin ... deces, poate ajunge oricare dintre noi!

Ce va veni? Depinde de cum vom sti sa ne dezvatam de rasfaturi penibile. De nu vom reusi vor mai tot veni alte si alte incercari, pana cand vom ajunge sa invatam ce este cu adevarat un...  soc  post-traumatic! 
Doamne, fereste!

Rugati-va oameni buni si fiti disciplinati ! 
Nu e vremea de fasoane!
Invatati sa traiti in familie. Lumea de afara devine prea periculoasa!



joi, 26 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 12

Iata, am parcurs o duzina de zile de retragere din lume, unii ramanand obsedatati de lume, altii suferind, plangand, altii rugandu-se... Fiecare dupa putinta!

Astazi sunt mai bine decat ieri asa ca... slava Tie, Doamne!

Afara e frig dar e soare, natura este in plina explozie, verdele crud miroase a viata!
Si totusi... moartea pluteste in aer! Numarul mortilor creste vertiginos!

Cu toate acestea, unii par sa se fi plictisit deja de izolare si... incearca sa strapunga zidul civic al ramanerii acasa!
In vreme ce unii nu pot trai fara sa alerge pe strazi, in spitale doctori si infirmiere cad din picioare luptand sa ne salveze vietile!

Desigur, toti aceia care au iesit totusi din casa sa se plimbe, manati de "plictiseala", ori sa faca sport (desi ni se spune continuu sa nu iesim) nu vor rata ocazia de a aplauda diseara, la ora 20 , de la ferestre, pe cei care ne ingrijesc la vreme de epidemie!

Un cinism mai mare nu se poate!

O zi buna, oameni buni!





miercuri, 25 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 11

Azi e ziua Bunei Vestiri! O cinstim pe Maica Domnului care a primit cu smerenie vestea de a deveni mama in pofida puritatii ei! Ca sa intelegem ce a insemnat aceasta acceptare trebuie sa intelegem ca a fi insarcinata in afara unei casatorii binecuvantate insemna pedeapsa cu moartea la acea vreme!

Sa ne rugam Maicii Sfinte sa ne poarte grija in aceste zile nefericite!

Vestea mea de azi este ca... ma doare gatul si capul!
Vom vedea ce inseamna asta!

Domnul Sa ne aibe in paza Sa pe toti si sa ne ajute sa intelegem si sa acceptam voia Lui, asa cum a inteles Maria, Maica lui Dumnezeu misiune ei!




marți, 24 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 10

Salut lumea asta mare si tacuta, in aceasta zi rece dar insorita!
Multumesc lui Dumnezeu ca sunt in viata,  ca pot inca sa admir natura, sa ma bucur de viata pe care o simt in fiecare mugur care se deschide impins de o energie vitala de nestapanit!

Prin ferestrele mele percep un minunat tricolor - Camelia rosie, Forsitia galbena, imvaluite amandoua in albastrul siniliu al cerului!

Rar am avut sentimentul ca natura ma aude, ca tine seama de mine! Dar, iata ca ma imbratiseaza in aceste zile si ma face sa ma simt parte din ea!

Sunt in cea de-a 10a zi de carantina si lucrurile merg mai curand bine!
Invatam cu totii sa ne diminuam pretentiile, sa ne potolim energiile, consumul ... de multe ori nemasurate, disproportionate, dear si de prisos!
Doi dintre nepotii mei au febra, unul tuseste bine... dar eu nu m-am mai apropiat de ei, la mai mult de 1 m, de 10 zile!

Atentie, oameni buni! Nu va lasati smintiti de toate cele cate circula via internet!
 - Sa facem ascultare si sa ne privim atent. E o sansa sa ne vedem cum suntem cu adevarat. 
- Nu mai iesim, deci nu ne mai preocupa deci cum ne priveste lumea; putem sa fim adevarati! Ce sansa!
- Pacea strazii sa ajunga si sufletele si in casele noastre! 
- Voi, cei care nu credeti in Dumnezeu, cu siguranta in aceste zile trebuie sa aveti si voi ceva dubii!  Sa ne rugam cu totii totusi!
Cine stie? Vorba lui Pascal: Dar daca exista?
- Sa profitam de familie, de oprirea brusca si binevenita a risipirii noastre! Sa citim (nu am prea facut-o de mult! Ce ziceti de Cartea la San Michele?)...

