Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 1 iunie 2013
SEMNUL INGERULUI
Legenda "semnului Ingerului pazitor" am aflat-o si eu in urma cu multi ani si a fost atunci un fel de lectie de... angelologie!
Gratie acestei povesti cu talc am descoperit lumea fascinanta a ingerilor, inainte sa citesc ceva serios despre acest subiect!
Am vazut chiar un film intitulat "Amprenta Ingerului" si exista si o carte, scrisa de Nancy Huston - cu o poveste diferita de scenariul filmului - care poarta acelas titlu, ceea ce inseamna ca nu numai pe la noi circula acesta frumoasa legenda.
Se spune ca atunci cand un prunc se pregateste sa vina pe lume, cand vine sorocul, o clipa inainte de a iesi din cuibul cald si ud in care s-a zamislit, intreg Miracolul Creatiei i se reveleaza.
Dumnezeu ii pune inainte copilului toata frumusetea lumii si ii arata Taina Sa!
Il plimba in Cerurile cele Inalte, in locasurile Tronurilor, al Domniilor, al Heruvimilor celor cu ochi multi si al Serafimilor, celor cu câte sase aripi .
Asa se face ca el vede chiar taramul Puterilor si al Stapaniilor, intra in eternitatea timpului Incepatoriilor, cunoaste pleiada de mii si mii de Ingeri si pe Arhanghelii Domnului.
I se dezvaluie asadar toate tainele Universului si mintea lui, inca neajunsa in lumea asta, reuseste sa cuprinda déjà, in durata unei secunde, tot timpul ce-a fost si cel ce va sa fie!
Caci dumnezeirea este in el!
Unit asa, pentru cateva clipe, cu intreaga putere a Universului, primeste in dar toata intelepciunea filozofilor, toata memoria ancetrala a intregii inteligente umane!
Poate privi intreaga experienta omeneasca, cu toate greselile si izbanzile ei, poate vedea viitorul , stieTOT!
In cateva franturi de clipa omeneasca bucatica de om ajunge sa cunoasca intreaga fumusete si sublima armonie a lumii, asa cum a creeat-o Dumnezeu!
Incantat de toate cele vazute si simtite, de toata puterea ce crestea in el prin intelepciunea capatata, inima sa incepe sa bata mai repede.
Simte ca e timpul, doreste sa iasa, nu se mai poate opri din drum si in el creste nerabdarea de... a-i povesti mamei sale si tuturor oamenilor Taina lui Dumnezeu!
Si, intr-o zvacnire, se repede afara.
Numai ca exact in acea clipa Ingerul Pazitor ii pune degetul pe buze si-i spuse :
- Șiiit!
Si acolo unde zaboveste degetul ingerului ramane o adancitura!
Cat ai clipi copilului i se sterg din memorie toate cunostintele, devenind perfect inocent. Plamanii i se umplu cu aer!
Desprins brusc de Fumusetea si Slava lui Dumnezeu, traind un sentiment de ruptura inexplicabil si dureros, copilul incepe sa planga.
Prima sa respiratie in lume este asadar plansul acela, un strigat de durere pentru ceva pierdut si poate si un tipat de indarjire spre lupta cu lumea in care iese derutat, simtind ca ii lipseste ceva, fara sa-si mai poata aminti ce anume!
Stiati ca noi toti purtam semnul ingerului?
El este mica adancitura de deasupra buzei, un pliu vertical care uneste aza nasului cu buzele.
Acela este locul unde legenda spune ca ingerul si-a pus degetul pentru a ne opri sa dezvaluim Taina lui Dumnezeu, incredintata noua doar pentru o clipa, clipa aceea care precede intrarea noastra in zbuciumul lumii!
Apasand - mai usor sau mai puternic - ingerul ne lasa acolo o gropita mai mare sau mai mica in functie de elanul nostru spre marturisire!
In mod inconstient intreaga noastra viata suntem in cautarea acestei comori ascunse in launtrul nostru. Sufletul nostru tanjeste dupa frumusetea cea nespus a lui Dumnezeu si cauta in adancurile cele mai ascunse ale mintii taina pe care am aflat-o pret de o clipa si pe care am fost nevoiti sa o uitam.
Caci in noi se gasesc toate raspunsurile, in cotloanele mintii noastre sta intreaga memorie a Creatiei Divine, toata inteligenta lumii, si doar o stare de amnezie tranzitorie ne impiedica sa o retraim.
