Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 31 octombrie 2015

BIJUTERII FURATE - CONTINUAREA POVESTII ANTERIOARE

De la episodul petrecut la agentia de voiaj trecura cateva luni bune.
Vara se sfarsise si deja vremea rea anunta o iarna timpurie.
D.na Angelescu, dupa nenumarate discutii avute cu sotul ei, se hotara sa mai faca o incercare.
Intr-o dimineata ploioasa si rece, se invoi de la birou pentru o ora si se duse sa-si vada... inelul.
Intra in agentie insa nici persoana si nici inelul nu erau acolo. Se invarti, se codi... apoi isi lua inima-n dinti si intreba:
-  Nu va suparati, era aici o domnisoara, cu parul tuns scurt...
-  Ah, da. Claudia. Este bolnava.
-  Au inceput deja virozele... ingana d.na Angelescu ca pentru sine.
-  Din nefericire nu e o viroza. Sarmana de ea a fost lovita de o masina pe trecerea de pietoni! Este toata in gips! Si nu se stie cum si nici cand va putea merge! raspunse colega cu ingrijorare.
-  Vai, dar cand s-a intamplat nenorocirea?
-  Acum o saptamana, ii spuse oficianta, pusa pe destainuiri.
Voi sa intrebe la ce spital era internata persoana dar se razgandi. Rosti ceva ce suna a regret si, transmitand urari de sanatate si recuperare grabnica, iesi in bulevard.
Ii trecu prin minte, fara sa vrea, ca anumite bijuterii poarta cu ele cate un blestem dar isi alunga repede gandul.
Reveni la serviciu si se afunda in schitele aflate pe birou, propunandu-si sa uite complet si bijuteriile si intamplarea.

Iarna trecu fara evenimente notabile. Cel putin nu pentru ea si sotul ei, caci ei munceau pe rupte, facand ore suplimentare, si traiau intr-o economie cum nu mai cunoscusera din studentie!
Trecusera chiar si peste aniversarea ei de 40 de ani, fara petrecere si fara cadouri, care sa marcheze evenimentul.
Singurele semne ca schimbase "prefixul" erau o stare de oboseala - explicabila avand in vedere cat muncea - si cateva kilograme in plus, care parca voiau cu incapatanare sa-i aduca aminte ca imbatranea. Isi spuse insa ca, dupa ce vor reusi macar sa-si reamenajeze apartamentul, va veni si randul ei! Deocamdata... nu avea timp!

Intr-un tarziu insa a inteles ca... nu era nici grasa si nici batrana  ci doar ... insarcinata!
Nu i se intamplase asta niciodata si toate tentativele traumatizante de a avea copii, in primii ani de casatorie, ramasesera fara succes.
Luata prin surprindere si complet nepregatita, femeia abia daca apuca sa-si puna intrebari. 
La vremea aceea functiona din plin Decretul nr.770/ 1 oct. 1966, care interzicea avorturile, si, conform acestei legi, d.na Angelescu ar fi avut dreptul la intreruperea legala a sarcinii (avand in vedere ca avortul era permis femeilor in varsta de peste 40 de ani), numai ca nici prin cap nu-i trecu asa ceva.
Sa fie mama la 41 de ani, cand pierduse orice speranta, era o sansa si o bucurie care meritau asumarea oricarui risc!
Fericirea maternitatii ii alunga toate gandurile negre. Uita si de bijuterii si de hoti si incepu sa-si pregateasca casa si viata  pentru a-si primi copilul.
Si sarcina doamnei evolua nesperat de normal!

Veni ziua de 8 Martie si femeile din institut primira in dar dreptul de a pleca acasa cu cateva ore mai deveme!
Pentru d.na Angelescu insa Ziua Femeii era si ultima zi de serviciu, inainte de a intra in concediul prenatal. Dupa ce-si preda toate dosarele, incepu sa-si faca ordine in birou. Arunca o multime de hartii, care nu mai erau de actualitate, si imparti colegilor pixurile si creioanele ei.
Trase cu piciorul ultimul sertar, unde isi tinea pantofii de interior, si isi facu curaj sa isi plieze genunghii si sa ii scoata de acolo. Trase repede punga cu pantofi si se grabi sa se ridice.
Miscarea brusca insa o dezechilibra si, ferindu-se sa nu cada, scapa plasa iar pantofii sarira cat colo!
Domnul D. sari sa o ajute, ii aduna pantofii, ii aranja cu grija, apoi o ajuta sa-si inchida biroul si chiar ii tinu haina inainte de plecare.
Isi lua ramas bun de la toti si, coplesita de urari, pleca fericita.