In fine, sa ne redefinim. Lumea nu va mai fi la fel! Dar cum va fi... tot de noi depinde! 
                                                       


luni, 23 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 9

MOTTO:
„Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine-și va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” (Marcu 8,35)

Aceste cuvinte nu le pun aici ca sa fiu acuzata de prozelitism ci pentru ca ele imi spun mie ca e momentul sa fim altfel: constienti si responsabili! Cred ca de asta depinde viitorul lumii.

Nimic nu mai va mai fi la fel dupa aceasta incercare. 

Nici un razboi nu a oprit intreaga lume deodata! 
Ne-au oprit virusii, greselile noastre, ratacirile drumurilor, Dumnezeu? Fiecare e libea sa gaseasca raspunsul alegandu-l insa cu atentie! 
Un lucru este cert : a trebuit sa ne oprim!

In aceasta situatie inedita, de mare incercare, nu mai e loc pentru egoism caci el ne va pierde pe toti! 
Orice acțiune egoista, facuta cu gandul de a-ti salva propria-ti viața, în aceste zile apocaliptice, are efect de bumerang caci, mai devreme sau mai tarziu, gesturile acestea egoist-imprudente se vor intoarce împotriva propriei tale vieți, după cum, orice sacrificiu personal, facut pentru aproapele tau (caci asta ne invata Hristos) gesturi menite a salva viața lui, iti va salva sufletul ! 

Sunt vremuri de mucenicie cand anumite meserii sunt cheamate la jertfa!

Medicii sunt azi in lumina reflectoarelor. Pentru ei ne rugam, lor le suntem datori! Ei sunt  soldatii din prima linie a acestui razboi! 

La razboi, un soldat apt se pune la dispozitie. Daca nu o face... e socotit un dezertor caci a incalcat un juramant, nu s-a supus ordinelor!
Medicii, in aceste zile, respectandu-si juramantul pe care l-au facut, daruindu-se semenilor, sfidand pericolul, isi fac datoria nu numai fata de oameni ci si fata de Hristos!
Caci cine-și va pune viața pentru a ajuta pe aproapele sau o face si pentru Hristos și pentru Evanghelie si, indiferent de pericolul existent, cel care face asta isi va salva sufletul, chiar daca fizic va muri!

Eu cred ca medicii, care in aceste vremuri, au ales sa stea in casa lor, la adapost, in carantina, departe de focul luptei cu molima, departe de sacrificiul disperat al confratilor lor, care lupta zi si noapte cu un dusman invizibil, incercand sa salveze vieti, au ratat ocazia de a-si salva propriul suflet ! In termeni teologici: au ratat mantuirea!

Deopotriva, oamenii obisnuiti, care aleg in aceste zile sa nu se supuna disciplinei carantinei, ori care devalizeaza magazinele, care trateaza carantina ca pe o vacanta, sunt si ei doar niste egoisti care nu au cum sa se salveze, nici in sens evanghelic, nici in sens uman! 

Rabdarea, disciplina  si devotamentul vor face din unii invingatori si din altii invinsi! 
Virusul va disparea, epidemia se va stinge, dar  dupa... dupa aceea vor veni vremuri de reala incercare, cand calitatile umane vor salva sau vor pierde lumea!

E Postul Pastelui! Multi tanjesc dupa Biserica. 
Incalcand regulile carantinei insa nu dovedim mai multa credinta!
E poate momentul sa ne si jertfim, sa ne aratam credinta prin fapte, facand ascultare, inmultind talantii, compatimind, iubind lumea!
Sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Ascultarea este un principiu crestin-ortodox!

Sa fim asadar disciplinati si intelegatori. 
Evenimentele ne cheama sa reflectam si la alte lucruri, nu doar la mancare si distractii! 
Nu degeaba pe pamant s-a coborat linistea!


sâmbătă, 21 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 7

MOTTOAjutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.


Azi dimineata m-a trezit linistea


Era o liniste care mi-a izbit timpanele, luandu-mi cuvintele. 
Apoi un text al IPS Iosif, m-a tulburat pana la lacrimi.