In fiecare din noi e dumnezeirea dar nimeni nu poate afla Taina lui Dumnezeu pusa in om decat descoperindu-o singur!
Unii dintre noi reusesc sa-si afle calitati, puteri, daruri absolut miraculoase, cunostinte si aptitudini nebanuite.
Altii neaga totul refuzand orice urma de dumnezeire in viata lor.
Gratie celor care au reusit sa isi activeze cate ceva din multul perfectiunii ce sta in noi, omenirea a facut pasi inainte.
Dar toate astea ne sunt ingaduite pana la un punct!
Fara indoiala e posibil sa regasesti in tine extazul acelei clipe de adevar sublim si perfectiune pe care, potrivit legendei, ingerul l-a curmat, sa traiesti bucuria revelatiei dar pentru asta e nevoie sa schimbi ceva esential in tine, caci Taina Lui Dumnezeu nu se dezvaluie decat celor care il cauta si il iubesc cu iubire jertfelnica!
vineri, 1 martie 2013
UN BARBAT SI O FEMEIE - MEREU O POVESTE INEDITA
S-au decernat premiile CESAR, ca si OSCAR-urile!
Marele castigator a fost filmul AMOUR in regia lui Michael Haneke care il are ca protagonist, alaturi de Emanuelle Riva, pe Jean Louis Trintignant, ambii castigand in Franta premiul pentru "Cel mai bun actor", respectiv "Cea mai buna actrita" incununare meritata a celor doi octogenari dupa o viata de cinematografie!
Subiectul este iubirea pusa la incercare, echilibrul fragil al ei.
Un film greu de vazut, spun unii, mai ales de catre cei care cred ca batranetea e o boala de care nu toti sufera!
Un film greu de vazut, spun unii, mai ales de catre cei care cred ca batranetea e o boala de care nu toti sufera!
Cine e cinefil sau/si are varsta mea :) (sic) isi aminteste de acest actor francez din multe filme devenite celebre, unul dintre ele fiind UN BARBAT SI O FEMEIE!
Filmul asta care a facut istorie, a obtinut :
premiul Oscar 1967: Cel mai bun film strain (ca si Amour anul acesta!);
Cel mai bun scenariu original – Claude Lelouch, Pierre Uytterhoeven
Premii Globul de Aur 1967: Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (drama) – Anouk Aimée;
Premii Globul de Aur 1967: Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (drama) – Anouk Aimée;
Globul de Aur pentru cel mai bun film strain intr-o limba straina
Premii BAFTA 1968: pentru cea mai bună actriţă străină – Anouk Aimée
Premii BAFTA 1968: pentru cea mai bună actriţă străină – Anouk Aimée
Si tot despre iubire e vorba, iubirea dintre o femeie si un barbat - de 30 de ani! - care se gasesc dupa ce viata i-a ranit, amandoi pierzandu-si sotii si avand fiecare cate un copil. Un film superb si unic ca tema la vremea aceea!
Am sa va spun povestea trista a disparitiei fiicei lui, si ea o actrita cu o cariera stralucita, o disparitie pe cat de tragica pe atat de ... greu de acceptat.
Si tot despre clipa cand echilibrul se rupe e vorba!
Marie Trintignant, fiica a regizoarei Nadine Trantigniant si a actorului Jean-Louis Trintignant, a fost nominalizata de 5 ori la César, a turnat peste 40 de filme de lung metraj si peste 20 de seriale si filme de televiziune, si de asemenea a interpretat multe roluri pe scena fiind o persoana extrem de talentata, purtand farmecul tipic al femeii franceze!
Bertrand Cantat era solistul vocal ( chitara si armonica) al grupului numit Noir Désir, considerat unul dintre cele mai bune ale rockului francez. Inca din anii '80, cand formatia a cunoscut un succes incontestabil, Cantat a devenit un interpret foarte en vogue si iubit de fani pentru textele lui poetice incarcate de sensibilitate si interpretarea plina de forta, precum si pentru luarile sale de pozitie - in special contra mondializarii.
In 2002, Cantat o intalneste pe Marie Trintignian si o dragoste fulgeratoare se naste intre cei doi.
Cantat se separa de sotie sa, Krisztina Rady, care, la vremea aceea, era insarcinata cu al doilea copil, si pare de nedespartit de iubita lui!
