sâmbătă, 1 iunie 2013
SEMNUL INGERULUI
Legenda "semnului Ingerului pazitor" am aflat-o si eu in urma cu multi ani si a fost atunci un fel de lectie de... angelologie!
Gratie acestei povesti cu talc am descoperit lumea fascinanta a ingerilor, inainte sa citesc ceva serios despre acest subiect!
Am vazut chiar un film intitulat "Amprenta Ingerului" si exista si o carte, scrisa de Nancy Huston - cu o poveste diferita de scenariul filmului - care poarta acelas titlu, ceea ce inseamna ca nu numai pe la noi circula acesta frumoasa legenda.
Se spune ca atunci cand un prunc se pregateste sa vina pe lume, cand vine sorocul, o clipa inainte de a iesi din cuibul cald si ud in care s-a zamislit, intreg Miracolul Creatiei i se reveleaza.
Dumnezeu ii pune inainte copilului toata frumusetea lumii si ii arata Taina Sa!
Il plimba in Cerurile cele Inalte, in locasurile Tronurilor, al Domniilor, al Heruvimilor celor cu ochi multi si al Serafimilor, celor cu câte sase aripi .
Asa se face ca el vede chiar taramul Puterilor si al Stapaniilor, intra in eternitatea timpului Incepatoriilor, cunoaste pleiada de mii si mii de Ingeri si pe Arhanghelii Domnului.
I se dezvaluie asadar toate tainele Universului si mintea lui, inca neajunsa in lumea asta, reuseste sa cuprinda déjà, in durata unei secunde, tot timpul ce-a fost si cel ce va sa fie!
Caci dumnezeirea este in el!
Unit asa, pentru cateva clipe, cu intreaga putere a Universului, primeste in dar toata intelepciunea filozofilor, toata memoria ancetrala a intregii inteligente umane!
Poate privi intreaga experienta omeneasca, cu toate greselile si izbanzile ei, poate vedea viitorul , stieTOT!
In cateva franturi de clipa omeneasca bucatica de om ajunge sa cunoasca intreaga fumusete si sublima armonie a lumii, asa cum a creeat-o Dumnezeu!
Incantat de toate cele vazute si simtite, de toata puterea ce crestea in el prin intelepciunea capatata, inima sa incepe sa bata mai repede.
Simte ca e timpul, doreste sa iasa, nu se mai poate opri din drum si in el creste nerabdarea de... a-i povesti mamei sale si tuturor oamenilor Taina lui Dumnezeu!
Si, intr-o zvacnire, se repede afara.
Numai ca exact in acea clipa Ingerul Pazitor ii pune degetul pe buze si-i spuse :
- Șiiit!
Si acolo unde zaboveste degetul ingerului ramane o adancitura!
Cat ai clipi copilului i se sterg din memorie toate cunostintele, devenind perfect inocent. Plamanii i se umplu cu aer!
Desprins brusc de Fumusetea si Slava lui Dumnezeu, traind un sentiment de ruptura inexplicabil si dureros, copilul incepe sa planga.
Prima sa respiratie in lume este asadar plansul acela, un strigat de durere pentru ceva pierdut si poate si un tipat de indarjire spre lupta cu lumea in care iese derutat, simtind ca ii lipseste ceva, fara sa-si mai poata aminti ce anume!
Stiati ca noi toti purtam semnul ingerului?
El este mica adancitura de deasupra buzei, un pliu vertical care uneste aza nasului cu buzele.
Acela este locul unde legenda spune ca ingerul si-a pus degetul pentru a ne opri sa dezvaluim Taina lui Dumnezeu, incredintata noua doar pentru o clipa, clipa aceea care precede intrarea noastra in zbuciumul lumii!
Apasand - mai usor sau mai puternic - ingerul ne lasa acolo o gropita mai mare sau mai mica in functie de elanul nostru spre marturisire!
In mod inconstient intreaga noastra viata suntem in cautarea acestei comori ascunse in launtrul nostru. Sufletul nostru tanjeste dupa frumusetea cea nespus a lui Dumnezeu si cauta in adancurile cele mai ascunse ale mintii taina pe care am aflat-o pret de o clipa si pe care am fost nevoiti sa o uitam.
Caci in noi se gasesc toate raspunsurile, in cotloanele mintii noastre sta intreaga memorie a Creatiei Divine, toata inteligenta lumii, si doar o stare de amnezie tranzitorie ne impiedica sa o retraim.
In fiecare din noi e dumnezeirea dar nimeni nu poate afla Taina lui Dumnezeu pusa in om decat descoperindu-o singur!
Unii dintre noi reusesc sa-si afle calitati, puteri, daruri absolut miraculoase, cunostinte si aptitudini nebanuite.
Altii neaga totul refuzand orice urma de dumnezeire in viata lor.
Gratie celor care au reusit sa isi activeze cate ceva din multul perfectiunii ce sta in noi, omenirea a facut pasi inainte.
Dar toate astea ne sunt ingaduite pana la un punct!
Fara indoiala e posibil sa regasesti in tine extazul acelei clipe de adevar sublim si perfectiune pe care, potrivit legendei, ingerul l-a curmat, sa traiesti bucuria revelatiei dar pentru asta e nevoie sa schimbi ceva esential in tine, caci Taina Lui Dumnezeu nu se dezvaluie decat celor care il cauta si il iubesc cu iubire jertfelnica!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am zambit cand am citit si fara sa vreau, mi-am dus degetul deasupra buzei....
RăspundețiȘtergereMultumesc, Cita.
Scorpiuto, din cauza telepatiei noastre a trebuit - vezi bine - sa schimb duzina! (scuze daca ati gasit greseli!)
ȘtergerePovestea cu "dorul de mine" am lasat-o pentru alta data! :)
Sper ca esti ok!
Cita, incerc sa fiu ok, pentru ca trebuie sa fiu puternica...pentru mine, pentru fiul meu.
ȘtergereNu trebuia sa schimbi duzina...Astept sa citesc.
Si eu am dus degetul la buza. Mi s-a facit pielea gaina. Nu stiam povestea asta, e uluitoare. Iti multumesc din suflet ca ne-ai adus-o. Uite, ca o femeie care se doreste mamica si spera sa fie cat de curand, am lasat o lacrima aici in casuta ta.
RăspundețiȘtergereBine ai venit in casa mea! Povesti vei mai citi aici - daca sunt sanatoasa si voi reusi sa le scriu pe cele multe pe care le stiu! Sa iti ajute Dumnezeu sa devii mamica si sa-i spui povesti copilului tau si printre ele si pe aceasta! Ingerul pazitor sa-l apere si sa-l invete de bine, sa poata gasi bucuria Tainei!
ȘtergereAm citit-o si iubitului meu si citindu-i-o mi-au dat din nou lacrimile. Frumusetea nu se pierde nici la urmatoarele lecturi! Nici nu stii ce zi frumoasa mi-ai facut!!
ȘtergereCe bucurie mai mare sa vreau pe ziua de azi?
ȘtergereSa fii binecuvantata!
că suntem bucăţi de divin, ştiam, dar legenda aceasta nu am ştiut-o. Doamne, cât e de frumos la tine, cita!
RăspundețiȘtergeremi-am pus degetul la gură şi recitesc... mă uimeşte iar, a câta oară, ce pot naşte cuvintele noastre.
simţi oare că te îmbrăţişez cu tot dragul şi cu gândul meu?
mulţumesc mult pentru acest dar!
Simt, desigur, si multumesc pentru asta!
ȘtergereIn mod cert, fara clubul asta, gandurile mele ar fi naclait de povesti statute...
Cuvintele noastre, invartite de unii mai metaforic, de altii mai neaos, ori mai fantastic, mai real ori mai imaginar, sunt bucati de traire in lumea aceasta vremelnica.
Multumesc, psi!
Frumoasă legendă! Nu o ştiam!
RăspundețiȘtergereŞi, uite, se potriveşte, cumva, cu ceea ce traduc acum - şi nu e vorba de ceva SF sau fantastic, ci de o banală carte de "dezvoltare personală" ("Keeping the love you find", de Harville Hendrix):
"... odinioară nu eram separaţi, ci în comuniune cu tot ce există şi, în special, cu toţi ceilalţi oameni, într-un mod care crea senzaţia că ne aflăm în siguranţă şi că suntem susţinuţi. Şi tânjim, în esenţă, să transcendem barierele care ne despart în prezent de conştientizarea acestei legături.
În psihicul nostru există ceva care ştie că lucrurile nu stau aşa cum ar trebui. Speranţele noastre nu ne îndeamnă către o închipuire, nu tânjim după ceva imaginar. Această aluzie ascunsă la o esenţă umană omniprezentă pare, când intrăm în contact cu ea, absolut normală şi reală, din punct de vedere obiectiv. Ne este dor de deplinătatea noastră originală şi ne amintim vag de o stare plăcere relaxată pentru că am trăit-o cu adevărat, fie şi pentru scurt timp, în uter. Numai că nu-i putem identifica sursa. Teologul Martin Buber o spune foarte frumos, afirmând că „naşterea este momentul în care începem să uităm“.
