Faceți căutări pe acest blog

marți, 21 iunie 2016

Lumea cu josul in sus...

Nu cred ca ma poate cineva invinui pentru dragostea mea pentru Paris!
Orasul acesta, care acum nu prea face tocmai o buna impresie, este cu atat mai fermecator cu cat il cunosti mai bine.
Imi place la nebunie sa-l strabat dimineata, la pas, si sa ma ratacesc voit...
Imi este drag miticul sau turn, cu care ma intalnesc in fiecare duminica, si, de cate ori il zaresc ii multumesc lui Dumnezeu ca imi permite sa-l admir!
Ma incanta tot ce tine de arhitectura "intra muros"  a acestui oras!
Imi place sa ma asez  picior peste picior intr-o anume cafenea, la o romantica masuta, asezata pe trotuar, sa beau o cafea si sa privesc strada si cei cativa parizieni matinali.
Pandesc, precum un spion, orice trecator cu aliura de pictor impresionist, in speranta ca voi simti aroma de fum de trabuc dupa care ma dau in vant.
Mi se intipareste pe fata un  zambet boem ori de cate ori zaresc cate un domn distrat ce-si plimba  catelul dis de dimineata... purtand, ca toti parizienii, haina deschisa si un fular rasucit cu sarm unic in jurul gatului.
Tin socoteala fiecarui pod - din cele 37  pe care le trec cu gandul mai des decat cu piciorul...
In zilele de lucru, cand reusesc sa merg la biserica, la liturghia de dimineata, imi mai bucur sufletul cautand cate un mic magazin de antichitati...  Nu ma satur sa admir arta anticarilor francezi de a expune cate o panza veche, poate chiar deloc celebra, ori vreo statueta ordinara, achizitoanata de la brocantele traditionale, mereu cu un anume mister. Respir acolo, odata cu mirosul lemnului vechi, al cartilor scoase la lumina de prin podurile castelelor, aerul prafului unor vremi care imi astampara dragul pentru istoria acestei tari...

dar ce-au facut din Parisul meu...

Am plecat din Romania de 12 ani.
Ce s-a intamplat in acest timp? Romania a venit dupa mine!
Pe langa romanii de altadata, veniti inainte de revolutie, si de cei cu diplome, veniti dupa revolutie, pe langa toti acei oameni onorabili care vin aici si muncesc din greu, nevazuti, nestiuti, Parisul s-a umplut de cersetori si hoti de buzunare, spargatori de parkmetre si de case, pesti si curve - made in Romania! Parkingul e azi plin de Dacia Logan sau Duster ca uneori am impresia ca sunt acasa, doar ca de acolo Daciile au cam disparut!

Dar nu numai cetateni romani si Daciile ma urmaresc ci si ... spiritul desuet al comunismul, Abandonat strategic in tara mea, aici pare mai prezent la nivel de gandire decat a fost vreodata el in Romania! Si mi se pare atat de extrem, de salbatic si de demodat...

De curand, desi in Franta inca nu s-a ridicat starea de necesitate instaurata din pricina atentatelor teroriste, incepea Campionatul de fotbal,  ploua cu spume si tara era sub ape ... sindicatele CGT (Confédération générale du travail) revoltate de o noua lege a muncii, au declansat greve peste tot - in transporturi urbane, transporturi interurbane, la gunoaie, in invatamant, la Air France si nu mai stiu pe unde... Ba au blocat chiar iesirile din rafinarii, provocand o penurie de carburant, ca pe vremuri in Romania! Si au organizat... demonstratii.
Si ce demonstratii! 
Pe tot traseul  nu a  scapat nici un magazin cu vitrinele nesparte, iar confuntarile cu politistii obligati sa pastreze ordinea... au facut victime...  In fine, un haos de extrema stanga agresiv si absolut detestabil!

Bat asadar vanturi de izbeliste prin Parisul meu si tare ma tem ca bine nu-i va fi!
Sa fie a rivolutie sau lumea s-a intors cu josul in sus?

Nu stiu! E posibil sa o vedeti mai bine pe la alti duzinari inscrisi pe tabelul lui Eddie!

6 comentarii:

  1. Cita, oamenii nu fac greve şi nu ies în stradă ca să se distreze. Poate că sunt manipulaţi şi întărâtaţi, dar manipularea are succes pe fondul unei nemulţumiri generale.
    Atâta vreme cât ăia de sus îi calcă prea tare în picioare pe ăia de jos, revolta mocneşte, nu e nevoie decât de cineva care să aprindă un amărât de chibrit. Şi de obicei nu o face cineva care vrea binele nemulţumiţilor, ci cineva care ştie să profite de nemulţumirea lor ca să întoarcă lumea cu susul în jos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Total de acord cu tine! Dar nemultumirile speculate, cum spui, de politicieni de extrema stanga, care vor sa traga foloase de pe urma dezastrului produs de socialisti, sunt de poveste!
      Ce vor sindicatele? Pensionare la 60 de ani (? nicaieri in lume nu mai poate functiona asta!) si continuarea saptamanii de lucru de 37 de ore (program unic in lume si care s-a impamantenit in Franta!) Criza face ca nimic sa nu mai mearga cum a mers dar ... Socialistii nu au reusit sa tina in frau somajul asa ca... daca nu dreapta extrema ... atunci stanga extrema face urat... sau amandoua odata!

