Faceți căutări pe acest blog

luni, 28 decembrie 2015

Te uita cum ninge... Decembre

Am sa va spun o poveste, o poveste din vremea cand darul de Craciun era ceva... fermecator!

M-am nascut intr-o vreme cand toti oamenii din tara noastra erau saraci! Boieri nu mai erau, intelectualii, cei care nu erau inca prin puscarii, devenisera hamali, iar putinii beneficiari ai noii politici comuniste isi ascundeau cu grija banuita prosperitate.  
Craciunul copilariei mele a fost insa mereu la granita intre minune si fascinatie!
In ciuda saraciei si a lipsurilor, mama a reusit sa faca stralucitoare aceasta sarbatoare! 
Ea era o artista in a da clasa saraciei! 

In acel Decembrie zapada se lasa asteptata. Ninsese un pic prin luna Noiembrie dar, in scurt timp, prin curti ramasesera doar cateva palcuri de zapada, innegrita de funingine.

Craciunul batea la usa.

Casa noastra era pregatita, ca intotdeauna.

Totul trecuse prin mainile pricepute ale mamei, de la ultimul sertaras pana la mobilierul vechi, pe care il mai mutase - dupa obicei - si il lustruise cu ceara de parchet, astfel incat sa para ca ne-am innoisem, camumfland astfel modestia interiorului.
Bucataria fusese varuita, perdelele si draperiile spalate si scobite, paturile proaspat infatate cu lenjerie de sarbatoare... in fine, totul stralucea de curatenie si mirosea a proaspat.
Lemnele trosneau in soba iar noi, ca in colinda, ne invarteam pe langa mama, nerabdatoare sa vina... Mos Craciun.

Tatal nostru se afla, in acea iarna, la Sinaia, internat intr-un sanatoriu, fiind bolnav de... tuberculoza. 

Mama isi tocise pingelele cautand de lucru si, desi eram tinute departe de tulburarile familiale, intelegeam  si noi ca era un moment greu!

In ziua de Ajun, mama, framantand un cozonac fara oua (pe care il colora cu zeama de morcovi) canta colinde si plangea! Din cand in cand isi mai intorcea capul, stregandu-si lacrimile de umar, framantand cu indarjire painea dulce ce urma sa fie cozonacul nostru de Craciun.

Sa mearga la tata, la spital, ar fi insemnat  sa ne priveze pe noi de sarbatoare  ca sa-si plateasca un bilet de tren. Asa ca, ... ne-a ales pe noi!

Dar chiar de-ar fi avut bani, tot nu ar fi putut pleca, caci bunica tocmai ce-si rupsese un picior si nu avea in grija cui ne lasa in zi de sarbatoare.

In ziua aceea aveam si eu sufletul greu, caci lacrimile mamei ma tulburasera si mi se parea aproape imposibil ca Mos Craciun sa mai ajunga in casa noastra, unde admosfera era plina de tristete! D
oar Craciunul insemna  bucurie!

M-am dus la fereastra si, punandu-mi mana streasinala ochi, am privit cerul plumburiu si am spun inceput sa in gand "Tatal Nostru". Cand am incheiat rugaciunea, cu glas abia soptit, am zis:

- Doamne, daca va ninge in seara asta, inseamna ca si mama va putea sa-l vada pe tata si Mos Craciun sa vina
; daca nu va ninge insa pana mergem la culcare, voi sti ca nu se poate si eu am sa inteleg mesajul!

De cand ma stiam faceam astfel de "targuieli" cu Dumnezeu si obiceiul asta il am si azi, inainte de a lua o decizie!

In copilaria mea nu stiu sa fi primit daruri. M-am nascut, cumva spuneam, intr-o vreme cand toti erau saraci!
Mos Nicolae punea totusi in cizmulite macar cate un biletel si, cand era mai instarit... cateva bomboane de pom ori cate o portocala, i
ar Mos Craciun de venea... aducea bradul impodobit!
Tot ceea ce ma bucura pe mine in timpul acelor sarbatori erau surpriza si miracolul pe care le traiam cu o intensitate pe care o pot simti si astazi.