Devorati de o pasiune mistuitoare, relatia lor este puternic marcata de firea actritei, cunoscuta a fi extrem de posesiva, de dragostea lui fata de copii, de sentimentul de datorie fata de sotia sa si nu in ultimul rand de gelozie de ambele parti.
In 2003, el isi insoteste iubita la Villnius, unde se filma pelicula "Colette", in regia mamei ei, Nadine Trantignant, intentionand sa-i fie alaturi pe durata filmarilor.
Se pare ca Marie ii interzisese iubitului cu desavarsire sa aiba vreun contact cu sotia lui, chestie care pe el il apasa.
Numai ca un SMS primit de Marie T.de la fostul ei sot, actorul Samuel Benchetrit, impreuna cu care urma sa inceapa turnarile altui film, starneste gelozia lui Cantat.
Considerand finalul mesajului prea intim, isi pierde cumpatul reprosandu-i ei o oarecare frivolitate.
Marie devine isterica si incepe sa il loveasca.
Si de aici totul scapa de sub control.
In nebunia de care se lasa prins, Cantat ii loveste fata Mariei Trintignat de mai multe ori cu forta furiei si in cele din urma aceasta lesina.
El pare ca nu-si da seama de gravitatea loviturilor, desi era evident batuta mar si nu dadea semne ca ar fi constienta; dupa ce o duce in pat ii telefoneaza fratelui ei.
Acesta vine abia in zori dar ezita sa ceara ajutor, probabil de teama unui scandal de presa, incapabil sa aprecieze starea grava a surorii lui. Intr-un tarziu decide totusi sa cheme salvarea. In momentul acela insa actrita era deja in coma profunda!
Dupa o interventie chirurgicala practicata la Villnius de o echipa de medici francezi, starea ei se degradeaza si in 31 iulie intra in coma ireversibila!
Cu toate ca prognosticul era defavorabil, mama actritei decide repatrierea fiicei sale cu un avion sanitar.
Marie Trintignat, actrita de valoare incontestabila a filmului francez, moare la 1 august 2003 in clinica din Neuilly sur Seine!
Marie Trintignat, actrita de valoare incontestabila a filmului francez, moare la 1 august 2003 in clinica din Neuilly sur Seine!
Avea 41 de ani, era mama a 4 copii si se afla in plina maturitate profesionala!
La Villnius, Cantat este arestat preventiv.
Disperat de nenorocirea pe care a provocat-o, incearca sa se omoare dar este salvat in ultimul moment si trimis in spitalul inchisorii din Villnius sub paza permanenta.
In timpul interogatoriilor, Cantat recunoaste faptele si se declara vinovat. El descrie cu precizie cum a lovit-o iar certificatul medico-legal arata ca a spus adevarul.
Leziunile ce i-au provocat moartea nu au fost cauzate atat de loviturile in sine la nivelul fetei ci de miscarea violenta a capului dintr-o parte in alta!
Leziunile ce i-au provocat moartea nu au fost cauzate atat de loviturile in sine la nivelul fetei ci de miscarea violenta a capului dintr-o parte in alta!
Judecat in Lituania, dupa un proces ce va dura mai bine de un an, cantaretul este condamnat la 8 ani de inchisoare!
Extradat dupa pronuntarea verdictului, Cantat revine in Franta, in septembrie 2004, unde isi incepe ispasirea pedepsei.
Extradat dupa pronuntarea verdictului, Cantat revine in Franta, in septembrie 2004, unde isi incepe ispasirea pedepsei.
Pe toata durata procesului de la Villnius, ca si a celui de la Paris, in spatele avocatilor, in fiecare actiune menita sa mai ceara o clementa, in demonstratiile de sustinere, in sala de judecata sau pe culoarele procuraturii s-a aflat o femeie speciala: sotia lui.
Amenintata, agresata, cu casa distrusa intr-un incendiu criminal, vanata de presa, Krisztina Rady a facut imposibilul fiind alaturi de omul pe care il iubea, impotriva oricaror contrarietati!
Traim intr-un echilibru fragil care se poate strica in fractiune de secunda. Ce ne poate feri, ce ne poate apara?
Cred ca doar Dumnezeu!
Exista un drum, pe care cu siguranta ni-l trasam singuri sau ajutati de ereditate.
In fata lui... doar rugaciunile mamelor si credinta in EL ne mai poate salva.
Restul... ce trebuie sa se intample se intampla.