Afara mirosea a primavara, desi palcurile de zapada inegrita inca mai aminteau de iarna lunga si geroasa a acelui an! Haina groasa si burta mare o faceau sa fie greoaie. Se bucura sa-si vada sotul, care o astepta la poarta institutului.  Ii intinse repede plasele cu lucrurile stranse din birou si, in graba ei, scapa iarasi punga cu pantofi. Barbatul se grabi sa-i  adune si exclama:
- De unde ai mai adunat toate astea?
- Pai sunt pantofii mei...
- Si i-ai umplut cu carpe?
- Ce carpe, intreba ea agasata.
- Pai uite! si ii intinse ceva ce semana cu o batista facuta ghemotoc.
- Ce-o mai fi si asta, intreba si ea, usor iritata, trecandu-i o clipa prin minte ca cineva ii facea "farmece". Da-mi sa vad. Si, luand-o in mana, incepu sa o desfaca cu grija si chiar cu teama.
Batista era bine inodata asa ca ii trebui ceva timp sa o desfaca. Cand reusi ... nu-i veni sa creada!
In palme tinea bijuteriile furate; nu toate cele furate ci numai cele mostenite! Se uitara unul la altul nauciti!
Nu apuca insa sa scoata nici un cuvant caci pe picioare simti ca i se prelingea un lichid cald!
"Va fi prematur ... si fara cezariana!" sopti ea  si plecara repede direct la maternitate!

Dupa nici doua ore, sotii Angelescu erau parintii unei fetite de 2 kg si 500 de grame, dar de nota 10, pe care au numit-o Maria!

Fericirea de a fi devenit mama la 41 de ani ii tinu sufletul si mintea ocupate pentru o vreme. Cu toate emotiile, bucuria si noutatea absoluta a nasterii, in sufletul femeii ramasese totusi senzatia ca trecuse pe langa ceva de neinteles.  Si ii reveni in minte episodul bijuteriilor regasite.  Cum disparusera si cum reaparusera si, mai ales... de ce la birou?
Era absolut halucinant.
Desi zguduiti de aceasta intamplare, sotii Angelescu hotarara sa nu spuna nimanui.
Viata lor devenise plina, mai plina ca oricand!

D.na ramase acasa cu fetita ei pana cand concediul prenatal, postnatal  si alte cateva concedii medicale "aranjate" s-au incheiat.
In blocul lor locuia o doamna cu care a reusit sa se inteleaga pentru supravegherea Mariei, asa ca,  dupa aniversarea de un an a micutei, desi cu inima stransa, reincepu serviciul, cu program redus.

La birou lucrurile pareau neschimbate de parca timpul statuse in loc.
Dupa doua saptamani, in cinstea fetitei sale, proaspata mamica pregati o mica tratatie cu cateva sandwich.uri, prajituri, cafea si o sticla de whisky, toate produse prohibite in acele timpuri si adunate cu greu, si-si servi colegii de birou.
S-au bucurat cu totii si au palavragit, in buna traditie a acelor vremuri.
Il invita desigur si pe seful departamentului, asa cum se obisnuia!
Acesta veni destul de tarziu si cu o fata cazuta care nu ascundea deloc ca ceva nu era in regula!
La vremea aceea... multe neplaceri se puteau ivi din senin!
Nu trecu mult si aflara motivul: tocmai fusese instiintat ca inginerul D., tehnologul atelierului lor, coleg cu D.na Angelescu, fusese arestat!
Motivul arestarii insa ii zgudui de-a binelea pe toti: "furt calificat in banda organizata"!
Mai pe inteles, dl. inginer D. era suspectat a fi "creierul unei bande de hoti din locuinte" si, spunand asta, seful isi indrepta privirea spre d.na Angelescu, care simti brusc nevoia sa se aseze pe scaun!
Intalnirea se prelungit si discutiile capatara nuante, caci in institutul acela, in 5 ani fusesera sparte locuintele a 25 de angajati.
In capul d.nei Angelescu incepeau sa se aranjeze gandurile si sa se lege faptele. Cu vorbaria ei, se recomanda ca numai buna de pradat! Practic spusese tot: si unde pleaca, si cand vine, si unde merge si ca lasa o cheie in vecini...  daduse toate informatiile.... colegului... "sef de banda"!
Lucrand in acelas birou, stia si ce si-a cumparat in casa...  Intr-un fel, l-a invitat in casa ei!