Dupa ce si-a incheiat framantatul si colindele, mama s-a oprit din plans si eu m-am bucurat in sinea mea, vazand in asta un semn bun. 

Si din cinci in cinci minute mergeam la fereastra sa vad daca ninge!

Odata pusi in cuptor, cozonacii «originali» ai mamei - pe care ea ii numea cu umorul ei desavarsit  "in pielea goala", incepura sa inmiresmeze casa! Mirosul acela insemna sarbatoare!

Am mancat de seara, mancare de post si, ca desert, "scutecele lui Hristos" - o foaie facuta din coca de paine, coapta pe o plita, in care puneam un amestec delicios de grau fiert, nuca si miere.

Pe cand imi lingeam eu degetele lipicioase de miere, numai ce o aud pe mama zicand:
- Ia uitati, fetelor, ce frumos ninge afara!

Am fugit la fereastra.
In intunericul serii, curtea parea luminata de fulgii mari, ce cadeau ca o perdea deasa, bulgarasi argintii,  stralucind sub razele lunii.
Mi-am inchis ochii si am soptit:
- Multumesc, Doamne!

Ne-am bagat cuminti in patul cu asternuturi proaspat schimbate. Nu am intrebat daca Mos Craciun va veni. Eu stiam deja!

M-am ghemuit langa sora mea si aproape sughitand de bucurie i-am soptit:
- Dormi linistita ca Mos Craciun va veni!
- Dar tu de unde stii? ma intreba ea neincrezatoare.
- E secret! ii raspunsei eu, grabita sa adorm cat mai repede pentru a putea trai bucuria Pomului Minunat pe care nu ma mai indoiam ca o sa-l primim.
Si am inchis ochii fericita.


Afara era inca intuneric cand m-am trezit.
Intr-o lumina feerica, in coltul camerei noastre, am zarit Minunea!
Mos Craciun venise totusi si ne adusese bradul impodobit ca in visele cele mai frumoase! Nu stiam la ce sa ma uit mai intai!

In varful lui era un ingeras, un chip de copil cu aripioare din saten alb. Rozete rosii si albe, crosetate, apretate scoarta, atarnau delicat, printre cele cateva globuri, si ele rosii si albe, si bomboanele speciale, ambalate in staniol , in care se reflecta minunat lumina lumanarilor mici, prinse pe ramuri cu clestisori minusculi.
Ghirlande din mici suvite de vata insirate pe ata, curgeau, din varful bradului pana jos, precum fulgii de zapada de afara... Pe fiecare crenguta, crestaturi de staniol, subtiri ca firul de par, completau imaginea feerica a bradului. 
Era fermecator!
Doamne, si cata bucurie in micutul meu suflet!

Mama era acolo si ea , admirand pomul incantata, ca si cand il vedea pentru intaia oara!
- Vedeti, daca ati fost cuminti, Mos Craciun nu ne-a ocolit!

zise ea bucuroasa de bucuria noastra, dar cu ochii in lacrimi.

Nu eram sigura ca asa-zisa noastra cumintenie era motivul dar eram convinsa ca pactul meu cu Dumnezeu functiona!

Abia daca ne-am incumetat sa ne desprindem de darul lui Mos Craciun pentru a manca micul dejun - lapte cald cu cozonac proaspat!

Mama a asezat apoi masa pentru pranz. Pe fata de masa alba si apretata, calcata impecabil, decorata din loc in loc cu crengute de brad, langa  tacamurile noastre, se afla cate un om de zapada facut din doi bulgarasi de hartie alba in care se aflau impachetate cate doua mandarine; intre cele doua ghemotoace, o panglicuta rosie intruchipa fularul si nu lipseau ochii si nasturii, desenati cu creion negru, nici gurita rosie, nici nasul  portocaliu! 
Eram fericite!

Inainte sa ne asezam la masa, clopotelul de la poarta ne amuti. Prin perdeaua de zapada, care nu mai contenea sa cada, ca o naluca, l-am zarit pe... tata.
Tras la fata, cu cearcane pamantii , cu ochi sclipitori de febra si de bucurie, intra, fericit ca ne facea o asa surpriza!

