Mi-ai spus ca ma iubesti, iubitul meu,
In ziua cand ne-am despartit pe veci.
Si toate le-a 'nteles sufletul meu,
Dar nu stiam atunci c-aveai sa ... pleci
Azi am uitat atatea, ce pacat!
Nici cum eram, nici ce eram nu stiu...
E oare asta semn ca te-am tradat?
Ca a murit in mine ce-a fost viu?
O vaga amintire de mai am...
Nici vocea ta, nici chipu-ti nu-l mai stiu,
nici de am plans atunci, ori ce faceam,
nici de purtam iar salul rubiniu.
Iubirea noastra a zburat cu timpul,
Desi in nari mai port mirosul tau,
vezi, uneori imi pare ca-ti uit chipul
si plang de ciuda si mi-i tare rau...
Ce n-as da azi sa-ti simt in paru-mi mana
ori starea-acelui bine nesfarsit
pe care vocea ta, uitata-acuma,
mi-o aseza in sufletu-mi vrajit.
Din mintea-mi multe mi s-au sters, si doare,
Caci toate le-am pierdut, iubitul meu,
Dar n-am sa pierd iubirea asta mare
si nicidecum sa uit zambetul tau.
ceea ce porţi în suflet trăieşte odată cu tine. cum să uiţi? :) chiar de pare aşa, priveşte în tine...
RăspundețiȘtergereMultumesc. Ai dreptate dar privirea aceea ... si ea doare!
ȘtergereTimpul ne fură atât de multe
RăspundețiȘtergeredin amintirile pe care-am vrea
să le păstrăm, şi preţioase amănunte
şi urme, pulbere de stea
din inimi ce ne-au fost aproape.
Dar orişicât ar încerca,
nu poare şterge dindărăt de pleoape
iubirea, pe ea n-o poate lua.
Duiose versuri, Cita... :)
Frici, tot felul de frici!
ȘtergereMultumesc, Carmen!
Şi eu cred că toţi cei care s-au dus trăiesc în noi, în cei care ni-i amintim cu drag, deşi poate n-am mai fi în stare să le desenăm cu fidelitate chipurile. Şi doare, ştiu că doare, durerea se toceşte foarte greu; uneori ne amăgim c-am uitat-o, dar ea e acolo, ştim foarte bine unde am ascuns-o.
RăspundețiȘtergereÎnsă cuvintele puse pe hârtie ajută - mie personal îmi ajută întotdeauna -, fiecare e un plasture, o mână mângâietoare, care îţi ia, fie şi numai pentru scurt timp, o parte din povară.
Iar versurile tale sunt frumoase, Cita, lasă să se vadă sufletul de dincolo de ele...
Ai dreptate! Scrisul m-a ajutat enorm.
ȘtergereNoroc ca mai exista oameni care ne-au cunoscut caci uneori ma tem ca ce ma locuieste este o fantasma...
Vorbesc tot mai putin caci pana si mie mi se pare ca am tait un vis...
Multumesc, Vero!
Versuri frumoase înlănţuite într.un dans duios. E atâta muzică în versurile tale, chiar dacă tonurile sunt triste...
RăspundețiȘtergereMultumesc foarte mult. Am raspuns unei provocari scormonind in durerile mele...
RăspundețiȘtergere