Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 2 aprilie 2016

DUZINA DE CUVINTE: MAMA


... a fost una din acele putine persoane nascute cu darul sa alunge indoielile si tristetile si sa aduca bucurie!
Disparitia ei ne-a lasat pe toti mai saraci... mai vulnerabili dar, cum a fost un spirit de neuitat... zilnic e cu noi!
Mama era o femeie irezistibila. Era sociabila, vesela, tonica, si, atunci cand era amarata, gasea mereu ceva care sa o ajute sa intoarca pagina.
Adora politica, era la curent cu tot ce se intampla, detesta antenele si era convinsa ca Cioaca a asasinat-o pe Elodia! Nu a apucat insa sa-l vada arestat!
Facea fata oricaror provocari si nu cred sa-si fi zis vreodata ca exista ceva ce n-ar putea face.
Adica era ceva: avea frica de avion si de scara rulanta!
A trecut peste toate nefericirile vietii ei cu zambetul pe buze si cu o lejeritate vecina uneori cu inconstienta si a ramas optimista!
Cele mai mari incurcaturi le-a avut cu actele - dar asta pare sa fi fost o chestie de karma! Avea insa un fel absolut original de a iesi din incurcaturi, devenind un izvor nestapanit de glume si vorbe de duh, ramase antologice.
Gafele ei monumentale fac si ele parte din "tezaurul" familiei!


In vara lui 2003, fata noastra si sotul ei urmau sa se mute in casa noua!
Dupa luni grele de lucrari, disperata de meticulozitatea sotului ei, care facea ca ziua mutarii sa se tot amane, m-a sunat si a lansat un SOS:
- Mama, daca nu poti tu, te rog sa mi-o trimiti pe mamaie, ca altfel nu ne mai mutam veci pururi!
Eu eram blocata la serviciu, fara sansa de a putea pleca in concediu prea curand. 

Mama nu avea pasaport, nu avusese niciodata, nu stia limbi straine, nu calatorise in viata ei, in afara rutelor Bucuresti - Sinaia, Bucuresti - Sibiu si Bucuresti - Constanta!
Cum n-ar fi putut spune "nu" nepoatei sale dragi, draga de ea s-a aratat absolut dispusa sa incerce marea aventura.
Nu stiam insa in ce cuptor o trimeteam!
Caci 2003 a fost pentru Europa occidentala o "lunga vara fierbinte"! In Franta, au murit atunci, din pricina caniculei, 15.000 de varstnici! Dar asta am aflat-o dupa ce aventura s-a incheiat!


Pasaportul i-a iesit neasteptat de repede, in pofida incurcaturilor, asa ca ne-am dus sa cumparam bilete de autobuz.
Dupa ce i-am dat domnisoarei de la ghiseu datele calatoriei, numai ce o vad ca face ochii mari catre calculator si, cu gura pana la urechi, striga:
- Veniti sa vedeti! A iesit biletul gratuit ales de calculator!
Toata agentia a venit sa vada minunea. Mama, cu o fata de parca primise un trofeu meritat, isi aprinse teatral o tigara (ca se fuma oriunde pe atunci) si spuse tare, in asa fel incat sa auda toata lumea:
- Draga, cum e vorba romanului: la barza chioara Dumnezeu ii face cuib! Nu ca as fi barza, dar chioara... aproape ca sunt!
Toata lumea a ras de s-a prapadit, iar noi am plecat fericite de norocul ce ne lovise!
Si aveau sa mai rada inca de trei ori membri agentiei, pentru ca mama mea, din cinci calatorii facute la Paris, patru le-a facut gratuit, gratie programului promotional al calculatorului firmei de transport, care se pare ca claca de cate ori ii vedea numele! Cred ca din pricina ei au si renuntat la stilul asta de stimulente... caci trebuie sa fi fost undeva o greseala de le-a luat ea pe toate!