Coplesita de cuvant, intelegand felul in care Dumnezeu, pe neasteptate, a schimbat toate planurile noastre si a invaluit in cateva zile intreg pamantul in aceasta liniste dumnezeiasca, nu am putut scrie decat cateva versuri!

LINISTE

Doamne, divină liniște-i pe cale,
O liniște de inceput de lume!
Ne-ai arătat puterea voii Tale,
Si ne-amintim acumsi de-al Tau nume!
Azi auzim cum crește frunza-n crâng,
Cum gâzele isi caută perechea,
Cum pasărea isi construieste cuib,
Si ne mirăm că nu stă-n loc planeta!
Nu ai adus potop si nici ciclon,
Nu ne-ai surpat pamantul sub picioare
Precum facut-ai cu Dartan si Aviron.
Trimis-ai lucru nevazut sub soare 
Si far sa maturi lumea cu stihii
pe nestiute, fara intrebare,
casele noastre au devenit chilii!

Si speriați ne am izolat de lume... 
Programele de ieri le-am reportat 
Ne-ai pus in față a noastră slăbiciune, 
Si acasa stăm, că-n ea nu am prea stat. 
Opritu-ne-ai nebuna alergare! 
Ne-ai pus sa ne vedem fara machiaj 
si ne inviti acum pe fiecare 
sa facem față acestui mic sevraj

Iti multumim pentru-acest timp de rugă, 
Când invătăm din nou să lăcrimăm, 
Că ne-ai oprit dintr-o nebună fugă, 
Că ne smeresti când vrem să ne-admirăm...
E timp destul acum de-ngenunchiere,
De-nchinaciune adevarată si de post!
Visam să Te-ntâlnim la Inviere,
Și numărăm de cate ori n-am fost! 
E liniste si chiar ne vine a plange
căci, speriati, ne regăsim copii!
Tânjim după prescură si-al Tău Sânge
Pe care-L inghițeam vorbind prostii!

Nici un razboi, oricât de greu sau blând,
nici un complot făcut cu gând drăcesc
N-ar fi putut s-aducă pe pământ
atâta liniste si-asa un semn ceresc!
Acum, iesiti dintr-o smintită vrie, 
ne dai răgaz să ne venim in fire,
să credem in Cuvant si-n Liturghie
Si să-ntelegem marea Ta iubire!

Nu prididim să ne ingropăm mortii,
Pentru a căror mântuire ne rugăm; 
Ei sunt o jertfă, nu proscriși ai sortii, 
Căci au pierit ca noi să ne schimbăm!
Doamne, divină liniște-i pe cale,
O liniște de inceput de lume!
Suntem cu toti-n grija voii Tale,
si, fără măsti, strigăm azi al Tău nume!


vineri, 20 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 6



MOTTO:  Putina dormitare, putintel somn, putin sa stai cu   

                 mainile in san... Pv. 24:33


A mai trecut o zi!

Nepotul meu cel mic tuseste (!)... si are febra; fiica mea este debordata de toate cele pe care le are de facut (munca acasa, lectii cu copiii, preparatul mancarii, etc); iar eu, din principal ajutor am devenit spectator!

Trei zile au parut o pauza dar acum... deja traiesc un complex de vinovatie! Desigur, decat sa le dau si eu alte probleme... raman cuminte in carantina

Azi voi termina curatenia...
Nu ma panichez caci sunt priceputa in a-mi gasi de lucru asa ca... nu voi sta cu mainile in san!La miezul noptii alerg in jurul casei si... ma rog!

Ce inseamna "carantina"?In perioada Evului Mediu, Europa a fost bântuită in mai multe randuri de epidemii de ciumă, o boală infecțioasă gravă, foarte contagioasa si cu o rata de mortalitate de 30-60%.
In secolul 14 au murit de ciuma circa 50 milioane de oameni!

Cuvantul carantina vine din italienescul "quaranta", care inseamna 40.
In vremea ciumei, Venetia a fost un oras protejat de epidemie si asta datorita unei masuri speciale pe care autoritatile venetiene au aplicat-o tuturor navelor care veneau in port cu marfuri, care erau obligate sa ramana in larg 40 de zile.
Marinari ori calatori, nimeni nu putea să părăsească corabia și să intre în oraș. Dupa aceasta perioada, autoritatile venetiene verificau daca pe parcurs a murit ori  s-a imbolnavit cineva, caz in care nu aveau permisiunea sa puna piciorul in Venetia.

