Petrecem ultimele zile din an in forfota, agitatie, neliniste, griji de tot felul! Ne risipim ultima bruma de energie si bani… pentru a ne pregati zice-se «cum se cuvine»!
Toate sunt importante: curatenia casei, bucatele, toaleta gazdei, cadourile, urarile. Scapam insa adesea din vedere sensul in sine al sarbatorii, departandu-ne, uneori nepermis, de spiritul traditional al Craciunului!
Decembrie se rataceste printre alergatura, neajunsuri, cadouri - mai mult sau mai putin inspirate - gastronomie, proiecte de petrecere, reclame si, mai ales, clisee.
Dar ce facem cu proiectele? Nu putem intra in Noul An fara sa punem rezolutii pentru viitor!
Pentru mine, ca pentru toata lumea, ultima luna a anului a fost mereu una de bilant.
Incerc sa parcurg cu gandul cam toate etapele anului ce urmeaza sa se incheie si sa discern ce a fost bine, ce am putut, ce nu am fost in stare sa fac, cautand sa inteleg si de ce.
Am un «jurnal de decembrie», un caiet de insemnari, unde imi scriu de multi ani, cu lipsa totala de orice urma de logica, toate cate mi-as dori sa realizez in anul care vine. Este esential sa ai proiecte!
Nu pun in calcul nimic, nu imi masor puterile nici posibilitatile ci doar imi exprim… dorintele!
In decembrie, verific mai intai lista scrisa in anul trecut, bifez realizarile si... analizez, apoi incerc sa imi formulez aspiratiile pentru anul ce vine!
In fiecare decembrie scot caietul cu coperti ingalbenite si il rasfoiesc in intregime.
E fascinant faptul ca ma descopar in el prin dorintele mele!
De multe nici nu imi mai amintesc! Intorcand paginile, viata mi se deruleaza ca un film!
Timpul si timpurile, cu tot felul de incercari, nu iarta dar, judecand dupa dorintele mele avute de-a lungul anilor, ma bucur sa observ cum ridurile imi sunt sterse de suflet!
Caietul meu cu «vise» poarta, negru pe alb, universul meu.
Au fost ani cand a pune niste elementi in plus la caloriferul ce era mai mereu rece (sic :)), a construi o instalatie «inteligenta» care sa suplineasca intreruperile de lumina, sau a cumpara un porc pe care sa il depozitez in congelator, erau vise, sperante, nazuinte!
Am indraznit, iata, in decembrie 1981 (!) sa inscriu pe lista visul nebunesc de a pleca cu sotul meu intr-o vacanta in vest! Ei bine, contrar oricarei logici, dorinta mi s-a indeplinit ! :)
Regasesc in dorintele mele amprenta timpului, visele imprumutate, observand pe alocuri chiar o crasa lipsa de originalitate.
Dar ma emotionez cand vad cum ele au evoluat (si eu cu ele), cum reusita copiilor, asezarea lor pe un drum frumos, clar si corect, a luat locul proiectelor ce vizau «confortul»!
In fata necazurilor, a suferintelor, a lacrimilor, au disparut toate frivolitatile si in locul proiectelor de... prosperitate am inceput sa inscriu pe lista cu dorinte rugaciuni, cereri de bine catre Dumnezeu, pentru prietena mea - ce avea sa se sfarsasca in bratele mele - pentru vecina mea, vaduva si trista, pentru bunul nostru prieten ramas aproape orb in urma unei banale operatii de cataracta.
De aici, visele mele au inceput sa devina asadar rugaciuni.
Si rugaciunile au inceput sa se schimbe cu timpul, transformandu-se din cereri in strigate de ajutor.
Pot observa, parcurgand aceasta «colectie» de scrisori de sfarsit de an, cum am invatat de-a lungul anilor ca fericirea proprie nu are valoare daca ea se exprima intr-o mare de suferinta.
Am invatat sa traiesc si pentru cei ce nu fac parte din familia mea si sa imi abandonez egoismele.
Azi caietul meu de «proiecte» este o culegere de rugaciuni mai intai pentru cei dragi, pentru cei incercati, pentru cei lipsiti de iubire – cunoscuti sau necunoscuti – si abia apoi pentru mine.
Interesant este ca printre dorintele inscrise in "caiet" am gasit unele care, desi s-au implinit, nu mi-au adus nici un fel de bucurie si le-am dat complet uitarii!
