Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 4 februarie 2017

INSELATORUL CHIP AL FERICIRII (II)

partea a doua a povestii ... tesuta si de data asta cu  Duzina de Cuvinte propusa de Eddie!


Dupa o noapte alba, in care, se framantase ca niciodata, pe canapeaua din birou, zorii zilei il prinsera pe Pierre visand cu ochii deschisi la intalnirea cu prietenul-detectiv. 
Caroline nu coborase inca,  asa ca isi bau singur cafeaua. Casa, care altadata era sursa lui de bine si confort, i se paru deodata rece, straina, un loc neprietenos.
Abia apuca sa-si stranga asternutul, ca pisaloaga sa mama era deja la usa.
- Inca nu ai plecat? Oh! Si esti inca in pijama... i se adresa ea cu ironie acuzatoare.
Cu pardesiul pe umeri si o tigara neaprinsa intre degete, batrana doamna Fournier avea aerul unui celebru personaj negativ din filmele de desene animate...
Inainte ca el sa-i raspunda, Florence, menajera, isi facu aparitia si, dupa un salut abia soptit, disparu repede, urcand la etaj.
Pierre incerca sa-i surprinda in trecere privirea dar nu reusi. 
- Mama, azi avem o zi obisnuita. Ia loc, te rog, si serveste o cafea... Eu ma duc sa fac un dus si sa ma imbrac. Nu dureaza mult, fii linistita!
- Nici o zi din viata unui director de antrepriza nu este obisnuita, dragul meu! raspunse ea.
Dupa ce ii aseza pe masa ceasca cu cafea si o farfurie cu briose, o lasa singura sa savureze faptul de a fi avut ea ultimul cuvant.

Desi in surdina, auzi franturi de conversatie, semn ca sotia sa se trezise deja. Cum persoana menajerei incepea sa-i displaca, intra repede in baie, usor iritat.

Cand cobora, in salon il izbi o scena melodramatica: Caroline, era toata in lacrimicu trupul ghemuit in bratele soacrei sale, strangand in maini o camasa de-a lui!
Chiar trebuia sa mostenesti toate defectele tatalui tau? se repezi la el  doamna Tournier, privindu-si fiul cu dezgust. 
Caroline mi-a povestit tot cosmarul ei. Nu pot sa cred ca faci exact ce mi-a facut el, desi stii bine cat am suferit in toti acei ani in care m-a inselat, se rasti ea si, privind spre Caroline zise cu tandrete:
- Nu mai plange, draga mea! Imi pare rau... dar nici un barbat nu merita lacrimile unei femei! Nici chiar fiul meu!
- Care este subiectul discutiei, ca nu inteleg? interveni Pierre. Nu cred ca era necesar sa stie si mama ca avem niste... contrarietati, ca nici nu pot spune ca ne-am certat... i se adresa el sotiei. Tu chiar nu ma auzi cand spun ca sunt nevinovat?
- Despre ce vorbesti? Uite, asta nu este camasa ta si aici nu este o pata de ruj? Sau ma crezi proasta? si ii baga sub ochi gulerul camasii cu niste urme rosii pe el. Nu vrei sa recunosti ca ai o aventura, dar nici nn am nevoie de vreo marturisire: dovezile sunt clare...

Pierre isi lua haina si, fara sa mai spuna un cuvant, iesi pe usa, lasandu-le pe amandoua cu ochii cascati. 
Pentru el incepea sa fie coplesitor.
La inceput luase in gluma accesele de gelozie ale lui Caroline pe seama unor sms.urile bizare ori a unei facturi de hotel ... dar, de cand cu acea suspecta cutie gasita in dulapul lui, ce continea o bijuterie si chiar un bilet compromitator, incepu sa-si dea seama ca lucrurile deveneau serioase.
Dar camasa cu urme de ruj... era deja prea mult. 
I se paruse stupid sa se disculpe de ceva ce nu facuse, mai ales ca era cu adevarat indragostit de sotia lui. 
Numai ca cercul acuzatiilor se strangea in jur  si era constient ca trebuia sa actioneze.

Intalnirea cu Franck Dubois, detectivul, nu prea avu darul 
sa-l linisteasca. Dupa ce Pierre i-a povestit  in amanunt "aventura", al carei personaj era, acesta i-a semanat si mai mult dubiu in suflet.
- Pana acum, in afara sms.urilor, tot ce stim este ca menajera este cumva "sursa" nefericirilor tale! Spune-mi, ce stii despre ea? Ai avut cu ea ceva... intelegi ce vreau sa spun...
- Habar nu am cine este. Caroline a angajat-o, si inca de putina vreme. Ce sa am cu eaDoamne fereste! O intalnesc foarte rar si nici nu cred ca as recunoaste-o daca o intalnesc pe strada...
- Ii cunosti macar numele complet?
- Nu stiu decat ca o cheama Florence si ca locuieste nu departe de noi!
- Ah. Perfect. Incearca sa-i afli numele si adresa si apoi mai vorbim. Intre timp eu voi cerceta alta pista...  