Post scriptum
In Franta statisticile spun ca in anul 2011 o femeie a murit ucisa de partener la fiecare 3 zile, si un barbat la fiecare 15 zile!
Cifrele arata ca anul trecut numarul victimelor a fost in scadere.
Dincolo de astea insa, un numar impresionant de copii - socotiti victime colaterale - fie sunt ucisi, fie raman marcati pe viata de povestea insangerata a parintilor lor!
Fereste-ne, Doamne, in ceasul cel rau!
In 2007, Bernard Cantat, ca urmare a unei cereri de punere in libertate pentru buna purtare, iese din inchisoare sub control judiciar si isi reia viata alaturi de sotie si copiii sai.
Grupul Desir Noire - legat in continuare de solistul lui - incearca sa revina in atentia publicului, la inceputul anului 2008, inregistrand o noua melodie pentru a o distribui pe internet, dar incercarea se dovedeste un esec.
Cantat parea destul de adaptat si impacat cu noua sa viata.
O singura persoana insa era constienta de cat suferea si cat era de nefericit.
Krisztina, realizeaza ca nimic nu mai poate fi ca inainte, ca devotamentul si dragostea ei nu sunt de ajuns pentru a sterge nenorocirea unei clipe de nebunie, regretul lui de a fi ucis femeia de care continua sa fie indragostit. Pentru ea era clar ca nimic nu mai putea sa refaca relatia lor compromisa pentru totdeauna.
Obosita si dezamagita, in 10 ianuarie 2010, Krisztina Rady se sinucide, in casa lor din Bordeaux, lasandu-si omul iubit prada fantomelor si copiii singuri sa poarte povara unei mosteniri intunecate.
Bernard Cantat, personajul unui fapt divers insangerat, este azi ratacit intre atatea alte fapte diverse!
Continua sa cante si sa aibe proiecte interesante.
Unele insa sunt sortite esecului din start, doar la auzul numelui sau spectacolele fiind anulate sau interzise!
E nevoie de multa forta sa mergi inainte cu o astfel de greutate in spate! In mod evident notorietatea nu foloseste, ba chiar incurca!
Povestea lui dovedeste inca o data cat de subtire este linia ce desparte normalul de anormal, limita de depasirea limitei, gelozia de nebunie si mai ales viata de moarte!
Si cand ai trecut de linia asta... nimic nu mai poate fi oprit!
Oricine se poate gasi teoretic in pozitia unui criminal, cu voie, fara voie, premeditat sau din imprudenta...
Orice conducator auto este un potential ucigas, orice cearta poate bascula spre crima. Nimeni nu stie potrivit carui algoritm devenim sau nu criminali!Grupul Desir Noire - legat in continuare de solistul lui - incearca sa revina in atentia publicului, la inceputul anului 2008, inregistrand o noua melodie pentru a o distribui pe internet, dar incercarea se dovedeste un esec.
Cantat parea destul de adaptat si impacat cu noua sa viata.
O singura persoana insa era constienta de cat suferea si cat era de nefericit.
Krisztina, realizeaza ca nimic nu mai poate fi ca inainte, ca devotamentul si dragostea ei nu sunt de ajuns pentru a sterge nenorocirea unei clipe de nebunie, regretul lui de a fi ucis femeia de care continua sa fie indragostit. Pentru ea era clar ca nimic nu mai putea sa refaca relatia lor compromisa pentru totdeauna.
Obosita si dezamagita, in 10 ianuarie 2010, Krisztina Rady se sinucide, in casa lor din Bordeaux, lasandu-si omul iubit prada fantomelor si copiii singuri sa poarte povara unei mosteniri intunecate.
Bernard Cantat, personajul unui fapt divers insangerat, este azi ratacit intre atatea alte fapte diverse!
Continua sa cante si sa aibe proiecte interesante.
Unele insa sunt sortite esecului din start, doar la auzul numelui sau spectacolele fiind anulate sau interzise!
E nevoie de multa forta sa mergi inainte cu o astfel de greutate in spate! In mod evident notorietatea nu foloseste, ba chiar incurca!
Povestea lui dovedeste inca o data cat de subtire este linia ce desparte normalul de anormal, limita de depasirea limitei, gelozia de nebunie si mai ales viata de moarte!
Si cand ai trecut de linia asta... nimic nu mai poate fi oprit!