Poate nu erau ale mele, poate nu merita sa mi le doresc, cine stie?
Pentru anul care vine nu stiu inca ce sa imi doresc... poate doar un pic de putere si inca un pic de... timp.
Timp sa ma rog, timp sa pot termina ce am inceput, timp sa imi invat nepotii cate ceva...
Important este insa ca mai trece un an si ca inca am proiecte !
Va marturisesc ca tot nu am inteles cum se face ca aproape toate dorintele inscrise pe listele astea, de-a lungul anilor, s-au implinit! Nu, nu este «intamplare», nici miracol. Ceea ce am reusit a fost evident cu voia si cu ajutorul lui Dumnezeu.
Caci nimic din ce am visat nu a fost in afara rugaciunilor catre El!
Incercati si poate veti afla si voi taina.
Indiferent daca o faceti sau nu, important este ca Noul An sa fie unul pe care sa il incepeti frumos, caci doar punand inceput bun continuam sa construim trainic! E important sa visam, sa ne dorim, sa speram. Asa trebuie sa fie pentru a merge inainte!
Esential insa e sa ni se implineasca acele dorinte care ne sunt spre folos!
In euforia sarbatorilor nu uitati sa daruiti macar o clipa de compasiune celor mai putin norocosi - un gand, un dar modest (uneori un simplu telefon poate sa fie un cadou nepretuit pentru cineva uitat de prieteni !).
Impacati-va cu cei cu care v-ati certat, luminati-va sufletul!
Va asigur ca veti simti o infinit mai mare bucurie decat primind pachetul frumos ambalat, pus cu grija si stil sub brad, al carui continut - chiar daca va incanta - nu va zideste pe dinauntru!
Nu lasati sa treaca Craciunul fara sa faceti un gest de bunatate!
Multumesc pentru prietenia voastra si va rog sa ma iertati daca cumva v-am ranit pe vreunul din voi.
Sa ma iertati daca v-am intristat, daca am revarsat in cuvinte prea multe din durerile lumii, ale mele, ale altora! Prietenia voastra imi este de pret.
Sarbatori fericite!
Toate sunt importante: curatenia casei, bucatele, toaleta gazdei, cadourile, urarile. Scapam insa adesea din vedere sensul in sine al sarbatorii, departandu-ne, uneori nepermis, de spiritul traditional al Craciunului!
Decembrie se rataceste printre alergatura, neajunsuri, cadouri - mai mult sau mai putin inspirate - gastronomie, proiecte de petrecere, reclame si, mai ales, clisee.
Dar ce facem cu proiectele? Nu putem intra in Noul An fara sa punem rezolutii pentru viitor!
Pentru mine, ca pentru toata lumea, ultima luna a anului a fost mereu una de bilant.
Incerc sa parcurg cu gandul cam toate etapele anului ce urmeaza sa se incheie si sa discern ce a fost bine, ce am putut, ce nu am fost in stare sa fac, cautand sa inteleg si de ce.
Am un «jurnal de decembrie», un caiet de insemnari, unde imi scriu de multi ani, cu lipsa totala de orice urma de logica, toate cate mi-as dori sa realizez in anul care vine. Este esential sa ai proiecte!
Nu pun in calcul nimic, nu imi masor puterile nici posibilitatile ci doar imi exprim… dorintele!
In decembrie, verific mai intai lista scrisa in anul trecut, bifez realizarile si... analizez, apoi incerc sa imi formulez aspiratiile pentru anul ce vine!
In fiecare decembrie scot caietul cu coperti ingalbenite si il rasfoiesc in intregime.
E fascinant faptul ca ma descopar in el prin dorintele mele!
De multe nici nu imi mai amintesc! Intorcand paginile, viata mi se deruleaza ca un film!
Timpul si timpurile, cu tot felul de incercari, nu iarta dar, judecand dupa dorintele mele avute de-a lungul anilor, ma bucur sa observ cum ridurile imi sunt sterse de suflet!
Caietul meu cu «vise» poarta, negru pe alb, universul meu.
Au fost ani cand a pune niste elementi in plus la caloriferul ce era mai mereu rece (sic :)), a construi o instalatie «inteligenta» care sa suplineasca intreruperile de lumina, sau a cumpara un porc pe care sa il depozitez in congelator, erau vise, sperante, nazuinte!