Cred si azi ca Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile mele !
In ziua aceea tata a venit acasa adus de o salvare care a infruntat imprudent ninsoarea ce se incapatana sa nu se opreasca! Escapada o organizase impreuna cu un felcer din sanatoriu care, indragostit de o fata din Bucuresti, profitand de concediile sefilor, lua, cu de la sine putere, o salvare si pleca de nebun! Si tata ... impreuna cu el!

Si a nins in acel Decembrie pana ce luna s-a sfarsit si cu ea si anul ! 
Din acest motiv tata a fost nevoit sa stea mai mult decat isi propusese si, desi nu ne putea nici saruta, nici strange in brate,  din pricina bolii, ne-am simtit indragite de el mai mult ca niciodata!


Cum s-a sfarsit povestea cu salvarea... nu mai stiu.
Ce stiu este ca am fost impreuna la masa de Craciun si mama, imbujorata de fericire, ne-a rasfatat pe toti, invartindu-se ca un titirez, facand ca totul sa fie perfect, cu toata saracia care ne locuia!


Acel Craciun este unul special in amintirea mea, pe care il simt si astazi ca pe o bucurie primita in dar direct de la Dumnezeu, care ni-l adusese pe tata si pomul minunat!

A fost un moment in care am fost impreuna si toti un zambet si-o dragoste! 



 

13 comentarii:

  1. Frumoasă poveste, Cita...
    Să ai un decembrie frumos - cât a mai rămas din el - şi un 2016 fericit!
    La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru urari, draga mea! Iti doresc si eu un an nou plin de reusite, sa ti se plateasca munca si sa te bucuri si tu de o buna vacanta! Meriti in fond si tu asta!
      Cu tot draagul iti urez La multi ani!

      Ștergere
  2. "Un sfarsit de Decembrie in care am fost toti un zambet si-o dragoste!" - Ce frumos suna si ce magic ar fi a asta sa fie permanenta vietii. La urma urmei de noi depinde.

    La Multi Ani, Cita! Sa ti se implineasca dorintele din sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet pentru urari, ganduri si... pentru tot!

      Ștergere
  3. O poveste deosebita spusa din inima.Nimic nu ne marcheaza mai mult decat amintirile din copilarie ...

    Si eu aveam , si mai am un obiceo asemanator cu al tau doar ca e cu sportul :) "Daca castiga nemtii Campionatul Mondial de Fotbal, atunci voi intra si eu la Facultate" Cam asa era targul meu cu Destinul...

    Iti doresc ca tot ce este frumos si bun in lumea asta sa te inconjoare iar cele mai tainice dorinte ale tale sa se implineasca...

    Sa ai parte de un An Nou magic !

    La multi ani!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un an exceptional iti doresc si eu, Edy!
      Multumesc pentru urari.
      Magic! Magic este ca am trecut puntea dintre ani cu familia mea, ca am putut sa-mi imbratisez baiatul la a 40 a aniversare, ca am proiecte, ca pot inca sa invat, sa rad, sa plang, ca traiesc... e magic!
      E minunat!

      Ștergere
  4. An nou fericit si binecuvantat! Sa aveti parte de liniste si tot ce va doriti sa realizati!

    Va imbratisez,
    Mirela, Cluj Napoca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga mea. Iti doresc si eu un an plin de realizari, intelegere si sanatate! Te imbratisez cu drag

      Ștergere
  5. crăciunul este în esență o sărbătoare a sufletului și mult mai puțin a darurilor costisitoare, așa cum pare că a devenit în ultima vreme.
    crăciunul meu a fost unul deosebit (așa cum sper că a fost și al tău) petrecut departe de internet, în tihna casei și cu bucuria familiei.
    un an cu sănătate, cita. și cu multe fapte bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si... sa te auda Dumnezeu! :) De fapte bune este cu adevarat nevoie!

      Ștergere
  6. Decembrie a trecut și iată că a venit încă un an nou nouț! Să fie unul mai bun și mai fericit, mai cald și mai luminos, mai încrezător și mai minunat! La Mulți Ani, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Tot cu drag iti doresc si eu un an bun, plin de lucruri noi si interesante care sa-ti faca existenta agreabila!

      Ștergere