Faceți căutări pe acest blog

luni, 14 martie 2016

PARFUMUL ALTUI BARBAT

Il anuntase, in treacat, ca urma sa cineze cu o delegatie din strainatate la COS, in Piata Lahovary, si ca avea sa intarzie.

El aflase din intamplare ca "delegatia" din Ungaria venise la Bucuresti, pentru un "schimb de experienta".

Imediat gandul ii fugi la profesorul ungur pe care il cunoscuse in urma cu trei ani.

Nu, nu uitase. Cum ar fi putut uita umilinta pe care o traise atunci, in acel septembrie blestemat!

O insotise la Budapesta, la Congresul Fizicienilor din Tarile de Est, si asta la presiunile facute de sora lui.

Ea nu indrazni sa insiste atunci sa-l convinga sa renunte, asa ca... se prefacu gratios ca se bucura sa plece impreuna la intalnirea cu "domnul profesor". 


De cate ori ii venea in minte scena aceea avea un nod in gat!

Se vedea de la o posta ca acel congres fusese doar un pretext pentru un rendez-vous cu acel cunoscut fizician ungur.

Profesorul in cauza venise la aeroport, ca la o intalnire galanta si, cand intelese ca ea venise cu sotul si ca sotul era el... isi ascunse prost si surprinderea si dezamagirea.

In consecinta, scena a fost de un ridicol desavarsit.
Cei doi barbati se infruntara pret de cateva secunde din priviri.
El, intrusul, isi muta ritmic privirile de la penibila cutia cu bomboane de ciocolata in forma de inima si de culoare roz, la trandafirul rosu, pe care ferchesul cercetator le tinea in mana, dealtfel jenat, incercand sa gaseasca o scuza decenta pentru a iesi din  postura in care se afla!

Si continua sa-si spuna ca nu era adevarat. Ii era rusine de sine insusi. Nu putea crede ca i se  intampla tocmai  lui sa fie inselat de nevasta! Nu el, care era atat de indragostit de ea!
Toate erau doar "aparente" si... aparentele inseala! 
Rușinea de atunci ramase totusi unul din marile sale secrete, cel mai mare secret, ascuns undeva in adancul sau, in spatele furiei si al neputintei, al urii si al viitoarelor sale tradari, in spatele propriei sale lasitati!

Isi alunga deci banuielile pana si din cel mai nestiut cotlon al mintii si se prefacu in continuare ca totul era in regula!

Acum era insa din nou vorba de profesorul budapestan... 
Ea plecase... zambitoare, eleganta, parfumata...
Timpul trecea prea lent si asteptarea devenea grea.
Incerca sa citeasca ceva dar cuvintele imprimate i se amestecau sub privirile incetosate.
Ii era greu sa recunoasca, ca era gelos, ca il agasa profund faptul ca ea iesise cu colegii fara sa spuna o vorba de profesorul ungur. 
Isi mai facea curaj gandind ca poate a vrut ca el sa nu-si faca griji degeaba, avand in vedere "incidentul" din Ungaria... 
Era oare posibil?

O privise atent in timp ce se imbracase si isi muscase limba ca sa nu o intrebe "de ce trebuia sa poarte ciorapii aceia sexy, cu portjartier, la o cina de afaceri?".
Remarcase atunci ca ciorapul de pe piciorul drept avea un fir dus, dar nu ii spuse nimic. Isi zise, rautacios, ca acest amanunt va vulgariza, macar in parte, tinuta ei ravasitoarea.

Isi turna putin whisky intr-un pahar ordinar si deschise caietul de crochiuri. Incepu sa mazgaleasca la intamplare... Hartia ii suporta gandurile, nelinistea si gelozia care il devorau, lasandu-se dezvaluite de carbunele pe care, in clipa aceea, il manevra nervos, ca pe o arma. 
Desena din ce in ce mai rar in ultima vreme si doar in momente de stress maxim. 

Cand ceasul arata miezul noptii, rabdarea lui se epuiza asa ca... isi lua haina si iesi in strada.
Aerul rece al noptii spori efectele alcoolului si se simti ametit de-a binelea.

Merse fara tinta, pana cand isi auzi gafaitul. Atunci se opri
si, privind  in jur, observa ca se invartise in cerc.
Nu era departe de casa. Putea chiar vedea intrarea in imobil
 

I se paru ca are vedenii. O masina se opri si ... Era ea. 
In lumina felinarului ii zari chiar si surasul de pe fata! Era fericita.
Inima i se stranse.

O porni in urma ei incercand sa-si armonizeze pasii cu ai ei...
"Ce am sa spun daca va intoarce capul?" se intreba usor nelinistit. "O sa creada ca o urmaresc...!"
Ea insa nu se intoarse. Mergea oarecum incet, leganandu-si lasciv soldurile, privindu-si visatoare varfurile pantofilor cu tocuri inalte. 

Odata ajunsa in fata intrarii, ea se opri, isi deschise geanta si isi scoase rujul. Se ruja fara oglinda, isi aranja tinuta si, trecandu-
si cu cochetarie mana prin par, intra. 


