Faceți căutări pe acest blog

luni, 2 martie 2015

DINCOLO DE NUME - O POVESTE DESPRE UN SFANT

Pe 29 februarie, o data la patru ani, ortodocsii il sarbatoresc pe Sfantul Casian!
Cu toate ca mai nou, in anii in care februarie are 28 de zile, el este totusi trecut in calendar, cinstirea Sfantului se face, dupa cum spune o poveste straveche, o data la patru ani!

Cand l-am cunoscut eu pe cel ce se numea Casian, nu mai auzisem acest nume si, spre rusinea mea, nu stiam sa existe un sfant numit astfel.
Pentru a ma uimi si mai mult, mi-a spus atunci, cu harul lui desavarsit... o poveste legata de sfantul al carui nume il purta, infatisandu-mi-se ca un barbat irezistibil, sub farmecul caruia am ramas toata viata.
Fara sa pretind a o scrie cu acelas talent cu care mi-a povestit-o el, iata povestea.

Se spune ca Dumnezeu, dupa ce i-a primit in Sanurile Sale pe Sfantul Ioan Gura de Aur si pe Sfantul Casian Romanul, i-a trimis printre oameni  ca sa le fie de folos si sa faca minuni pentru ei spre intarirea credintei, urmand sa se infatiseze Domnului cu rezultatele lor.
In drumul lor, intr-o seara, au intalnit o batrana ce purta in spate o legatura cu leme culese din padure.
Sfantul Ioan isi lasa indata traista jos si, suflecandu-si manecile, se oferi sa-i duca el lemnele acasa.
Sfantul Casian insa, temandu-se ca va intarzia si-l va apuca noaptea pe drum, se scuza  si pleca mai departe, spre hanul unde urmau sa innopteze. 
Cum hangita avea mari probleme cu registrele de cheltuieli, Sfantul Casian se apuca sa-i dea o mana de ajutor si o scoase din necaz pe biata femeie.
A doua zi, dupa  o ploaie torentiala, intalnira un gospodar al carui car se impotmolise in noroiul din sant. 
Sfantul Ioan isi sufleca manecile si se apuca sa-l ajute pe bietul om. 
Sfantul Casian, temandu-se ca  hainele i se vor murdari si va ajunge in fata Stapanului plin de noroi si transpirat, se scuza si se indrepta spre biserica din apropiere. Acolo il ajuta pe paracliser sa aranjeze registrele in arhiva bisericii. 

Sederea lor printre oameni a fost cam tot asa: Sfantul Ioan in glod si necaz, iar Sfantul Casian in registre si la adapost, corect, constiincios dar fara sa transpire, fara sa se murdareasca.
Iata a venit si vremea intoarcerii la Dumnezeu. 
Sfantul Ioan a mai gasit un necajit pe drum ca sa-l ajute! 
Sfantul Casian, temandu-se sa nu intarzie la intalnirea cu Dumnezeu,  se scuza si isi vazu de drum.
De indata ce ajunse,  Domnul il intreaba pe Casian unde e Ioan. 
Sfantul Casian se apuca sa povesteasca toate peripetiile prin care trecusera. Sfantul Ioan aparu si el intr-un tarziu, nadusit si cu hainele murdare. 
Fastacit, ceru iertare si povesti el insusi de ce nu ajunsese odata cu Sfantul Casian.
Atunci Domnul a zis:
- Vezi, Casiane, din pricina pedanteriei tale oamenii nu prea vor sti de tine! Uite, de aceea te vor sarbatori mai rar, o data la patru ani, si  putini iti vor purta numele - desi este asa de frumos! 
Iar pe Ioan... hei, pe Ioan,  care nu s-a sfiit sa se murdareasca pentru a ajuta, il vor cunoaste toti si  foarte multi ii vor purta numele iar lumea il va cinsti de patru ori intr-un an!