Veni si ziua plecarii.
Eu eram moarta de frica... In autobuz nu era nimeni cunoscut, ca s-o dau in grija, in schimb erau cativa calatori cu fete de Alba-Neagra... Apoi mai era si durata calatoriei care ma nelinistea...
Dar mi-am facut griji degeaba pentru ca mama, in cele doua zile de drum, s-a distrat cu adevarat si a fost vedeta autocarului. Cand fata mea a preluat-o la Paris, toti calatorii ii strangeau mana precum 
lui 
Iliescu dupa alegeri!

Odata ajunsa in Orasul Luminii, in loc sa se minuneze si ea un pic, a intrebat imediat:
- Ei, si care este planul de lucru?
- Stai , mamaie, sa vezi si tu Turnu' Aifel, Luvrul, Versaiul...
- Da, maicuta, o sa vad, dar sa terminam intai treaba si pe urma distractia, a replicat ea, fortandu-se sa aiba o fata serioasa.
Pe drumul spre casa, fata mea ii pandi reactiile. Mamaie... isi fuma Kent-ul, ca si cand pentru asta venise pana la Paris!
- E frumos, iti place ca ai venit la Paris?
- Foarte frumos! Cum sa nu imi placa, numai ca n-o sa fac fata vitelului la poarta noua!


A doua zi a inceput instructajul: prezentarea metroului, traseul de parcurs, chei, abonament de transport, hartiute cu adrese si telefoane...
- Crezi ca te descurci, mamaie?
- Doamne, ce parere ai? Cum sa nu ma descurc? A nimerit el orbu' Braila, nu m-oi descurca eu in lumea civilizata? Pe aici doar prost sa fii sa te pierzi! Daca te uiti bine, te iei dupa desene si placute...
Si asa a si facut.
- Mama, imi spuse fata, sa nu ai grija, ca mamaie este absolut geniala: zici ca traieste in Paris de cand lumea! Nu are nici o problema sa circule cu metroul, nici un stress, si nici nu mai zic cate face...


Canicula incepuse.
Cum copiii nu erau inca in concediu, mama pleca dimineata singura de la vechiul apartament, din arondismentul 16. Calatorea 3 statii cu metroul, pana la noul apartament, apoi lua un autobuz sau mergea pe jos o statie. Pleca cu un prosop ud, pe care si-l punea pe spate si umeri, si ajungea la destinatie cu prosopul uscat!
Pe santier, ginerele meu se impotmolise la urma, la raschetatul si lacuitul parchetului ... "a l'anciene", pe care voia neaparat sa-l faca el singur! Lucrurile s-au dovedit insa mai complicate decat se astepta, caci nu a mers cu masina electrica - ci doar cu rascheta de mana. Mai pusese si ceva banda de protectie pe margini care, nefiind scoasa repede, a ramas lipita intrand in fibra lemnului, vizibila exact unde nu trebuia si la asta... mama a fost de ajutor.

Cu rabdare si cu... unghia, ea a curatat tot ce se mai putea curata... Caci nimeni nu era mai buna ca ea la... salvarea situatiilor delicate!
Pe tacute si fara comentarii, a reusit sa ajute la finalizarea lucrarilor si sa accelereze mutarea.
Seara de seara, tinerii cadeau rupti de oboseala, iar mama mea... care avea 71 de ani si un pardalnic de pinten intr-un calcai, venita prin zaduf de pe santier, gatea, calca, strangea lucrurile in vederea mutarii... si nu zicea nimic, si; daca zicea ceva... era cate una de pomina!


Mutarea s-a facut in cele din urma cu succes. Misiunea a fost indeplinita! Noua bucatarie fu instalata, asa ca... nu mai ramanea de facut decat o masa festiva, o mica petrecere de inaugurare, cu preparate "ca acasa", facute de mamaie...(asta insemnand neaparat cozonac, desi afara erau 42°C !)