      Ștergere
    2. Of, Cita, şi eu vreau pensionare la 60 de ani, sau chiar mai devreme! :)
      Dacă regret pentru ceva regimul dinainte de 89, atunci îl regret pentru vârsta de pensionare. Mama şi mătuşile mele au ieşit la pensie la 55 de ani, cu pensia nediminuată. Eu am aproape 59 şi trebuie să mai trag până la 60 de ani şi 10 luni ca să pot ieşi cu pensia întreagă. Cu ea redusă la 60% aş fi putut să ies de trei ani, dar nu mi-ar fi ajuns banii şi n-aş mai fi avut dreptul să câştig în paralel decât o sumă infimă.
      Şi, sincer, eu una nu pricep de ce nu se poate să iasă oamenii la pensie mai devreme când sunt atâţia someri care le-ar putea lua locul. E mai bine să le plătească statul ajutor de şomaj unor tineri care stau de pomană, în loc să le plătească pensie unor bătrâni care au muncit deja o viaţă?
      Aşa cum nu înţeleg de ce tinerii sunt scutiţi de armată, pe când bărbatul meu e obligat, până la 62 de ani, să se prezinte la arme dacă, Doamne fereşte, e necesar.
      Dar încep să înţeleg cum ajungi să ieşi în stradă, să distrugi şi nu numai...
      Cât despre sindicate... e bine că există. Patronul care a pus mâna (printr-o mârşăvie) pe fabrica în care am lucrat şi în care mai lucrează bărbatul meu şi acum a spus de la bun început "Dacă faceţi sindicat, închid fabrica." Şi a făcut concedieri masive, iar programul impus celor rămaşi a fost de 10 ore pe zi, plus câte şase ore sămbăta, din două în două săptămâni. Şi, până a amenajat o altă clădire pentru birouri, am lucrat două luni de iarnă în clădirea veche, pe care n-o mai încălzea (şi pe care ulterior a vândut-o, acum e bloc de locuinţe supraetajat şi mă tem că pică la primul cutremur puternic). Aveam două aeroterme mici şi un calorifer electric într-o hărăgaie de atelier de proiectare, unde mai rămăseserăm vreo cinci oameni. Ţin minte că am îngustat spaţiul încropind un perete fals, din fişete, şi străduindu-ne să astupăm golurile dintre ele cu hârtie, că purtam pantaloni de trening pe sub pantaloni groşi de stofă şi o mănuşă ca să nu-mi îngheţe mâna pe mouse, că luni dimineaţa ne găseam apa uitată în sticlă îngheţată. Ca să nu mai vorbesc de muncitorii din hala îngheţată (îngheţată a rămas şi în anii următori), nevoiţi să pună mâna pe metalul rece al pieselor şi al maşinilor. Mai răbdasem de frig şi înainte, dar ca în iarna aia niciodată. Aşa că, dacă atunci mi-ar fi promis cineva o viaţă de om, nu de slugă tratată cu sictir, aş fi ieşit în stradă fără să stau pe gânduri.
      Oricum, pentru toate astea, şi nu numai, am plecat din fabrică imediat ce s-a putut. Măcar acum sunt colaborator, nu angajat, adică o slugă (tot fără sindicat) care se bucură de ceva mai multă independenţă şi respect (măcar aparent).
      Scuze pentru că am găsit ocazia să-mi vărs aici oful. Nu mă supăr dacă ştergi comentariul.

      Ștergere
    3. Nu sterg nici un comentariu! :) respect opinia fiecaruia si pe a ta cu atat mai mult!
      Ti-am raspuns aseara tarziu dar nu stiu ce-oi fi facut de nu imi apare aici comentariu. Daca nu-l gasesc o sa scriu un post explicativ - pentru ca, dincolo de drepturi exista situatii speciale de la tara la tara!
      In tot ce spui ai dreptate numai ca societatea incepe sa nu mai poata sustine multe din drepturile castigate! In curand nici dreptul la libera circulatie, nici altele mult trambitate in vremea noastra!
      O zi buna!
      Aici a rasarit insfarsit soarele dupa 2 saptamani de frig si ploaie!

      Ștergere
  2. Cred ca lumea este oricum cu susul in jos! Iar anumite grupuri o tin in aceasta pozitie din interes. Pentru ca in aceasta "pozitie" nu poti vedea prea departe... Sau mai departe de nevoile zilnice.
    Din pacate.

    Zile linistite, Cita! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Societatea incepe sa sufere din lipsa de generozitate! Am devenit egoisti si doar problemele noastre sunt importante!Binele colectiv nu mai exista sau nu mai conteaza!
      Incapabilii de politicieni speculeaza aviditatea noastra, egoismul individual.
      Se simnte nevoia schimbarii sistemului socio-politic! Democratia si-a pierdut sensul ramanand doar un cuvant gol!
      Ce va veni ce vom pune in loc... doar Domnul stie!
      O zi frumoasa pana una alta! :) ca tot vorbim de binele individual :)

      Ștergere