Oricine se poate gasi teoretic in pozitia unui criminal, cu voie, fara voie, premeditat sau din imprudenta...
Traim intr-un echilibru fragil care se poate strica in fractiune de secunda. Ce ne poate feri, ce ne poate apara?
Cred ca doar Dumnezeu!
Exista un drum, pe care cu siguranta ni-l trasam singuri sau ajutati de ereditate.
In fata lui... doar rugaciunile mamelor si credinta in EL ne mai poate salva.
Restul... ce trebuie sa se intample se intampla.
Post scriptum
In Franta statisticile spun ca in anul 2011 o femeie a murit ucisa de partener la fiecare 3 zile, si un barbat la fiecare 15 zile!
Cifrele arata ca anul trecut numarul victimelor a fost in scadere.
Dincolo de astea insa, un numar impresionant de copii - socotiti victime colaterale - fie sunt ucisi, fie raman marcati pe viata de povestea insangerata a parintilor lor!
Fereste-ne, Doamne, in ceasul cel rau!
duminică, 20 ianuarie 2013
O ANIVERSARE
BUCURESTI, 196...
În liniştea baii modeste, doar zgomotul înfundat al lamei aparatului de ras, ce-i aluneca pe obraz, îi însoţea gîndurile. Nu reusa deloc sa le pună în ordine, prea tulburat de sentimente contradictorii.
Fusese o noapte albă.
Seara trecuta ar fi trebuit sa fie o frumoasă aniversare... chiar dacă nici "di granda" si nici prea romantică... dar o aniversare care, pentru el, marca timpul în care invatase sa o iubească.
Era chiar mandru de asta iar recunoasterea sentimentului acesta care il facea atat de fericit ii sporea increderea in sine.
Trecusera 5 ani de cînd, ei, tineri absolventi provinciali, au decis sa se căsătorească.
Amîndoi aveau profesii impracticabile în micul lor oraş; doar Bucurestiul le putea oferi un viitor, o perspectiva - dacă nu strălucită cel puţin apropiata de visele lor.
Pe ea, in vremea liceului, o stia din vedere. Se intalnisera apoi la o petrecere organizata inainte de bacaureat.
Avuseseră chiar o rapidă relaţie intimă, pe care el o facuse uitata în mulţimea căutărilor de sine ale barbatului ce se caznea sa devină.
Apoi drumurile li s-au despărţit. Nici un gand, nici o aducere aminte.
El a plecat la Iaşi, sa studieze chimia, ea la Bucuresti, unde a urmat fizica pura.
S-au reintalnit absolut intamplator in capitala, pe bulevardul 6 Martie.
Pe atunci el avea deja un post intr-un un institut de cercetari. La vremea aceea era legitimat la un club studentesc de fotbal si, gratie acestui fapt, obtinuse buletin de Bucuresti. Fara asta... ar fi fost cu neputinta sa beneficieze de o repartitie ca tanar absolvent.
Ea isi pierduse orice speranta de a deveni cercetatoare si era aproape consolata cu ideea de a se intoarce acasa sperand cel mult la un post de profesoara de fizica.
...
Lama aluneca automat pe obrazul deja inrosit in timp ce gandurile lui se zbateau neputincioase in cautarea unei... explicatii.
De ce? Cum de s-a putut amagi pana acum?
Obrazul il ustura fara ca din porii raniti sa iasa vreo picatura de sange.
...
Isi amintea exact momentul revederii. A invitat-o la o cafea, au vorbit despre ei, apoi au plecat impreuna in vizita pe care el urma sa o faca unui coleg de echipa. Acolo se adunasera mai multe perechi... Au baut ceva, au ras, s-au amuzat...
Ea era o fata vesela, deloc timida, si s-a integrat imediat grupului prezent la petrecere.
Nu era o frumusete eclatanta dar era armonioasa, agreabila, prietenoasa pana la confuzie cu barbatii indrazneti si mamoasa cu cei retrasi.
A fost o seara in care si el se lasa dus de val, o seara in care au trecut drept un cuplu desi nu erau...
Una din fetele invitate, ascultandu-i povestea ei legata de iminenta plecare din capitala, ii dadu chiar o solutie mult practicata pe atunci: "Pai de ce nu va casatoriti? Asa ramai sigur in Bucuresti."
Remarca a trecut fara comentarii.
Tarziu, el a condus-o la camin iar la despartire, a reusit sa o intrebe: "Noi cand ne mai vedem?"