In duminica aceea, dimineata, cand s-au sculat tinerii, au constatat ca erau singuri in apartament. Dupa cateva minute de confuzie, banuind ca a plecat in piata, fata mea se imbraca in graba sa-i vina in ajutor bunicii ei, care nu stia sa spuna in franceza decat: bonjur, bonsoar, pardon si mersi.
Pana a gasit-o, mama cumparase deja tot ce avea nevoie.
Purtand caruciorul de cumparaturi cu eleganta cu care cucoanele din cartier isi plimbau cateii in lesa, imbracata lejer, bluza si pantaloni de in, cu parul, fara nici un fir alb, taiat scurt, nu ai fi putut banui ca era o bunica din Romania care nu stia o boaba de franceza! Si era evident ca nici nu voia sa se arate a fi diferita!


Cand au ajuns acasa si au desfacut cumparaturile, fata mea a zarit o bucata de telina. Aici telina se gaseste in doua forme: "radacina", care este mare cat s-o cuprinzi cu ambele maini, sau "branse", dar nu crengute, ca la noi, ci ditamai snopul de tije, de 40 cm lungime.
Mama adusese insa un sfert de radacina, ceea ce aici nu se poate gasi decat, eventual, in gunoi.
- Ce-ai facut, mamaie, de unde ai adunat asta, din gunoi?
- Cum s-o iau, draga, din gunoi, Doamne fereste. Asa ma stii tu? Am cerut omului sa-mi dea cat imi trebuie!
- Pai cum ai cerut, ca doar nu stii franceza?!
- Asta-i buna. Important nu este cum i-am cerut ci ca m-a inteles!
Raspunsul ei evaziv a lasat loc de interpretari... dar mama si-a vazut de bucataria ei si a ocolit explicatiile!
A facut ciorba de perisoare, chiftelute, cozonac si fursecuri cu stafide, iar seara, in casa noua, frumoasa si cocheta, cu vaze pline de flori si decoratiuni moderne, unde mirosul de nou se unea cu cel de cozonac, s-au asezat cu totii la masa. Ginerele meu a deschis o sticla de sampanie, iar fata mea a aprins lumanarele, ca totul sa fie... perfect.
In tacerea asternuta dupa ciocnitul paharelor, mama, rontaind o nuca de caju si facandu-si vant cu un ziar vechi, zise:
- Am facut-o si pe asta! Acum, daca mor nu-i bai: lumanari vad ca aveti, flori aveti, lemne... berechet... Bateti 4 scanduri si... gata ceremonia, ca pe caldurile astea nu e de plimbat cu mortul 2000 de km! Ma duceti la Tata Scaun sa ma odihnesc in veci cu tot dictionarul francez!
Hohote de ras au izbucnit dintr-o data!
- Cum spui asta, mamaie? Viata iti sta inainte. Tocmai acum sa mori, cand ai reusit sa-i spui unui francez ca vrei un sfert de telina?
- Pai saracul, s-a straduit sa ma inteleaga, ca i-a fost mila de o biata... muta!
- Cum asa, ai facut pe muta?
- Pai am facut si eu... ce-am putut, dar nu pe muta... muta, ca daca stia omul semnele... ma dadeam de gol, ma faceam de ras! I-am facut semn ca n-am voce si... cu daco-gestica a mers de minune!


Asa era mama: orice-ar fi fost, trebuia sa fie ... si cu un hohot de ras!
Si, Doamne, cat de dor imi mai este sa rad!


PS. Azi am recitit ceea ce am scris in ziua cand mama a plecat la cele vesnice. 
          Si momentul acela a fost asa cum a fost si ea: special!

18 comentarii:

  1. Eu am citit zâmbind cu gura până la urechi. :)
    Mulţumesc pentru infuzia de bună dispoziţie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc ca ai citit si, daca am reusit sa transmit starea de buna-dispozitie pe care o raspandea mama... mi-am atins scopul!