Povestea ar putea sa se termine aici insa, asa cum viata isi urmeaza cursul, si povestile au continuitatea lor.
Inginerul D., dealtfel un om respectabil si cu un salariu bun la vremea aceea, avea in mod cert sclipirea unui hot de anvergura. Banda lui numara vreo 20 de "specialisti" in furturi din locuinte, toti oameni cu studii si deasupra oricaror banuieli, care insa nu stiau ca el era seful!
"Munca" era extrem de organizata: unii prospectau, altii carau, altii vindeau! El concepea actiunea si dirija totul, inclusiv modul de operare. Informatiile asupra bunurilor le culegea el, spargerile se dadeau numai in casele celor plecati in concediu, iar datele le furniza tot el! Patrunderea in locuinte se facea fara fortarea incuietorilor, uneori chiar cu chei potrivite, singura particularitate a bandei!
Greseala majora a fost alegerea colegilor sai ca tinta a furturilor!
Apoi, lovitura data in casa familiei Angelescu, fusese o alta greseala, d.na fiind mult prea aproape de el! Bijuteriile catalogate nu puteau fi vandute fara risc, decat, eventual, cuiva care iesea din tara - si nu gasise pe cineva de incredere sa faca treaba asta, asa ca... le-a pastrat la el pana va gasi modalitatea optima sa le valorifice. 
Mai facu o greseala, cand oferi inelul  amantei sale! "Intamplarea" a facut ca cele doua femei sa-si intersecteze drumurile...  si  greseala s-a dublat! Coincidenta aceasta si accidentul iubitei sale il facura sa fie nesigur si chiar superstitios, si asa se hotara sa faca o pauza.
Numai ca unul dintre cei 20 de "colaboratori" se gandi ca poate face el pe seful si indrazni dar fura repede prinsi!
Cand a aflat, dl D. a cautat sa scape de orice putea sa-l acuze, inclusiv de bijuteriile d.nei Angelescu.
Din cale afara de precaut, dl.D nu avea decat un apartament cumparat in rate, ca toata lumea, nu avea masina, nu era casatorit si nu i s-au gasit nici bani si nici alte valori in casa! 
sursa foto gazetanoua.ro
Faptul ca 80% dintre cei pradati erau din acelas loc a convins Politia ca acolo e cheia!

Cum telefoanele se ascultau... dupa aproape doi ani, cercetarile l-au dovedit "implicat"  in furturi si "banuit" a fi seful bandei!
La procesul, care a avut loc in anul 1988 , D.na Angelescu a fost martor de conjunctura dar nu a depus nici o plangere , nu s-a constituit parte civila si nici nu a pomenit despre gasirea bijuteriilor!
Dl D., avand ca avocat un mare penalist al vremurilor comuniste, a primit 5 ani de inchisoare, din care a facut doar 1 an si doua luni, constituindu-se apoi, dupa revolutie,  victima a securitatii regimului Ceausescu si obtinand chiar reabilitarea!

S-a lansat in afaceri, fiind astazi... un respectabil angrosist!
Si, stiind cati "respectabili" exista, azi, in amurgul vietii mele,  strig: "Aveti grija!"


Orice asemanare cu fapte ori persoane reale este... pur intamplatoare!                

11 comentarii:

  1. Frumoasă poveste! :)
    N-aş fi ghicit în vecii vecilor că se termină aşa! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Tot ce vine de la tine... e o cinste :) !

      Ștergere
  2. Un adevarat roman politist!
    Chiar mi-a placut!
    Un weekend frumos sa ai, Cita!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult!
    Si eu iti doresc un sfarsit de saptamana frumos, mangaiat de blande raze de soare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Super!Mi-ai amintit de Rodica Ojog-Brasoveanu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Daca ti-a placut... e important pentru mine! Dar sa stii ca nu imit pe nimeni. Scriu asa cum vorbesc!

      Ștergere
  5. ..din nou, mulțumesc. Mereu îți voi mulțumi. Tu îmi ești reper și bucurie. Mereu spun că voi ataca arhiva, și ...uit, ca un om slab ce sunt. Mă risipesc, ca de obicei. N-am bănuit o clipă toate aceste ramificații.Îți doresc sănătate. Ai terminat cursul, nu? Pe curând!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iti multumesc pentru cuvintele frumoase... nu stiu daca le merit...
      Si nu te gandi ca te risipesti: toate "risipirile" isi au rostul lor!
      Da, am terminat cursul, am dat examenul si am reusit sa nu ma fac de ras in fata nepotilor, de la care am mereu pretentii! Si mi-a fost foarte
      bine! Nu cred ca am facut ceva mai bun in viata mea pentru sufletul meu! Am intalnit oameni frumosi, luminosi... si de aceea am decis sa ma inscriu si in anul doi! :) Dar despre asta am scris pe celalalt blog...
      Te imbratisez

      Ștergere
  6. știu sigur că lăsasem un comentariu la tine.... :(
    chiar la postarea aceasta. acum văd că nu-i... nu-i bai. nu era important.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draguta mea, imi pare rau dar chiar ... nu este pe nicaieri! Am rascolit peste tot! :( Important este, cum sa nu fie important !

      Cu drag am sa-ti scriu :)

      Ștergere
    2. erau doar cuvinte. o tresărire, dacă vrei.. îmi amintisem că nu am mai vorbit de mult amândouă. și e și vina mea... :(

      Ștergere