Mi se pare atât de adevărat că întreaga viaţă este o strădanie de a ne aminti această stare preexistentă idilică. În esenţă, suntem energie pulsatorie care a fost perturbată; ceea ce ne dorim este să înfrângem această perturbaţie şi să refacem pulsaţia firească, pentru că reprezintă esenţa noastră. Nu încercăm să găsim ceva pe care nu l-am avut niciodată, ci să recăpătăm ceva, să recuperăm ce am pierdut"
Multumesc, Vero, pentru acest fragment!
ȘtergereDupa cunostintele mele teologice, in noi sunt doua mari suferinte:
- tanjim dupa Frumusetea Slavei cunoscuta dar uitata, prezenta ca un vis frumos pe care nu reusim sa-l recompunem in memorie si care ne lasa doar cu o senzatie de bine in suflet dublata de o adanca tristete pentru pierderea lui!
- ne doare lipsa nemuririi, care este in noi, caci am fost creeati sa fim nemuritori, nemurire care ne-a fost luata prin caderea in pacat !
Cu cat cunoastem mai mult desfatarea lumeasca cu atat mai puternica senzatia ca ceva esential lipseste, cu atat mai imposibil gandul mortii!
Cei care cred in Dumnezeu transforma aceste dureri in bucurie prin constientizarea energiilor necreeate!
Uite in sfarsit un post la care eu nu plang in duzina de azi!
RăspundețiȘtergerenu te necaji cand plangi! asta dovedeste ca vibrrezi cu lumea!!!
ȘtergereOamenii trebuie sa ii simta pe semenii lor!
Eu plang si la desene animate si la comedii caci in orice este un strop bucurie e si o unda de tristete!
:) o imbratisare pentru ca ai venit in vizita la mine unde, de obicei, se plange :)!
Semnul ingerului si taina frumusetilor uitate, ale lui Dumnezeu ne urmaresc prin viata si ne lumineaza calea. Frumoasa legenda si vibranta. Multumesc pentru ea.
RăspundețiȘtergeresi eu multumesc pentru ca ai venit in casa mea virtuala spre impartasirea povestilor mele :)
Ștergere1 iunie fericit tuturor ingerasilor de pe pamant!
RăspundețiȘtergereAsa sa fie! Zambete si dragoste!
ȘtergereCitesc aici povești care ar trebui să fie cunoscute de cât mai mulți. Mie îmi plac foarte mult, pentru că aduc întâmplări deosebite, ieșite din banal. Sau, chiar transformă orice trăire obișnuită într-una plină de învățăminte și de frumos.
RăspundețiȘtergereDaca nu ti-e greu povesteste-le si tu altora. Asa le vor cunoaste si altii! :)
ȘtergereSa ne dea Domnul sanatate si timp sa avem prilejul sa povestim caci in viata fiecarui om este o intamplare care merita povestita!
Seara buna
E tare frumoasă legenda asta! Plină de poezie!
RăspundețiȘtergeresi ce ai zice daca ar fi si plina de adevar?
Ștergerenu ar fi minunat?
Multumesc pt vizita! :)
Ştiam legenda, dar a fost o plăcere să-ţi citesc vorbele. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! :)
ȘtergereBlogul asta de-aia trebuie sa existe...sa ne-aduca aminte de ce-am uitat si sa ne invete lucruri noi.
RăspundețiȘtergereEu stiam legenda si a fost asa de frumos sa o recitesc spusa de tine :)
Sa ai o zi minunatata :)
Multumesc, draga mea!
ȘtergereNu am nici o pretentie de unicitate sau exclusivitate! :)
Imi pare doar rau ca nu am vreme sa scriu mai multe din cele care ma framanta. Dar poate ca e mai bine asa!
Stie Domnul ce, cum si cat!
...Mi-am pus si eu degetul deasupra buzei in timp ce citeam, apoi am zambit afland cate persoane au facut acelasi gest. II voi povesti si fiicei mele aceasta legenda, e tare fumoasa
RăspundețiȘtergereMirela, Cluj Napoca
Dincolo de poveste, cred ca este un gest reflex: ori de cate ori trebuie sa ne amintim ceva... acolo punem degetul! :)
Ștergere