      Ștergere
  2. O duzina remarcabila, Cita. O placere sa o citesc.
    Si eu iti multumesc pentru zambet. Povestesti atat de frumos...
    Zile senine de aprilie iti urez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, iti multumesc tare mult!
      La vremea cand eram tanara am tot citit si eu tot felul de nebunii legate de astrologie, karma, reincarnare si pedeapsa in viata... in fine, odata am aflat cum ca as mai fi trait, pe la inceputul anulor 1800, pe malul Adriaticii si ca as fi fost organizatoate de baluri si mari petreceri...
      Evident nu am deviat in stiintele oculte dar, daca e vorba sa am si eu vreo calitate este ca... imi primesc frumos musafirii, caci ador sa fiu gazda!
      Deci, daca iti place la mine nu pot decat sa ma bucur! Duminica frumoasa!

      Ștergere
    2. Mie mi s-a spus ca am mai trait pe la 1700 in China si ma ocupam de mica mestesugarie...
      Mi-ar placea sa stiu care este programul care scoate din "palarie" astfel de idei...
      Daca tot ai adus aminte, mi-am adus si eu aminte si am scris aici!
      Numai de bine sa auzim!

      Ștergere
  3. Ca bine e sa avem din intelepciunea cui invata si de umorul cui sa ne molipsim. Frumos ai descris intamplarile si cred ca mama ta a fost intr-adevar o comoara. Duminica minunata, Cita! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca intre persoanele care citesc blogurile mele sunt si din cele care au cunoscut-o. Oricat de apropiate sau formale ar fi fost relatiile, mama a lasat tuturor o amintire...
      Multumesc de vizita si iti doresc un sfarsit de duminica placut, incarcator de energie, spre a petrece o buna saptamana in continuare!

      Ștergere
  4. E minunat sa ai alaturi o asemenea persoana, atat de optimista, tonica, plina de viata, care nu se da batuta usor, daca mai e si mama sau bunica...e perfect! Cred ca ati mostenit-o pe mama dvs.

    Mi-am iubit mult bunicii, din pacate i-am pierdut, insa uneori cand vad pe strada batranei care le seamana imi vine pur si simplu sa-i pup.

    Va imbratisez!
    Mirela, Cluj Napoca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ti-am raspuns de doua ori si nu stiu de ce nu-mi apar mesajele! In fine, sper ca de data asta merge! :)
      Mama a fost unica si inimitabila! Eu, desi nu stiam ca-i seman, acum o regasesc adesea pe ea in oglinda mea. As vrea sa-i seman!
      Batranetea trebuie abordata cu umor pentru ca doar asa avem sansa de a nu ramane singuri si tristi!
      Multumesc ca treci pe aici!

      Ștergere
  5. de scările rulante îmi este și mie teamă, să știi.
    iar de poveștile tale... totdeauna drag.
    cât despre mama ta, îmi mai amintesc ce ne-ai mai spus și cred că ea ar vrea să râzi amintirilor pe care ți le-a lăsat, semnelor ei, bucuriei cu care și-a trăit viața, oricât ar fi fost de greu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Psi!:)
      Mama stia cum o sa fie fara ea! Mereu ne zicea sa tinem minte momentele cand ne-a facut sa radem ca sa ne fie bine si... dupa, ca sa nu ne intristam!
      O mare figura! :)
      Si stii, mama era dislexica si a facut din acest handicap punctul ei forte...

      Ștergere
    2. era și înțeleaptă. handicap? ce-i aia? uite, eu, de pildă, sunt nițel mioapă, hipoacuzică și peltică. și chiar așa fiind, lucrez ca trainer de atâția ani.
      spui tu bine de multe ori: Dumnezeu știe el de ce ne dă ceea ce ne dă, barem de-am avea și minte să prețuim.
      și sunt eu sigură că mama ta a lăsat pe lume o fiică pe măsura ei. pe tine!