De indata ce afla unde locuieste menajera lor, Pierre isi propuse sa-i faca o vizita, cu gandul de a o intimida si a o forta sa se dezvaluie. 
Florence locuia in blocul cel nou, construit de primarie o strada mai departe de a lor, si se  mutase  de putina vreme.

- Dle, buna ziua, s-a intamplat ceva? zise ea vizibil surprinsa si chiar intimidata sa-l vada la usa ei.
- Nu. Voiam doar sa aflu, daca se poate, cum se face ca, de cand esti menajera noastra mi se intampla tot felul de lucruri ciudate.
- Iertati-ma, domnule, dar nu am nici o vina...   
El forta un pic si intra neinvitat. Isi roti ochii in jur, doar-doar va gasi vreun indiciu compromitator. 
- Domnule, va rog sa iesiti caci apropos-urile dumneavoastra ma jignesc! Ii voi spune doamnei ca ma agresati! zise ea cu aplomb, recapatandu-si dintr-o data sangele rece.
Pierre fu nevoit sa plece. Observase totusi ceva in acel micut si mult prea cochet apartament: o bucatica de funda, aceeasi funda cu care fusese legata cutia-cadou ce aparuse din senin in dulapul sau. Mare lucru nu era, si funda aceea nu avea nimic deosebit insa, gandul ca era posibil ca Florence sa nu fie straina de intamplarile din viata lui, incepu sa il obsedeze. Motivul pentru care aceasta femeie putea sa puna la cale o asemenea ticalosie ii scapa.

Mai trecura cateva zile, la fel de oribile ca ultimile din viata lui. Acasa, Caroline nici nu-i mai vorbea, la birou mama lui era tot mai ostila si artagoasa, dar el incerca sa-si pastreze optimismul, bazandu-se pe profesionalismul lui Franck.

De cand Caroline ramasese fara afacere, Pierre isi facuse un obicei sa ia pranzul acasa, cu ea. Avand insa in vedere neintelegerile din ultimul timp, evita, pe cat posibil, acest lucru.
Intr-o dimineata insa, Caroline il informa rece ca, la ora pranzului, ar fi bine sa fie acasa pentru a primi comanda de cumparaturi facuta pe internet, ea avand un rendez-vous la asociatie.
Si inainte de ora 12, Pierre veni acasa. Lihnit de foame, se repezi la frigider si isi facu in graba un sandwich.
In timp ce isi devora absent dejunul flugar, auzi pasi la etaj.
- Caroline, tu esti ? striga el.
Cum nu primi nici un raspuns, urca grabit. 
Intra in dormitor si... ramase incremenit. Florance, intr-o tinuta sumara, il surprinse sarindu-i efectiv in brate. 
- Ce mai e si asta, ce faci aici, ai inebunit?
Nu apuca insa sa se elibereze din bratele femeii ca sotia lui tocmai intra in camera!
- Cat de nerusinat poti sa fii ca sa faci asa ceva in casa noastra? se dezlantui Caroline, nebuna de furie.
Si tu? Nemernico! Asa imi rasplatesti amabilitatea, culcandu-te cu barbatul meu, in casa mea? Piei din ochii mei! racni ea din toate puterile. 
Florence disparu iar Pierre ramase stana de piatra
De indata ce-si recapata suflul, iesii fara sa rosteasca vreun cuvant. 

Se urca in masina si nu se opri decat in fata biroului lui Franck Dubois.

Detectivul isi facuse datoria!
Aflase ca Florence fusese angajata centrului SPA al lui Caroline si fusese concediata de aceasta inainte de faliment! Lucrul acesta il destabiliza pe Pierre. De ce oare Caroline nu-i spusese nimic despre faptul ca o cunostea pe Florence?

Reveni acasa decis sa deschida subiectul. 
Conversatia cu Caroline nu decurse insa nici pe departe cum sperase el. Ea recunoscu tot  aruncand in derizoriu "asa-zisele" lui descoperiri.
- Da. Si ce daca o cunosc? Am concediat-o prin intelegere reciproca si, daca am angajat-o menajera este ca sa o ajut dar se pare ca a gasit ea ... alte cai pentru a-mi multumi! incheie ea caustic discutia. 

A doua zi, Dubois ii mai spuse ceva: contul personal al menajerei se rotunjise, chiar in ziua celebra a asa-zisului flagrand delict de adulter, cu frumoasa suma de 10 000 de eu!

