Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

NOCTURNA




Incerc sa scriu dar totu-i poticneala... 
Pe deget vad o urma de cerneala,
Pe-obraz ma arde lacrima uscata,
Cazuta mai-nainte pe fila sifonata.
Cuvintele plecat-au de la mine
S-au dus sa mi te caute pe tine...  
S-au dus in lumea inca nestiuta.
Zadarnic le invoc, ma simt pierduta,
 Dar imi asez pe pleoapa-mi gandul ud...
Si-n linistea din noapte pot s-aud
cum gem in sine-mi dar scrajnind ma zbat
Sa le aduc din paradisu-ndepartat

Si un puhoi de soapte vin din hau 
eu am pe buze doar numele tau!
dar nu am glas sa pot sa il ingan...
 cuvintele imi sunt pe alt taram...
Si-n noaptea mea cu irizatii de topaz,
Ingerul meu ma prinde de obraz 
Ca din senin ma simt iar in poveste
dar un obraznic demon ma priveste.
Atunci un suflet plin de doruri sunt
In ele ma afund, te strig in gand. 
Sunt cer tivit cu gandurile tale
Si in adancul meu ma las cu jale
Si lacrimi innoite-mi curg usor
Demonul pleaca ... cu ingerul meu zbor...
Prind iarasi viata si din nou respir.
Tu tot nu esti  dar pana sa ma mir,
noaptea e zi iar pata de cerneala,
s-a dus cu ea... Scriu iarasi cu sfiala.
Simt aerul ce-mi intra in rarunchi,
Iau perna-mi uda si-o pun sub genunchi...
Cuvintele care-mi revin miros a mir!
Curg multumite, aliniate-n sir,
Mi te aduc din noaptea ce s-a dus
Cu ruga sfanta-n care mi te-am pus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu