Pe 29 februarie, o data la patru ani, ortodocsii il sarbatoresc pe Sfantul Casian!
Cu toate ca mai nou, in anii in care februarie are 28 de zile, el este totusi trecut in calendar, cinstirea Sfantului se face, dupa cum spune o poveste straveche, o data la patru ani!
Cand l-am cunoscut eu pe cel ce se numea Casian, nu mai auzisem acest nume si, spre rusinea mea, nu stiam sa existe un sfant numit astfel.
Pentru a ma uimi si mai mult, mi-a spus atunci, cu harul lui desavarsit... o poveste legata de sfantul al carui nume il purta, infatisandu-mi-se ca un barbat irezistibil, sub farmecul caruia am ramas toata viata.
Fara sa pretind a o scrie cu acelas talent cu care mi-a povestit-o el, iata povestea.
Se spune ca Dumnezeu, dupa ce i-a primit in Sanurile Sale pe Sfantul Ioan Gura de Aur si pe Sfantul Casian Romanul, i-a trimis printre oameni ca sa le fie de folos si sa faca minuni pentru ei spre intarirea credintei, urmand sa se infatiseze Domnului cu rezultatele lor.
In drumul lor, intr-o seara, au intalnit o batrana ce purta in spate o legatura cu leme culese din padure.
Sfantul Ioan isi lasa indata traista jos si, suflecandu-si manecile, se oferi sa-i duca el lemnele acasa.
Sfantul Casian insa, temandu-se ca va intarzia si-l va apuca noaptea pe drum, se scuza si pleca mai departe, spre hanul unde urmau sa innopteze.
Cum hangita avea mari probleme cu registrele de cheltuieli, Sfantul Casian se apuca sa-i dea o mana de ajutor si o scoase din necaz pe biata femeie.
A doua zi, dupa o ploaie torentiala, intalnira un gospodar al carui car se impotmolise in noroiul din sant.
Sfantul Ioan isi sufleca manecile si se apuca sa-l ajute pe bietul om.
Sfantul Casian, temandu-se ca hainele i se vor murdari si va ajunge in fata Stapanului plin de noroi si transpirat, se scuza si se indrepta spre biserica din apropiere. Acolo il ajuta pe paracliser sa aranjeze registrele in arhiva bisericii.
Sederea lor printre oameni a fost cam tot asa: Sfantul Ioan in glod si necaz, iar Sfantul Casian in registre si la adapost, corect, constiincios dar fara sa transpire, fara sa se murdareasca.
Iata a venit si vremea intoarcerii la Dumnezeu.
Sfantul Ioan a mai gasit un necajit pe drum ca sa-l ajute!
Sfantul Casian, temandu-se sa nu intarzie la intalnirea cu Dumnezeu, se scuza si isi vazu de drum.
De indata ce ajunse, Domnul il intreaba pe Casian unde e Ioan.
Sfantul Casian se apuca sa povesteasca toate peripetiile prin care trecusera. Sfantul Ioan aparu si el intr-un tarziu, nadusit si cu hainele murdare.
Fastacit, ceru iertare si povesti el insusi de ce nu ajunsese odata cu Sfantul Casian.
Atunci Domnul a zis:
- Vezi, Casiane, din pricina pedanteriei tale oamenii nu prea vor sti de tine! Uite, de aceea te vor sarbatori mai rar, o data la patru ani, si putini iti vor purta numele - desi este asa de frumos!
Iar pe Ioan... hei, pe Ioan, care nu s-a sfiit sa se murdareasca pentru a ajuta, il vor cunoaste toti si foarte multi ii vor purta numele iar lumea il va cinsti de patru ori intr-un an!
Exista si o alta poveste, cu Sfantul Nicolae, dar mie imi place asta pentru ca are o logica sfanta in ea si apoi am aflat-o de la un ... Casian!!!
Dincolo de povesti cu talc si haz, Sfantul Casian este un sfant special, cinstit si indragit de biserica ortodoxa!
Eu cred ca l-am avut alaturi pe cel mai bun om ce a purtat vreo data numele Sfantului Casian!
In ce priveste onomastica... am fost neclintiti in a respecta cu sfintenie ritmul stabilit de Dumnezeu, ca in povestea de mai sus.
Petreceri nu am facut decat o data la patru ani si felicitari nu i-am transmis decat pe 29 februarie!
In general un nume ne cucereste prin cel care il poarta.
Daca sunteti atenti o sa observati ca oamenii care au acelas nume au si multe puncte comune!
Se spune ca numele ne aduce ceva din firea celui ce l-a purtat cel dintii!
Eu am ramas fermecata de Sfantul Casian si de omul meu iar vibratia onomasticii lui mi-a subjugat iremediabil sufletul.
Pot sa spun, fara sa exagerez, chiar avea ceva din pedanteria sfantului: nu ar fi intarziat sub nici un motiv la o intalnire :) necum sa fie transpirat, neras ori plin de praf, nu a alergat niciodata dupa un tramvai sau autobuz, nu a mers gafaind pe strada.
Si-a recunoscut mereu nepriceperea in munca fizica si a stimat nesfarsit pe cei indemanatici.
A muncit enorm, a creeat mii de locuri de munca prin truda lui, a facut 3 uzine mari in Romania, fiind un om nascut pentru proiecte si conceptia lor, deloc inzestrat pentru munca fizica.
Distins si omenos, a fost un domn nascut si crescut... un om adevarat!
Avea o limita in a se amesteca in treburile altora.
In cuplul nostru eu eram "armata salvarii", mereu dispusa la..."hei rup" iar el era intelepciunea, calmul si cumpatarea, vocea care imi dadea incredere.
Sfantul Casian imi e alaturi si azi, prin nepotul meu... in care continua sa traiasca bunicul lui!
Ajuta-ne Sfinte si ocroteste-l pe el si pe toti cati iti poarta numele. Odihneste-i pe cei care te-au cinstit numindu-se ca si tine si care au plecat la Domnul!
La multi ani tuturor celor ce poarta numele de Casian, un nume frumos al unui sfant iubit!