Quaranta a devenit „carantina”, ceea ce insemna deci perioada de 40 zile de izolare .


Pentru ca azi este o zi care ma duce cu gandul la bunicii mei...
pe Blogul Darul din urma voi posta ceva in memoria lor.

Miluieste-i, Doamne, pe cei incercati, odihneste-i pe cei morti iar pe noi ne intareste!

joi, 19 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 5

Ce va spuneam ieri? Ca Parisul este pustiu!

Da. E pustiu pentru ca parizienii au plecat ... in vacanta! 
Imaginati-va in ce masura au inteles ei ce inseamna "le confinement" adica izolarea, carantina! 
Au plecat in casele lor de vacanta si... se plimba, fac joggind, ciclism, se amuza in grup si... duc virusul pretutindeni!

La Nice zici ca a inceput sezonul estival. Nu sunt restaurante dar La La Promenade des Anglais a fost ieri totusi foarte animata pentru o zi de carantina!
Rezultatele acestei neascultari se vor vedea abia in doua saptamani!
 Imagini pentru trop du monde sur la promenade des anglais
 
Nimeni nu e nebun sa opreasca economia unui continent de florile marului! 

Inteleg ca este greu sa  iti schimbi brusc modul de viata, ca nevoia de miscare devine greu de stapanit, insa nu poti fi atat de superficial incat sa nu te intrebi de ce toata aceasta tevatura!  
Sa fii in carantina inseamna sa stai la tine in casa si nu pe strada!

E desigur neplacut sa fii constrans sa nu circuli dar sunt multe de facut... 

Eu, ocupandu-ma de 4 nepoti, intr-o casa mare, cu scari multe, m-am vazut brusc nevoita sa accept o reducere drastica a activitatii, fiind obligata sa stau departe  de copii! 
Nu am de gand insa sa lancezesc daca corpul si sanatatea imi permit sa fiu activa. Apoi, ramanand inactiva, pot pieri mai degraba de embolie pulmonara inainte sa dea COVIT 19 peste mine!

Dar Pastele are latura sa salvatoare, purificatoare - in trup, in suflet si casa. 
Cum postul ma ajuta sa-mi curat trupul, am inceput de ieri curatenia in casa cu ceva mai multa minutiozitate. 
Dulapurile gem de haine inutile, sertarele debordeaza de hartii neimportante, geamurile poarta amprenta iernii... 
Sufletul are si el nevoie de explorare, trupul si mintea de rugaciuni, genunchii de gimnastica metaniilor !
In curand reincep cursurile de teologie la Centrul de Studii Dumitru Staniloae si, desi Slujbele religioase sunt oprite pentru catva timp, parintele nostru paroh ne aduna on line si ne bucuram sa schimbam pareri, trairi, experiente, sa traim impreuna desi separat!

Carantina poate deveni sursa de depresie, de neintelegeri familiare dar si de regasiri, reconcilieri, solidaritate.

Singura scapare, in situatia de fata, absolut inedita, ramane un program riguros de munca din care rugaciunea sa nu lipseasca! 

Vom trece noi si peste asta!
Vom trai ce avem de trait cu ideea ca din asta obligatoriu vom invata ceva, vom iesi mai puternici!


miercuri, 18 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 4

STOP JOC! 
TOTUL S-A OPRIT!

Parisul e pustiu. A devenit peste noapte un oras fantoma. 
Imaginea de mai jos pare butaforie!

De ani de zile nu mi-am mai facut timp pentru o iesire la Café de la Paix.  Aglomeratia imi taia orice chef...




Imagini pentru le Paris vide
Paris 17.03 2020

Imi amintesc de ultima mea vacanta la Roma. Abia am asteptat sa ma reintorc. Atata lume, atatia turisti... Sufocant.
Capela Sixtina mi s-a parut sala de asteptare a unei gari... 