- Bun. Si ce ar trebui sa facem ca sa aflam cine o plateste si mai ales pentru care motiv? intreba Pierre care era nerabdator ca viata lui sa redevina cea dinainte de toata aceasta nebunie.
- Pai... de cont ma ocup, nu avea grija iar in plus...vom sta la panda, asta vom face.
- La panda? Unde? Cand?
- In fata casei tale si asta incepand de maine!
- Ce? De ce? Nu mai inteleg nimic.
Pierre nu putu sa-si ascunda dezamagirea.

Totusi, in dimineata urmatoare, alaturi de Franck, cu provizii de mancare si bautura, se aseza la panda intr-o masina rablagita de antrepriza de constructii, cu geamuri murdare.
Dupa 45 de minute, Pierre isi pierdu rabdare. Il sacaia la culme planul detectivului.
- Nu inteleg ce anume speri sa afli supraveghindu-mi casa? intreba, vizibil enervat, Pierre.
- Ai putina rabdare. Vrei adevarul, vei cunoaste adevarul! ii raspunse calm Franck.
Tocmai cand isi termina fraza, din casa familiei Fournier iesi Florence condusa de Caroline.
Surprinzator, intre cele doua femei nu parea sa fie nici un conflict, ba chiar pareau foarte apropiate, imbratisandu-se calduros la despartire!
- Poti sa-mi traduci si mie scena la care tocmai am asistat?! zise Pierre aproape balbaindu-se de surprindere.
- Pai ce sa-ti spun? Nu e clar? Sotia ta se pare ca ti-a pus gand rau! Cred, mai exact, sunt sigur ca a angajat-o pe Florence cu scopul de a-ti trage clapa, cum se spune!
- Caroline? Imposibil! Exclus! Nu poate fi adevarat...
Franck ii intinse un dosar.
- Uite, ai aici niste... dovezi. Dupa fiecare "intamplare" care te incrimina de adulter Caroline a scos niste sume frumusele de bani care au intrat fix in contul lui Florence! Ce-ti ramane tie de facut, este sa te lamuresti. Mie imi este clar! Totul este explicat studiind calea... banilor.
- Despre ce  vorbesti?
- Caroline vrea sa te paraseasca, nu iti este clar? Cauta probe pentru a avea dreptul la o suma mai mare decat cea pe care ar putea-o primi ca urmare a unui divort "à l'amiable"!
Pierre sari din masina ca ars si alerga spre casa.

Caroline paru surprinsa sa-l vada. In ultima vreme incerca sa-l evite.
- Este adevarat? intreba el.
- Ce sa fie adevarat? Despre ce vorbesti?
- Tu ai pus la cale acest plan abject?
- Ce insinuezi? Fii serios. Vrei sa pozezi in nevinovat acuzandu-ma pe mine de nu stiu ce complot, nu-i asa? Nu vezi ca esti penibil?
Fulgerele din privirile celor doi soti se domolira subit la auzul soneriei.
Caroline se duse sa deschida. 
- Buna ziua, doamna. Sunt Franck Dubois, amicul lui Pierre si... detectiv privat pe deasupra, se prezenta musafirul, cu un ton insinuant care voia sa spuna ca stie lucruri care ii dau dreptul sa participe la discutia celor doi.
Caroline se schimba la fata. Semetia ei de mai inainte disparu complet, pironindu-si ochii la dosarul pe care cel din fata ei il avea in maini.
- Cum ai putut sa faci asa ceva? continua Pierre. Cum ai putut sa distrugi tot ce am cladit impreuna?  Ai pe cineva si vrei sa ne despartim?

Caroline izbucni intr-un hohot de ras isteric.
- Nuuu! Nu am pe nimeni. Am doar amaraciunea de a fi devenit o casnica oarecare! Este ceva ce ma roade pe dinauntru! Esecul m-a afectat mai mult decat ai reusit tu sa observi! Sa port de grija... domnului Director general si maaare patron nu era inscris pe lista ambitiilor mele! Simt ca ma sufoc, intelegi? Am nevoie sa ma afirm, sa-mi dovedesc ca pot si eu face ceva... Sa incerc din nou...
- Si ca sa te afirmi ti-ai pus in gand sa-mi murdaresti mie imaginea, sa faci din mine un fustangiu nenorocit, sa tesi o intriga josnica? Daca aveai nevoie de bani, de ce nu mi-ai cerut? Ti-as fi dat...
- Nu intelegi nimic! zise ea cu un zambet condescendent.
- Eram asa de fericiti...
Tu erai fericit. Eu nu, raspunse ea rece.
- Te iubesc... din tot sufletul meu... zise Pierre aproape implorand.
- Eu insa nu te mai iubesc! replica Caroline fara mila.
Pierre o privi ca si cand o vedea pentru intaia data pe femeia din fata lui! 
Aceea fusese fericirea lui?
Da! Fusese!