Raspunsul a venit pe ton camaraderesc: " Cine stie? Mai vedem noi". Regreta instantaneu indrazneala.
Oare de ce o intrebase? Poate ii parea ratacita prin Bucuresti ca si el, poate il impresionase statutul de persoana cunoscuta in multimea de necunoscuti sau poate ca amintirea relatiei pasagere dintre ei... ii daduse curaj...
Ce avea el in cap atunci era mai curand dorinta de a se bucura de viata ca toti tinerii de 25 de ani.
In mod evident insa ea... avea alte planuri si asta nu a trecut neobservat pentru el.
....
Usturimea il readuse in prezent. Fata ii era stacojie...
Isi umplu causul mainilor cu apa rece si isi spala siroaiele nevazute de sange.
"Iubesc pe altcineva"... Cuvintele astea nu le putea alunga din cap. Lua prosopul si se ascunse in el. Simti o multime de ace sub pleoape... Dezamagirea se impletea cu orgoliul ranit iar imaginea barbatului infrant reflectata in oglinda uzata era greu de privit. Lasa prosopul sa cada si isi stranse pumnii a furie si, fara sa se mai caute in oglinda, iesi din baie simtindu-si greutatea trupului.
Ea plecase deja. Pe masuta rotunda de sub geamul prin care se zarea strada, trandafirii pe care ii adusese aseara atat de mandru de el se ofilisera deja, martori tristi ai primei sale confruntari cu viata, confuntare pe care o pierduse.
Ii privi piezis si se jura in gand ca aceasta avea sa fie ultima oara cand va mai oferi flori vreunei femei.
Cadoul ei... ramasese nedesfacut. Nu era mare lucru - un sal - dar il alesese cu toata dragostea. Doar sticla de cognac se golise in incercarea zadarnica de a umple golul din suflet.
....
Gandul ii fugi din nou...
Dupa seara aceea fără promisiuni nu s-au mai vazut.
In primavara, de Pasti, el a revenit in orasul natal.
La intoarcere s-au regasit in tren. Cinci ore au vorbit tot felul de aiureli. Parea ca prezenta ei ii alunga si lui timiditatea.
In seara aceea ea a innoptat la el, in modesta camera situata in demisolul unei vechi case boieresti de pe Calarasi.
Peste trei saptamani s-au casatorit.
Si-a anuntat familia dupa eveniment, prin cateva randuri scrise pe o modesta carte postala.
A fost prima nebunie din viata lui, prima oara cand si-a ignorat parintii.
....
Aseara trebuia insa sa fie o aniversare...
Cinci ani in care el a invatat sa o iubeasca, sa se bucure ca vine acasa, sa o vrea langa el... Cand se gandea la ea ii facea doar inventarul calitatilor pe care i le cauta anume, convingandu-se de fiecare data ca facuse bine sa se lase purtat de un gest galant, confundand poate la inceput cu dragostea confortul de a nu mai fi singur.
"Ce aniversam? a intrebat ea ridicand din spraneana...
Cat vom putea sa traim in confuzia asta?... Pentru mine au fost cinci ani de compromis! Asta nu se aniverseaza!...
Esti un baiat bun, meriti si tu altceva... Nu esti ce imi doresc, asta e clar... Nu te iubesc si nici nu voi putea... pentru ca ... eu iubesc pe altcineva!"
Vorbele ei le simtea si acum taioase ca niste cutite si ele i se implintasera in stomac.
Ar fi dorit sa ii fi spus si el ceva dar ... nu a fost in stare.
Cum sa ii fi spus ca o iubeste cu toata fiinta lui cand ea tocmai ii marturisise ca e indragostita de altcineva?
"Iubesc pe altcineva" ... Cuvintele astea nu il lasau sa se linisteasca si un munte de intrebari il invadau.
Cum de nu observase ? Oare iubirea asta ce crestea in el il orbise in halul asta? Ce gresise ca sa merite asta?
Fusese surprins pana la nauceala si neputinta de a avea o reactie il infuria.
...
Se aseza pe marginea patului epuizat de ganduri si de durere.
Ce avea sa se intample de acum in colo? Incotro?
S-a terminat? Asa se poate termina ceva pentru care ai investit sentimente?
In seara aceea blestemata ar fi trebuit sa aniverseze cinci ani de casatorie!