      Ștergere
    3. :) Esti o scumpa! Evident ca personalitatea ei mi s-a imprimat insa ea era nascuta in zodia gemenilor si astia sunt artistii vietii! Eu sunt cu dreptatea, corectitudinea... De aici e greu sa faci piruete! :)
      Si chiar asa e: stie Domnul de ce ne da ce ne da! Cand iti da durerea iti da si puterea, adica la orice slabiciune primesti o intarire!
      Sa fii sanatoasa si iubita!

      Ștergere
  6. Am venit după poveste, după nevoia mea de incarcare, de revenire din pribegia asta nepotrivita in care am intrat din ambiții puerile. M-am lecuit, dar am un plan cu tot ce am adunat in astea 5 saptamani sau cate or fi. Cu rasul și buna dispozitie poti trece situatii care altfel ni s-ar părea apăsătoare sau incomplete. Nu mă mir că ai avut o mamă atat de specială, nici că reușești să o zugrăvești atat de bine, dar stiu de unde ai puterea de a trece peste toate incercarile primite. Te imbratisez cu drag și bucurie. Sper sa-mi asez curand și eu in tolba cu povesti scrieri noi. Azi..am dat drumul unor bărcute primăvăratice, după ce doar versuri am reușit sa mai scot prin desișul acela de publicitate care nu are nevoie decat de scenete pe intelesul tuturor. Concluzia mea amara..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, cand tu ma citeai eu te citeam! :) si ti-am scris inca de aseara insa caseta mea de raspunsuri vad ca nu mai functioneaza. Acum iti scriu de pe alt computer! Vai mie, sunt fara maini pana cand o sa-mi rezolv problema tehnica!

      Te-am urmarit cu inima stransa cum ai ars tu in lupta asta SB si vreau sa-ti spun - ceea ce stii deja - ca nimic nu este fara rost! Sa nu fii amarata caci vei gasi raspunsurile bune in perioada urmatoare!
      Publicitatea este un truc al diavolului! Eu am ajuns sa inteleg deja de mult punctele pe care apasa! E pura manipulare, intrare in mintile si sufletele noastre... Ai mers pe carbuni incinsi dar ai facut-o in felul tau, departandu-te de partea neagra a manipularii si te-ai transformat in centru de informatii! :) Ceea ce este altceva!
      Chiar lucrul care te-a atras in cursa a stimulat ceva care nu trebuie trezit in sufletele curate: mandria!

      Acum, ca ai ajuns la capat... trage aer in piept, pune punct si... de la capat :)
      Vine Pastele. Reculege-te inainte, da-ti timp! Ai nevoie de curatire! Te imbratisez cu mare drag!

      Ștergere
    2. ...sa stii ca trebuia sa bifez si asta. Era o nevoie a mea care tinea putin și de toata increngătura asta a blogurilor. Gresit sau nu, nu regret deloc, dar nu mi se potriveste și nu vin sa spun asta din locul celui care „dacă nu ajunge la struguri spune ca sunt acri”. Am stat mult pe primul loc și mă bucuram că am putut scrie despre niste lucruri in felul meu, asa cum face si Alma, de exemplu, restul nefiindu-mi etaloane, recunosc cu responsabilitate asta. Alma e indescifrabilă uneori, pentru mine si asta mi-o face de neegalat dar nici de imitat, ceea ce e extraordinar pentru ea. Aseara voiam a dormi in povestile tale și scrisesem multe lucruri pe care le lasasem in draft. Azi, sunt mai clara, am pus punctul meu inainte de a se incheia concursul, stiind ca de pe margine printre primii, mândrie sau nu, e realitatea unor coincidente și factori care mă fac sa traiesc un sentiment amestecat, dar cu punct in capat. A doua oara nu va mai exista pentru mine ispita asta. Multumesc pentru gandul bun și povesti, sper sa intru in normal, deocamdata ma pregatesc fizic și spiritual de Florii, vei vedea de ce. Va fi magic. Te pup, Cita cu drag.

      Ștergere