12 comentarii:

  1. Foarte interesant. Nu mă aşteptam la un asemenea deznodământ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici vecinul nostru, saracul, nu s-a asteptat la un asa deznodamant!:)
      Viata nu inceteaza insa sa ne surprinda! Cum zicea bunica: trebuie sa mananci un sac de sare impreuna ... si tot nu stii totul despre partenerul tau!
      Sa-ti fie bine, draga mea!

      Ștergere
  2. Din nou realitatea bate fictiunea!
    O continuare palpitanta! :D
    Un weekend placut si senin, draga Cita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil ca scenaristii nu indraznesc sa redea realitatea pura de teama ca vor fi socotiti... exagerati :)
      Multumesc pentru urari si iti doresc si eu asemenea!

      Ștergere
  3. Săptămâna trecută am lipsit de la jocurile noastre, așa că am citit toată povestea astăzi fără să stau în suspans.
    Oamenii reacționează neobișnuit la crizele din viața lor, dar, cred eu, în acord cu personalitatea lor. Ca să fie în stare să ticluiască un asemenea plan, d-na Fournier trebuie să fi dat ceva semne de răutate și în vremurile bune, semne pe care soțul ei le-o fi ignorat... din dragoste oarbă, din neatenție...
    Că de obicei, povestirea ta a fost o încântare și o provocare la meditație.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ca ai gasit timp sa treci pe aici, draga mea, draga noastra,caci cu totii ne bucuram ca ne esti alaturi!
      Timpurile de azi au niste ... particularitati:
      - cuplurile petrec prea putin timp impreuna. Cel putin aici, in occident, cine nu este functionar public, ori profesor, cu ore putine de lucru, este un soi de sclav superior! Nici sa se certe nu mai au timp oamenii! am aflat aici niste povesti care imi par inca imposibile pentru romani!
      - apoi o alta hiba, care cred ca e cam generala, este aceea ca ne decidem sa traim impreuna, plecand fie de la sex fie de la bani si nu de la sentimentele si valorile de comatibilitate pe care ar trebui sa le simtacare ar trebui sa conteze cand e vorba de iubire... Pe de alta parte insa, neavand timp si simtind ca viata trece pe langa tine... e greu sa construiesti sentimente pure si adanci:te grabesti, iei ce ti se ofera, repede si pe negandite!
      - sa nu uitam faptul ca femeile s-au masculinizat, avand si ele ambitii, dorinte de cariera, de reusite, orgolii care odata erau apanajul barbatilor iar pt femei ele se manifestau in alte directii, in secolul trecut!
      - Dna Fournier parea ok, dar oportunitatile privitoare la bani... schimba multe spirite! pe aici, cand este vorba de bani, se poate ca sumele sa te cam schimbe, sa te nauceasca cu zerourile lor! Oamenii mostenesc averi si afaceri, patrimoniu serios, antreprize care functioneaza de sute de ani si... nu este chiar ceva care sa fie ignorat si sa nu corupa mintile mai putin... dezinteresate! Afacerea familiei F. este una care nu numai ca are valoare in sine dar produce o valoare extrem de considerabila! Si daca poti castiga... profiti de ocazie, daca caracterul tau este unul precar!
      - nu in ultimul rand, principiile sanatoase au devenit ... demodate... din nefericire!

      Ștergere
  4. Descoperim cu uimire, uneori, că "viața bate filmul" ,iar recțiile cunoscuților, sau chiar ale celor apropiați, mai ales vis a vis de bani, ne surp4ind neplăcut. Probabil că mulți ne-am uita bruma de principii în fața unor sume fabuloase, la care nici nu visãm, dar unora nu le e suficient un trai îndestulat și iubirea celor apropiați și lasă ambiții meschine să distrugă toe acestea, așa cum frumos ai spus în această povestire. Vreau să cred, totuși, că au mai rămas și oameni care respectă valorile adevărate. O poveste care ne îndeamnă a gândi și analiza, tocmai potrivită pentru o dimineață de duminică. Zi bună să ai, dragă Cita! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranta sunt mult mai multi oameni de buna credinta dar ce se vede este mereu ceea ce socheaza!
      O saptamana frumoasa!

      Ștergere
  5. Mi- e ciudă pe tableta asta care îmi mănâncă litere sau silabe și pe mine că nu am verificat comentariul înainte de postare. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Așteptam cu nerăbdare continuarea poveștii; planul pus la cale de Caroline îmi pare absolut infiorător!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, te sperii cand ai ocazia sa afli ce le trece unora prin cap! Cata risipa de imaginatie! :)

      Ștergere