Din nefericire nu a fost nici o aniversare ci seara in care viata lui
interioara s-a oprit cine stie pentru cat timp...
Va trece, trebuie sa treaca...
Va invata sa traiasca si fara dragostea ei... Munca il va ajuta.
Dupa toate astea va ramane insa gustul amar al dezamagirii indulcit de dorinta de revansa.
Se va ridica din caderea asta dar va deveni si el un barbat mereu neincrezator, infidel si rece, ca multi alti barbati raniti, si isi va ostoi si el durerea, asemenea lor, facand sa sufere nemeritat alte femei...
În liniştea baii modeste, doar zgomotul înfundat al lamei aparatului de ras, ce-i aluneca pe obraz, îi însoţea gîndurile. Nu reusa deloc sa le pună în ordine, prea tulburat de sentimente contradictorii.
Fusese o noapte albă.
Seara trecuta ar fi trebuit sa fie o frumoasă aniversare... chiar dacă nici "di granda" si nici prea romantică... dar o aniversare care, pentru el, marca timpul în care invatase sa o iubească.
Era chiar mandru de asta iar recunoasterea sentimentului acesta care il facea atat de fericit ii sporea increderea in sine.
Trecusera 5 ani de cînd, ei, tineri absolventi provinciali, au decis sa se căsătorească.
Amîndoi aveau profesii impracticabile în micul lor oraş; doar Bucurestiul le putea oferi un viitor, o perspectiva - dacă nu strălucită cel puţin apropiata de visele lor.
Pe ea, in vremea liceului, o stia din vedere. Se intalnisera apoi la o petrecere organizata inainte de bacaureat.
Avuseseră chiar o rapidă relaţie intimă, pe care el o facuse uitata în mulţimea căutărilor de sine ale barbatului ce se caznea sa devină.
Apoi drumurile li s-au despărţit. Nici un gand, nici o aducere aminte.
El a plecat la Iaşi, sa studieze chimia, ea la Bucuresti, unde a urmat fizica pura.
S-au reintalnit absolut intamplator in capitala, pe bulevardul 6 Martie.
Pe atunci el avea deja un post intr-un un institut de cercetari. La vremea aceea era legitimat la un club studentesc de fotbal si, gratie acestui fapt, obtinuse buletin de Bucuresti. Fara asta... ar fi fost cu neputinta sa beneficieze de o repartitie ca tanar absolvent.
Ea isi pierduse orice speranta de a deveni cercetatoare si era aproape consolata cu ideea de a se intoarce acasa sperand cel mult la un post de profesoara de fizica.
...
Lama aluneca automat pe obrazul deja inrosit in timp ce gandurile lui se zbateau neputincioase in cautarea unei... explicatii.
De ce? Cum de s-a putut amagi pana acum?
Obrazul il ustura fara ca din porii raniti sa iasa vreo picatura de sange.
...
Isi amintea exact momentul revederii. A invitat-o la o cafea, au vorbit despre ei, apoi au plecat impreuna in vizita pe care el urma sa o faca unui coleg de echipa. Acolo se adunasera mai multe perechi... Au baut ceva, au ras, s-au amuzat...
Ea era o fata vesela, deloc timida, si s-a integrat imediat grupului prezent la petrecere.
Nu era o frumusete eclatanta dar era armonioasa, agreabila, prietenoasa pana la confuzie cu barbatii indrazneti si mamoasa cu cei retrasi.
A fost o seara in care si el se lasa dus de val, o seara in care au trecut drept un cuplu desi nu erau...
Una din fetele invitate, ascultandu-i povestea ei legata de iminenta plecare din capitala, ii dadu chiar o solutie mult practicata pe atunci: "Pai de ce nu va casatoriti? Asa ramai sigur in Bucuresti."
Remarca a trecut fara comentarii.
Tarziu, el a condus-o la camin iar la despartire, a reusit sa o intrebe: "Noi cand ne mai vedem?"
Raspunsul a venit pe ton camaraderesc: " Cine stie? Mai vedem noi". Regreta instantaneu indrazneala.
Oare de ce o intrebase? Poate ii parea ratacita prin Bucuresti ca si el, poate il impresionase statutul de persoana cunoscuta in multimea de necunoscuti sau poate ca amintirea relatiei pasagere dintre ei... ii daduse curaj...
Ce avea el in cap atunci era mai curand dorinta de a se bucura de viata ca toti tinerii de 25 de ani.