Exista si o alta poveste, cu Sfantul Nicolae, dar mie imi place asta pentru ca are o logica sfanta in ea si apoi am aflat-o de la un ... Casian!!!
Dincolo de povesti cu talc si haz, Sfantul Casian este un sfant special, cinstit si indragit de biserica ortodoxa!

Eu cred ca l-am avut alaturi pe cel mai bun om ce a purtat vreo data numele Sfantului Casian!
In ce priveste onomastica... am fost neclintiti in a respecta cu sfintenie  ritmul stabilit de Dumnezeu, ca in povestea de mai sus.
Petreceri nu am facut decat o data la patru ani si felicitari nu i-am transmis decat pe 29 februarie!
In general un nume ne cucereste prin cel care il poarta.
Daca sunteti atenti o sa observati ca oamenii care au acelas nume au si multe puncte comune!
Se spune ca numele ne aduce ceva din firea  celui ce l-a purtat cel dintii! 
Eu am ramas fermecata de Sfantul Casian si de omul meu iar vibratia onomasticii lui mi-a subjugat iremediabil sufletul.
Pot sa spun, fara sa exagerez, chiar avea ceva din pedanteria sfantului: nu ar fi intarziat sub nici un motiv la o intalnire :) necum sa fie transpirat, neras ori plin de praf, nu a alergat niciodata dupa un tramvai sau autobuz, nu a mers gafaind pe strada. 
Si-a recunoscut mereu nepriceperea in munca fizica si a stimat nesfarsit pe cei indemanatici. 
A muncit enorm, a creeat mii de locuri de munca prin truda lui, a facut 3 uzine mari in Romania, fiind un om nascut pentru proiecte si conceptia lor, deloc inzestrat pentru munca fizica.
Distins si omenos, a fost un domn nascut si crescut... un om adevarat!
Avea o limita in a se amesteca in treburile altora. 
In cuplul nostru eu eram "armata salvarii", mereu dispusa la..."hei rup"  iar el era intelepciunea, calmul si cumpatarea, vocea care imi dadea incredere.

Sfantul Casian imi e alaturi si azi, prin nepotul meu... in care continua sa traiasca bunicul lui!
Ajuta-ne Sfinte si ocroteste-l pe el si pe toti cati iti poarta numele. Odihneste-i pe cei care te-au cinstit numindu-se ca si tine si care au plecat la Domnul!


La multi ani tuturor celor ce poarta numele de Casian, un nume frumos al unui sfant iubit!

luni, 9 februarie 2015

VISE... ALBASTRE

Ce bine ca-ai ramas neschimbat,
in visele mele albastre!
Ca-n priviri porti acelasi oftat, 
Un suflu din vremile noastre.

Si-ti vad bucuria pe fata
Si-n mine puterea sporeste,
Bucati de lumina indata
ma fac sa ma simt ca-n poveste.
In ochii-ti ma uit printre stele 
si simpla privire-ti ma tine,
launtrica taina, din visele mele
sa nu ma trezesc fara tine!

 Nu vreau un profet mincinos
Ce vinde sperante desarte,
Ce-ar pune in marul zemos
Otrava uitarii prin moarte.

Vreau visul sa nu se sfarsasca,
Albastra sa-mi fie visarea,
Sa-mi prind fericirea-n fereastra
Si-n ochi sa imi port incantarea!


Sa-mi spui despre astre secrete
Usor, printre soapte, in taina;
Sa-mi tii visul fara regrete
Cand ziua-i va da alta haina.

Si-n zori iar voi fi ninsa toata,
Cu praful de stele pe piele,
Zacand pe podea incantata,
visand sa revin printre ele.

Stiu insa ca-n gandu-mi e totul:
tu, eu si-ntalnirile noastre.
Memoria-mi spune ca-ncetul
In zori pier si visele albastre.

Tu insa nu pleci, esti cu mine,
si-n visu-mi, si-n tainele noastre...
La pieptu-ti s-adorm imi e bine
Dar asta... in visele-albastre!

 2. FEBR. 2013
 

luni, 2 februarie 2015

CLIPE DE VIATA

Motto: ,,Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. 
Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; 
ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda’’.
( Cor.10/13).

