Faceți căutări pe acest blog

joi, 15 februarie 2018

O CARTE DE CITIT: "NOAPTEA DE FOC "

 IN NISIPURILE MISCATOARE  ALE DESERTULUI


Hogar,  Algeria
Prolific si serios,  romancier, scenarist, dramaturg si director de teatru, un om disciplinat si un adevarat profesionist al scrisului, Eric-Emmanuel Schmitt este unul din scriitorii francezi contemporani, foarte drag mie. 

Cum cartile lui sunt traduse si publicate in 50 de limbi, ele exista, evident, si in librariile romanesti.

Ma folosesc de aceasta Duzina de cuvinte (in care intru cam tarziu si pentru asta imi cer scuze) pentru a va imbia sa cititi una din  cartile acestui scriitor - care m-au fascinat teribil.
Este vorba de  "NOAPTEA DE FOC" - La Nuit de feu.

Cartea s-a nascut din cele mai intime si pretioase  amintiri,
ale scriitorului, tinute ascunse vreme de 30 de ani! 

Autorul ni se confeseaza, purtandu-ne prin ariditatea  Saharei, in trecut, in acea zi unica din viata sa cand,  dupa o noapte... de foc, a devenit altcineva!

Totul incepe cu o expediție in desertul algerian. 
Tanar filozof de 28 de ani, crescut intr-o familie de atei, plecat in Algeria sa arunce o privire informala, necesara scrierii unui scenariu de film despre pusnicul Charles de Foucauld, nemultumit de lume si de sine, se indragosteste instantaneu de pamantul  Saharei, in care piatra vulcanica si nisipurile miscatoare, trei smocuri de iarba si un izvor rasarit din "nimic", serpii si soparlele, arsita si frigul, il vor face sa se simta uman, viu si adevarat.

Acolo, in mijlocul desertului, cand se astepta mai putin, scriitorul cunoaste cea mai mistica dintre trairi, intalnirea cu Dumnezeu. Fara sa o fi dorit, fara ca asta sa fi fost un crez al sau sau un scop propus!

Pe parcursul a catorva zile totul il va impinge sa se detaseze - tacerea, caldura, asprimea unui deșert care ii dezvaluie pe rand toate defectele si neputintele sale, mersul continuu alaturi de cei câțiva însoțitori ...
O singură fraza venita de nu se stie de unde il obsedeaza aiurea facandu-l sa vibreze, fara sa stie de ce : "Undeva, un chip ma asteapta"!

Aceasta tacere adanca, aproape sufocanta, a desertului, care il forteaza sa rezoneze cu sine si cu natura cea mai ostila, il va marca pentru totdeauna.
Ghidul arab... il fascineaza. Faptul ca se izola regulat sa se roage,  ii zgandarea curiozitatea. 
Scopul rugăciunii o fi acela de a auzi sau de a fi auzit? Unde este el, acest Dumnezeu? Intrebările se inmultesc, cele mai importante ramanand fara raspuns.

Pierdut în desert, după ce s-a urcat pe Muntele Tahat, ratacit de tovarășii săi, invaluit in negura noptii, singur, exilat si fara optiuni, tanarul se trezeste in "piscul existenței sale". 
Această experienta inexprimabila, care se poate numi banal "intalnirea unei creaturi cu Creatorul său", este descrisa de Eric-Emmanuel Schmitt in două capitole zguduitoare. 
Dumnezeu il vizitase!
In zori, dupa ce ii regaseste in cele din urma pe membri  grupului - carora nu le va spune nimic despre "vizita minunată" din timpul noaptii - prima sa rugaciune va fi cea a lui Charles de Foucauld Doodled, pustnicul, personajul filmului pentru care venise sa se documenteze in Algeria, rugaciune pe care o notase in graba intr-un carnetel: "Parinte, ma las in mainile Tale, fie mie dupa cum voiesti!"
Marturisirea acelei trairi surprinzatoare, a ceea ce el numește în mod repetat "un extaz mistic" este tocmai subiectul cartii, scrisa cu inima in mana. 
"Zâmbesc gândindu-mă ce dar minunat am primit. Credinţa…Soarta mi-e pecetluită: fie rătăcesc în continuare, şi-o să mor credincios; fie reuşesc să mă întorc în tabără, şi-o să trăiesc credincios. În ambele cazuri, sunt de acord, mă supun!"
Cuvintele folosite pentru a descrie   "noaptea sa de foc"  in care ateismul sau ceda in fata unei noi descoperiri fundamentale, sunt cele ale unui intelectual profund ancorat contemporaneitate.
Cartea aceasta cuprinde in  100 de pagini confesiunea unei  zguduitoare convertire a unui spirit elevat, cautator si tandru!
Cu detasarea celui care a meditat la acest moment aproape treizeci de ani, Éric-Emmanuel Schmitt ne face partasi ai unei povesti foarte ontime. 
"Credinţa care-mi fusese sădită la poalele muntelui Tahat creştea acum în mine. Îmi simţeam metamorfoza spirituală aproape organic, ca un arbore a cărui sevă dă naştere unei mulţimi de frunze"
"Mă gândeam la anii pe care-i consacrasem filozofiei. Sub influenţa lui Heidegger, purtaseră pecetea angoasei, tulburarea aceea radicală, esenţa conştiinţei, în viziunea gânditorilor moderni, angoasa sfâşietoare pe care-o trăisem în prima noapte în deşert. Dar, cu toate că mă făcuse să ies din lume, angoasa nu mă apropiase de Dumnezeu. Dimpotrivă, mă condamnase la o singurătate şi mai profundă şi la o mai mare aroganţă, dându-mi statutul de unică fiinţă cugetătoare într-un univers lipsit de gândire."

Cautator autentic al lui Dumnezeu, pe care este convins ca l-a aflat în mijlocul Saharei, el va pastra mereu in sine, indemnul

lui Abayghur Saharan, ghidul arab, acela de a "nu uita ceea ce este de neuitat"

In paginile acestei carti, autorul  ne permite sa atingem stelele care l-au luminat pe el in acea noapte desprinsa din vesnicie!

Va asigur, este o lectura fascinanta.

PS 
Traducerea in romaneste a cartii - care exista pe internet - 
n-as spune ca e pe gustul meu dar... pana la urma sinceritatea acestei marturisiri zguduitoare  invinge, asa cum s-a intamplat in desert cu tanarul filozof si ghidul arab, pana si bariera lingvistica!

Muntele Tahat din inima Saharei centrale (Wikipedia)





4 comentarii:

  1. Interesant. O pun pe lunga listă a cărţilor pe care vreau să le citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vei regreta,te asigur! Se citeste dintr-o rasuflare! astept parerea ta! Cu drag!

      Ștergere
  2. Sincer, nu stiu ce cuvant sa spun dupa foarte... Ai prezentat-o atat de viu! Da! Acesta este cuvantul: o carte foarte vie! Mi-a placut mult prezentarea ta. Iar o exprimare ca:
    "Parinte, ma las in mainile Tale, fie mie dupa cum voiesti!"
    este chiar vie!

    Multumesc mult, Cita! O seara minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu iti multumesc, draga mea.
      daca citesti cartea... astept parerea ta. Asa cum am scris, e consultabila gratuit pe internet !
      https://fr.scribd.com/document/345962181/Eric-emmanuel-Schmitt-noaptea-de-Foc
      Toate cele bune!

      Ștergere