Un gand nebun mi-a trecut atunci prin minte: Oare Europa urmeaza sa dispara si toti vin sa nu rateze sa-i faca ultimele fotografii?
 Iata cum era si cum este !
Imagini pentru rome fontana di trevi avans coronavirus


Imagini pentru rome apres coronavirus

Roma inainte si dupa COVIT-19

marți, 17 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 3

MOTTO: Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. (Pilde 17.17)


A treia zi de carantina arata cam asa, desi cuvantul de ordine este SOLIDARITATE!


Magazin alimentar, in zona pariziana, 16 martie 2020

Gandirea noastra la vreme de criza ne impinge sa lasam in seama altora (cine vor fi ei?) sacrificiul. Si totusi ...

Acum ies si eu din sfera solidaritatii si va spun ca ceea ce am vazut ieri m-a readus cu zeci de ani in urma!

Hotarat lucru  trebuie sa fie scris in stelele sub care m-am nascut!
Altfel cum sa-mi explic ca retraiesc asa ceva in secolul 21, in Franta! 

Sa nu fi fost oare de ajuns ca am cunoscut penurie de felul acesta in Romania, timp de aproape 20 de ani din viata mea? Nu stiu. Poate nu am tras invatamintele de rigoare!

Penuria a venit dupa mine, ca si Dacia, masina pe care nici macar nu am avut-o in Romania dar de care nu aveam cum sa scap atunci, cum se pare ca nici acum!

Vorbind despre disciplina si epidemie, este evident ca omul, oricare i-ar fi nivelul civic, in situatii din acestea are nevoie de disciplina, de ascultare, altfel e haos.

Azi garile erau aici cel mai bun loc pentru raspandirea virusilor, de toate felurile!


https://prmeng.rosselcdn.net/sites/default/files/dpistyles_v2/ena_16_9_extra_big/2020/03/13/node_75222/37469885/public/2020/03/13/B9722919981Z.1_20200313185142_000%2BGV4FNK0FD.1-0.jpg?itok=Ogfz19HS1584125033

Imposibil de strunit frica oamenilor altfel decat prin metode coercitive.

Vom vedea care va fi consecinta corectitudinii politice care functioneaza azi si in vreme de "razboi" !

In ce ma priveste, ca sa nu ma omoare o embolie in loc de gripa, ma mobilizez sa fac un pic de gimnastica.
In videoul de mai jos sunt exercitii pe care evident nu le voi face... dar cateva miscari voi incerca!


Cum azi este Sf Patrick va invit sa cititi postarea mea dedicata acestei zile! https://cita-topa.blogspot.com/2011/03/sarbatoarea-sf-patrick-ziua-in-care.html


luni, 16 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 2

MOTTO

Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul. (Pilde 16, 16)


Buna dimineata fratilor, in cea de-a doua zi de carantina.

Daca azi mai e cum mai e, de maine lucrurile vor trece de la "limitati deplasarile la strictul necesar " la... "interzis sa iesiti din casa"!

Ma cred intr-unul din filmele acele (SF) de care am oroare!

Solomon vorbea despre intelepciune cu mii de ani in urma... Cand privesc in jur am sentimentul ca nu prea am dobandit cine stie ce! Cat despre pricepere... tehnologia a luat-o un pic inainte!
Ce am reusit este, cu siguranta, insingurarea iar virusul acesta cu coroana nu a aranjat lucrurile, ba dimpotriva!

Intamplarea pe care am ales sa o public azi este deja veche, veche de patru ani. Suzana si Vero vor fi poate dezamagite :) Iertare!
Daca atunci cand am aflat-o ea m-a surprins... azi nu va mai parea nimanui ceva exceptional caci tehnologia a avansat cu viteza fulgerului.

Desi... iata cum, in plina explozie tehnologica, ceva mic, invizibil si cu coronita ne da batai de cap si ne tintuieste in casa, daca nu ne omoara!

Povestea este reala, cum probabil intuiti, iar pentru mine, femeie de 70 de ani, ramane fabuloasa.

Incep cu ea pentru ca ma framanta realitatea care pare sa ne rada in nas! Pana la urma toti murim - si prostii si desteptii, si bogatii si saracii - si plecarea asta este absolut aleatoare!


Este vorba un om de afaceri , usor trecut de 40 de ani.

Afisand, cu condescendenta, un aer inteligent, se poate spune despre el ca are darul de a eclipsa orice asistenta, de indata ce intra intr-o incapere. Si mai este si foarte constient de asta!

Inalt, bine facut, cu aliura de sportiv, par grizonat si ochi vioi, a caror culoare te face sa te gandesti la apele Mediteranei, Bertrand are sarmul unui barbat de succes, pe a carui fata sta frumos ancorat zambetul seducator al sigurantei masculine!

A pus pe picioare o firma prospera, pentru a carei dezvoltare a sacrificat mult, chiar propria-i fericire personala, ratand nu o data ocazia de a avea alaturi femeia visurilor, printesa care sa-l implineasca si ca barbat, in intimitatea sa, intimitate pe care o tine cu discretie departe de ochii curiosilor!

Bucuria daruita de succesul profesional il recompenseaza din plin, limitandu-se in viata intima la relatii usoare si aproape intamplatoare, de care nu duce lipsa.

Capabil sa adune oameni de valoare, a reusit relativ repede sa-si formeze o echipa de invidiat, alcatuita, in principal, din oameni dedicati realizarii profesioanale, "workaholici" in marea lor majoritate.

Cum a ajuns sa aibe o oarecare notorietate, bunele rezultate
obtinute i-au adus intr-o buna zi chiar o promisiune tentanta, aceea de a intra cu firma lui pe bursa.

Cand a aflat ca este posibil, si-a imaginat ca are nevoie de un sprijin  profesionist si de aceea, pe agenda lui, si-a inscris ca prioritara reluarea legaturilor cu Roland, fostul lui coleg de facultate, aflat in staff.ul unei mari antreprize financiare!
 

Evident, pentru demararea acestui proiect era constient ca avea de trecut printr-un amplu proces de verificare in care nu trebuia sa se strecoare nici o neregula!

In ziua cand incepura negocierile tocmai pleca la New York!
Aflat pe aeroport, in timp ce se indrepta spre terminal, primi de la secretarea sa mesajul telefonic lasat pe repondeur de catre secretara colegului sau.

Placut surprins de vocea acesteia, planifica cu reala destindere si nedisimulata placere agenda de intrevederi a saptamanii urmatoare, trecand imediat la un alert schimb de email.uri cu secretara lui Roland, mesaje in spatele carora strecura, aproape fara voie, un oarecare limbaj curtenitor. Si raspunsurile ii confirmau faptul ca persoana in chestiune intrase in jocul seductiei pe care il declansase!
 

Ajunsese astfel sa fantasmeze, incercand sa-si imagineze cam cum arata cea a carei voce inregistrata il fermecase pe loc si care cochetat cu el, printre randurile email.urilor profesionale.

In vederea intalnirilor cu factorii de decizie care aveau competente sa-l introduca pe Bursa, schimba astfel o multime de mesaje (email, SMS, mesaje vocale) cu aceasta secretara si cu fiecare ocazie simtea in sinea lui trezirea curiozitatii masculine pe care nu-si amintea sa fi avut-o de multe ori pana atunci.

Ping-pongul de mesaje deveni in scurt timp destul de agrementat cu dragalasenii disimulate, glume, aparent nevinovate, apropos-uri, mai mult sau mai putin voalate, in fine, ceva ce aducea a joc seductiv, care ii facea o placere deosebita! Toate acestea, imbinate cu perspectiva succesului, il stimulau in mod vizibil.

Pe baza agendei intocmite de secretara in chestiune, care devenise un soi de obsesie erotica pentru el, se intalni si cu amicul Roland si cu conducerea superioara a antreprizei financiare. Insa, cu ocazia acestor intrevederi, nu reusi sa se vada si cu cea care, intrandu-i in minte, ii trezise interesul, starnindu-i curiozitatea cuceritorului, a barbatului in cautare de aventuri inedite, excitante si, de ce nu, surprinzatoare, menite sa-l scoata din stressul cotidian, sa-i aduca un pic de sare si piper, sa il faca sa se simta viu.