Astepta liftul.

Din strada el o privea in ascuns. Nu se satura sa o privesca... Femeia aceea minunata era totusi nevasta lui!
Ochii i se oprira pe picioarele ei atragatoare, pe care le socotise dintotdeauna, cea mai frumoasa parte a corpului ei.

In lumina holului observa ca ciorapul cu firul dus era ... de data asta pe piciorul stang! Inima ii statu in loc pentru o clipa. Ramase incremenit, in intunericul noptii.

O lasa sa plece si astepta sa-si vina in fire...
Poate i se paruse? Cu siguranta nu retinuse corect pe ce picior era ciorapul desirat...

Fuma cu disperare o tigara, apoi urca precipitat pe scari alergand de parca i-ar fi fost frica ca nu cumva sa-i dispara puterea de a se intoarce acasa.

Cand vara cheia in yala, observa ca mana ii tremura. Deschise usa. Ea tocmai se pregatea sa se dezbrace.
Ii privi din nou cu tristete firul dus al ciorapului...
Nu se putu abtine sa nu o admire. O gasea superba!

- Unde ai fost? il intreba ea cu aerul ca ii pasa. M-am speriat cand am vazut ca nu esti in acasa.

In loc de raspuns, o trase langa el si o imbratisa. Asa nu mai era nevoit sa o privesca in ochi si nici sa rosteasca vreun cuvant.
 

O lipi de el simtind-o cu intreaga lui fire. Ea nu se impotrivi, lasandu-se moale in bratele lui.
Cu ochii inchisi, isi puse buzele pe gatul ei fin, sarutand-o patimas, in timp ce cu mainile ii cauta formele corpului ei zvelt. Simturile sale, excitate la maxim, o adulmecau animalic. 
O simti mirosind a alcool, a fum de tigara si...  a parfum,  un parfum barbatesc, strain lui care se impregnase pe corpul ei, furandu-i  propria lui miresma. 
Continua sa o miroasa detectand un amestec de mosc, testosteron si saliva si, ceea ce narile lui percepeau, deveni atat de dureros incat se simti invins fizic. 

Tinandu-si inca in brate femeia iubita, invaluita in parfumul altui barbat, intreaga lui pasiune se domoli sub dusul rece al acceptarii. 
Se sfarsise!

Deschise ochii cu greu si se desprinse de ea ca  de un cosmar. 
De pe birou, din foaia de desen, ca un mesaj premonitoriu, il priveau doi ochi mari din care curgeau doua lacrimi negre...

12 comentarii:

  1. Aceste randuri m-au trimis cu gandul la un film vazut parca in alt timp. Ai un dar aparte de a ne face sa vizualizam cuvintele scrise.
    Zile senine si pline de bucurii!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incerc si eu sa pun in cuvinte povesti stiute...
      Multumesc.
      Nu am calculator si scriu greu de pe tel!

      Ștergere
  2. Interesanta povestirea ta, pacat ca nu are continuare ......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Continuarea la tribunal!

      ... Sau poate a iertat-o?

      Continuarea acestei poveşti ar putea fi tema unei alte zile de luni. :)

      Ștergere
    2. Cum zice Vero... la tribunal! :)

      Ștergere
  3. Am fost întotdeauna de părere că bărbaţii nu trebuie să se parfumeze! :)))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era solutie dupa ras dar... tema era parfumul :) Merci, Vero.
      Sufar ca scriu de pe tel. Nococ ca povestea era deja scrisa...

      Ștergere
  4. Uneori, un mic detaliu, îți poate aduce un amalgam de trairi. Mi-amintesc de o „coincidenta”, intr-o discotecă, cu un bărbat care știam că mă minte. Stupid am aflat și mereu s-a mirat de amănuntul banal care l-a dat de gol. Mai ții minte? Ca in povestea ta cu cea care i-a găsit bărbatului ei iarbă în șosete. Evit uneori amănuntele, dar in povesti scrise le ador. Ca pe tine, de altfel..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca amanuntele sunt sarea si piperul vietii...
      Te imbratisez! Si eu pe tine :)

      Ștergere
  5. Nu v-am intrebat: pot sa va distribui pe twitter, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de vizita si de intentie! Parca va stiu de undeva dar nu-mi amintesc de unde.
      Nu ma pricep. In Franta Twitterul permite publicarea unui numar fix de caractere si textele mele nu cred ca merg... in fine, nu stiu!

      Ștergere
  6. Buna dimineata,
    In acel numar de caractere eu scriu ceva despre articol si fac trimitere la el. Urmaritorii mei,care vor, deschid link-ul si citesc articolul din blogul dumneavoastra! V-am intrebat deoarece asa am fost educat si mai sunt si drepturile de autor! In fine, va multumesc si astept noi articole citind intre timp din frumoasele si pilduitoarele articole mai vechi.
    Va doresc o zi placuta.

    RăspundețiȘtergere