Am indraznit, iata, in decembrie 1981 (!) sa inscriu pe lista visul nebunesc de a pleca cu sotul meu intr-o vacanta in vest! Ei bine, contrar oricarei logici, dorinta mi s-a indeplinit ! :)
Regasesc in dorintele mele amprenta timpului, visele imprumutate, observand pe alocuri chiar o crasa lipsa de originalitate.
Dar ma emotionez cand vad cum ele au evoluat (si eu cu ele), cum reusita copiilor, asezarea lor pe un drum frumos, clar si corect, a luat locul proiectelor ce vizau «confortul»!
In fata necazurilor, a suferintelor, a lacrimilor, au disparut toate frivolitatile si in locul proiectelor de... prosperitate am inceput sa inscriu pe lista cu dorinte rugaciuni, cereri de bine catre Dumnezeu, pentru prietena mea - ce avea sa se sfarsasca in bratele mele - pentru vecina mea, vaduva si trista, pentru bunul nostru prieten ramas aproape orb in urma unei banale operatii de cataracta.
De aici, visele mele au inceput sa devina asadar rugaciuni.
Si rugaciunile au inceput sa se schimbe cu timpul, transformandu-se din cereri in strigate de ajutor.
Pot observa, parcurgand aceasta «colectie» de scrisori de sfarsit de an, cum am invatat de-a lungul anilor ca fericirea proprie nu are valoare daca ea se exprima intr-o mare de suferinta.
Am invatat sa traiesc si pentru cei ce nu fac parte din familia mea si sa imi abandonez egoismele.
Azi caietul meu de «proiecte» este o culegere de rugaciuni mai intai pentru cei dragi, pentru cei incercati, pentru cei lipsiti de iubire – cunoscuti sau necunoscuti – si abia apoi pentru mine.
Interesant este ca printre dorintele inscrise in "caiet" am gasit unele care, desi s-au implinit, nu mi-au adus nici un fel de bucurie si le-am dat complet uitarii!
Poate nu erau ale mele, poate nu merita sa mi le doresc, cine stie?
Pentru anul care vine nu stiu inca ce sa imi doresc... poate doar un pic de putere si inca un pic de... timp.
Timp sa ma rog, timp sa pot termina ce am inceput, timp sa imi invat nepotii cate ceva...
Important este insa ca mai trece un an si ca inca am proiecte !
Va marturisesc ca tot nu am inteles cum se face ca aproape toate dorintele inscrise pe listele astea, de-a lungul anilor, s-au implinit! Nu, nu este «intamplare», nici miracol. Ceea ce am reusit a fost evident cu voia si cu ajutorul lui Dumnezeu.
Caci nimic din ce am visat nu a fost in afara rugaciunilor catre El!
Incercati si poate veti afla si voi taina.
Indiferent daca o faceti sau nu, important este ca Noul An sa fie unul pe care sa il incepeti frumos, caci doar punand inceput bun continuam sa construim trainic! E important sa visam, sa ne dorim, sa speram. Asa trebuie sa fie pentru a merge inainte!
Esential insa e sa ni se implineasca acele dorinte care ne sunt spre folos!
In euforia sarbatorilor nu uitati sa daruiti macar o clipa de compasiune celor mai putin norocosi - un gand, un dar modest (uneori un simplu telefon poate sa fie un cadou nepretuit pentru cineva uitat de prieteni !).
Impacati-va cu cei cu care v-ati certat, luminati-va sufletul!
Va asigur ca veti simti o infinit mai mare bucurie decat primind pachetul frumos ambalat, pus cu grija si stil sub brad, al carui continut - chiar daca va incanta - nu va zideste pe dinauntru!
Nu lasati sa treaca Craciunul fara sa faceti un gest de bunatate!
***
Va doresc ca spiritul acestei frumoase sarbatori sa va invaluie in farmecul sublim al minunii Nasterii Luminii, lumina care ne dezvaluie calea spre Adevar!
Sarbatori cu pace si proiecte indraznete pe temelii solide! Multumesc pentru prietenia voastra si va rog sa ma iertati daca cumva v-am ranit pe vreunul din voi.
Sa ma iertati daca v-am intristat, daca am revarsat in cuvinte prea multe din durerile lumii, ale mele, ale altora! Prietenia voastra imi este de pret.
Sarbatori fericite!