In mod evident insa ea... avea alte planuri si asta nu a trecut neobservat pentru el.
....
Usturimea il readuse in prezent. Fata ii era stacojie...
Isi umplu causul mainilor cu apa rece si isi spala siroaiele nevazute de sange.
"Iubesc pe altcineva"... Cuvintele astea nu le putea alunga din cap. Lua prosopul si se ascunse in el. Simti o multime de ace sub pleoape... Dezamagirea se impletea cu orgoliul ranit iar imaginea barbatului infrant reflectata in oglinda uzata era greu de privit. Lasa prosopul sa cada si isi stranse pumnii a furie si, fara sa se mai caute in oglinda, iesi din baie simtindu-si greutatea trupului.
Ea plecase deja. Pe masuta rotunda de sub geamul prin care se zarea strada, trandafirii pe care ii adusese aseara atat de mandru de el se ofilisera deja, martori tristi ai primei sale confruntari cu viata, confuntare pe care o pierduse.
Ii privi piezis si se jura in gand ca aceasta avea sa fie ultima oara cand va mai oferi flori vreunei femei.
Cadoul ei... ramasese nedesfacut. Nu era mare lucru - un sal - dar il alesese cu toata dragostea. Doar sticla de cognac se golise in incercarea zadarnica de a umple golul din suflet.
....
Gandul ii fugi din nou...
Dupa seara aceea fără promisiuni nu s-au mai vazut.
In primavara, de Pasti, el a revenit in orasul natal.
La intoarcere s-au regasit in tren. Cinci ore au vorbit tot felul de aiureli. Parea ca prezenta ei ii alunga si lui timiditatea.
In seara aceea ea a innoptat la el, in modesta camera situata in demisolul unei vechi case boieresti de pe Calarasi.
Peste trei saptamani s-au casatorit.
Si-a anuntat familia dupa eveniment, prin cateva randuri scrise pe o modesta carte postala.
A fost prima nebunie din viata lui, prima oara cand si-a ignorat parintii.
....
Aseara trebuia insa sa fie o aniversare...
Cinci ani in care el a invatat sa o iubeasca, sa se bucure ca vine acasa, sa o vrea langa el... Cand se gandea la ea ii facea doar inventarul calitatilor pe care i le cauta anume, convingandu-se de fiecare data ca facuse bine sa se lase purtat de un gest galant, confundand poate la inceput cu dragostea confortul de a nu mai fi singur.
"Ce aniversam? a intrebat ea ridicand din spraneana...
Cat vom putea sa traim in confuzia asta?... Pentru mine au fost cinci ani de compromis! Asta nu se aniverseaza!...
Esti un baiat bun, meriti si tu altceva... Nu esti ce imi doresc, asta e clar... Nu te iubesc si nici nu voi putea... pentru ca ... eu iubesc pe altcineva!"
Vorbele ei le simtea si acum taioase ca niste cutite si ele i se implintasera in stomac.
Ar fi dorit sa ii fi spus si el ceva dar ... nu a fost in stare.
Cum sa ii fi spus ca o iubeste cu toata fiinta lui cand ea tocmai ii marturisise ca e indragostita de altcineva?
"Iubesc pe altcineva" ... Cuvintele astea nu il lasau sa se linisteasca si un munte de intrebari il invadau.
Cum de nu observase ? Oare iubirea asta ce crestea in el il orbise in halul asta? Ce gresise ca sa merite asta?
Fusese surprins pana la nauceala si neputinta de a avea o reactie il infuria.
...
Se aseza pe marginea patului epuizat de ganduri si de durere.
Ce avea sa se intample de acum in colo? Incotro?
S-a terminat? Asa se poate termina ceva pentru care ai investit sentimente?
In seara aceea blestemata ar fi trebuit sa aniverseze cinci ani de casatorie!
Din nefericire nu a fost nici o aniversare ci seara in care viata lui
interioara s-a oprit cine stie pentru cat timp...
Va trece, trebuie sa treaca...
Va invata sa traiasca si fara dragostea ei... Munca il va ajuta.
Dupa toate astea va ramane insa gustul amar al dezamagirii indulcit de dorinta de revansa.
Se va ridica din caderea asta dar va deveni si el un barbat mereu neincrezator, infidel si rece, ca multi alti barbati raniti, si isi va ostoi si el durerea, asemenea lor, facand sa sufere nemeritat alte femei...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)