Nu indrazni insa sa-i vorbeasca colegului sau despre asta, fiind din fire discret cu astfel de chestii.
Remarcase doar ca in anticamera, locul secretarei era gol si incerca sa-si ascunda dezamagirea!
Nu se putu abtine insa sa nu ii trimita acesteia un mesaj ceva mai explicit:

"Stimata domnisoara, nu va ascund deceptia mea de a nu va fi intalnit. Oare nu ar fi bine sa ne vedem la o cafea pentru a pune la punct amanuntele legate de intalnirea cu PDG.ul firmei? Marturisesc ca m-as simti mai sigur de reusita daca am putea sa ne privim ochi in ochi si sa stabilim... impreuna agenda viitoare! Ce ziceti de propunerea asta? Va displace, va incanta?
Va asigur ca pentru mine ar fi o reala placere, care ar completa aprecierile mele legate de profesionalismul dumneavoastra!"

Cu stima si consideratie ...

Raspunsul nu intarzie sa soseasca dar avu efectul unui dus rece. Foarte rece. Atat de rece incat ii disparu si cheful de a mai face afaceri! Ba chiar se simti un adevarat tampit!

"Domnule draga, regret! Din nefericire nu ne putem vedea intrucat eu sunt expresia unei inteligente artificiale! Va doresc succes si va asigur ca a fost stimulativ sa intru in legatura cu dumneavoastra! Cu bine si... pe curand."

Bertand este un om modern, evoluat, ancorat in tehnologia actuala, insa in fata acestui mesaj ramase profund naucit si de-a dreptul dezgustat!
Nu numai ca se simti prost, idiot chiar si dezamagit, dar il cuprinse efectiv frica.
Ideea ca o inteligenta artificiala cochetase cu el, lasa de inteles ca avea abilitati de a descoperi lucruri subtile despre el, dincolo de stricta latura profesionala! Ghicindu-i spiritul de cuceritor, inclinatia spre flirt...il decriptase!
Se intreba daca nu cumva aceasta intamplare nu ar putea sa-i prejudicieze afacerile.
Cine stie? Poate ca in felul acesta, cei interesati, aveau capacitatea de a le alcatui colaboratorilor un portret complex, mai real decat cel pe care ar fi vrut ei sa-l afiseze, portret in urma caruia sa le fie descoperite si exploatate punctele forte dar mai ales slabiciunile!
Si atunci un fior ii trecu de-a lungul sirei spinarii!

Simti nevoia de aer!

Iesi din birou si se uita la secretara sa, o alsaciana durdulie, cu ochi albastri si simpatica foc. Isi dadu seama ca aprecia pentru prima oara faptul ca era facuta... din carne... multa si din oase ascunse printre colacei!


- Nu vrei sa bem o cafea impreuna? ii zise el, privind-o fix in ochi, cu mainile adanc infipte in buzunarele pantalonilor.
- Desigur, raspunse surprinsa secretara. S-a intamplat ceva?
- Da. Oarecum... Viitorul tocmai mi-a zguduit din temelii prezentul si am nevoie de un ... breake!

Si pornira zambind spre cafenea.

duminică, 15 martie 2020

JURNAL DE CARANTINA - ZIUA 1

MOTTO:

Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat. 
(pildele lui Solomon 15, 15)
Azi a fost o zi superba de primavara, o zi in care insa mi-a lipsit Sfanta Liturghie, o zi in care strazile au fost pustii, desi vremea a fost imbietoare... Adica o zi mai ...  altfel!

Dar a trecut. A trecut prima zi de carantina! 

E si asta o experienta de viata pentru generatiile care nu au cunoscut razboiul, nici camumflajul!
Poate ca si este un fel de razboi doar ca inamicul este invizibil.

Cum va trebui sa stau in barlog, desi iarna a trecut, ma gandesc sa ma "distrag" cumva, asa ca urmez sfatul lui Eugen Istodor si scriu...

Nu ca nu as avea ce face - pe celalalt blog am treaba zilnic!
Cred insa ca recluziunea, de orice fel ar fi ea, e tulburatoarea asa ca cel mai bun lucru de facut este sa ma focalizez pe moment, cum spune fiica mea, sa imi petrec inteligent timpul, fara panici, fara angoase, fara "ce va fi", "ce vom face"... 
E momentul resetarii. E post, am rugaciuni de facut... asa ca... 
asteptati-va sa scriu!