Neagra ca pacatul de moarte
Imi picuri in urechi cuvinte goale
Si vrei sa cred ca tu le stii pe toate,
Ispita, tu, sordida provocare!
Desigur, vrei sa pier...
 Eu insa am-incetat sa mai disper.
Si-mi spui ca nimic nu se iarta:
nici raul facut, nici ura simtita,
nici om, nici iubire tradata, 
durerea primita, durerea cea data,
 minciuna rostita, minciuna crezuta, 
nici boala, nici dor,
nici lacrima ta si nici lacrima lor...
Te-ncarci doar cu toate si-n suflet le-aduni...
Te faci ca nu stii, c-ai uitat, ca n-a fost...
Refuzi sa privesti si te-ntorci la minciuni
Incerci sa inveti altceva pe de rost
Copil ori matur
Vrei doar sa-ti salvezi destinul obscur.
Si-n zilele sumbre mai scoti din adancuri
ceva ce te face sa plangi sau sa razi, 
Sunt clipe de viata, aceleasi nimicuri,
le-nchizi  si te-ntorci incercand sa surazi,
si toate iti par
frumoase si bune pana... dispar!
Mai spui ca nimic nu serveste,
nici timpul, cuvantul, regretul ori plansul
Ca viata-i prea scurta sa crezi in poveste,
Ca nu-i mare lucru... ignori doar apusul 
te lasi nepasarii
si-astepti binefaceri din parte uitarii...
Tu crezi ca nimic nu se sterge 
si nimeni pe lume nu iarta, 
nici vorba nici stropul de sange
nici urma de bâta, nici mila uitata... 
iqr cand "iertam"...
o facem doar ca sa nu ne certam!
Mai spui ca-i firesc, te prefaci uneori,
Te-ntorci in trecut si revii  surazand, 
Te-ascunzi in prezent sub un cer fara nori
 te bucuri de toate... in norocu-ti crezand.
Ramai insa nepasator
Si-ti spui ca in viata esti doar trecator
Ce pot eu sa-ti spun?

E nevoie de frica sa nu te mai sperii
Sa te doara cumplit ca sa simti consolarea
Versi rauri de lacrimi ca sa scapi de mizerii...
Inveti pas cu pas alegandu-ti cararea.
 Nimic in ascuns 
Alungi amintirile triste prin plans...
Iubirea nu poate trai cu tradare
Nimic nu ramane un secret pe vecie
Pacea nu-nseamna deloc nepasare...
Si gasesti mangaiere abia la urgie!
Linistea doare... 
intai, apoi devine sublima lucrare!
Eu pot sa spun....   ca doar...
Doar cand esti trist doresti mangaiere 
Si calmul il simti numai dupa manie
Ce-i indurarea pricepi  la durere
 Ierti altfel de stii ce e dusmanie 
si trebuie spus:
Cand ti-e frica de "jos"... priveste in sus! 
Spui ca-i o capcana, un joc pentru prosti,
Ruga "colac de salvare"-i minciuna,
Si tot ce se spune de ea sunt povesti
Si totul se surpa la prima furtuna
Clipe de viata... 
 odata traite vor disparea in ceata!
Vreau sa stii:
Desi mi-a fost frica, nu ma mai tem,
si desi m-a durut, acum nu ma doare;
Ca numai plangand am scapat de blestem
Si ma rog sa iubesc infinit, cu ardoare.
 Nu stii bunaoara
tot ce stiu eu astazi pe dinafara!
Caci ura, simtita cu pumnii-nclastati,
e bine sa-o schimbi cu drag si cu mila. 
Nu merita iadul in el s-adastati
Iubirea sporita... 
Se vede insa ca tu nu stii asta, ispită;
Te-as intreba acum de-ai aflat vreodată
Prin lumile tale prin care ai tot fost
Ca Nefericirea poate fi minunata ...
Aceasta pe care eu o stiu pe de rost.
Asculta, invata
Ca tu nu existi fara clipe din viata...