Faceți căutări pe acest blog

duminică, 10 mai 2015

PURUREA TANAR,

TU, sufletul meu, 

Tie iti vorbesc azi, ispitita de dorinta de a asterne cuvant din preaplin.

Ai venit, suflare vie, la plamadirea mea.
Taina nu ti-o stiu, dar ce stiu este ca doar tu faci din mine om si numai tu ma faci sa fiu cine sunt. 
Tu ma faci sa fiu unica in univers!
M-ai insotit si mi-ai fost credincios.
Impreuna ne-am oprit, palpitand de fiecare data cand sentimentele au fost prea puternice, fie ele sfasietare ori claditoare.
In tine mi-am regasit ratiunea, vointa si simtirile mele cele adevarate.
Tu m-ai durut,  tu m-ai bucurat si tot tu m-ai oblojit, alinandu-mi durerile trupului meu in clipele de suferinta.
Tie iti sunt recunoscatoare pentru fiecare zambet... zambit, ca si pentru fiecare lacrima varsata.

Multa vreme nu am stiut de tine, desi nu putine au fost clipele in care ma dureai.
Pe masura ce trupul meu devenea, am inceput sa stiu ca esti parte din mine.
Simtirea ta cu a mea au inceput sa se sincronizeze si te-am stiut si m-am contopit cu tine la ceasul cand a venit sa ma caute iubirea. Atunci tu m-ai ajutat sa o recunosc si m-ai sfatuit sa o pastrez pura si nobila! Si Dumnezeu a fost prezent!

Timpul a trecut si m-a purtat cu el si toate cele ale lumii au navalit peste mine si au ingreunat trupul meu. 
Treptat totul s-a schimbat, in carnea si oasele mele, in timp ce tu, cuibarit in adanc, nevazut, nestiut si nespus, m-ai locuit cu aceeasi daruire, ramanand tanar, proaspat si dispus mereu sa o luam de la capat, facandu-ma sa uit de timp si de neputinte.
Nu te-am tradat cum nici tu nu m-ai tradat. 
M-ai ajutat sa vad bine cand ochii mei ar fi putut sa fie orbiti de straluciri inselatoare, mi-ai permis sa inteleg, sa compatimesc si sa iubesc cu toata fiinta mea, sa uit raul ce mi s-a facut si sa ma daruiesc jertfelnic, chiar daca am facut-o si spre bucuria noastra.
Prin tine am ajuns sa contemplu si sa ma prosternez la picioarele Celui Atotputernic, prin a carui vointa divina mi-ai devenit, locuindu-ma.

Nu stiu cata vreme vom mai calatori pe aici impreuna. 
Va veni si ceasul despartirii, cand eu ma voi sfasia in doua: tu - tanar si nemuritor - si restul pieritor si uzat din mine! Va fi o desirare dureroasa... dupa care vom sta asa, despartiti o buna vreme, pana la Judecata de obste, tu frematand, iar carnea si oasele mele unindu-se cu natura.
La ceasul cand Trambita va suna, ai sa revii in madularele mele renascute, devenind pentru vesnicie ceea ce am reusit sa fiu prin tine, cu tine, in iubire si daruire! Nu stiu insa de ce parte vom sta atunci...
Ajuta-ma tu, suflete al meu, pururea tanar, proaspat si mereu dispus sa o luam de la capat, sa ne gasim in ceasul acela de partea cea buna!
Tine-te de mine pana ce ma voi lepada, aici si acum, de relele ce le-am lasat sa intre in launtrul meu din slabiciune, nestiinta ori din nebagare de seama!
Mai avem de trudit impreuna spre a spori in milostenii si in iubirea de aproape, poruncita de Cel Bun.  
Ajuta-ma deci sa iubesc mai mult, tot mai mult si cu reala jertfelnicie, si sa crestem impreuna in duhovnicie!
Tu, cel pururea tanar, ajuta-ma pe mine, cea muritoare si imbatranita, sa te insotesc cu vrednicie pana in ceasul judecatii mele, si sa ne recompunem apoteotic in ceasul Marii Judecati!

"Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul" - ale carui rasplatiri ma coplesesc - si "binecuvinteaza toate cele din launtrul meu"... spre buna intocmire a entitatii nemuritoare ce nadajduiesc sa fiu, in Vremurile cele de pe Urma!


6 comentarii:

  1. Esti un om minunat, Cita şi tare-mi face bine sa te citesc. Azi mi-ai fost de folos pentru spirit şi gând, cunoaştere şi înţelegere. Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As vrea eu sa fiu minunata! Sunt doar o biata muritoare care se lupta sa se tina drept cu toata coplesirea omeneasca si personala care o apasa!
      Dincolo de aprecieri, pe care nu le merit, ma bucur daca ti-am fost spre curaj si buna-voire! :)

      Ștergere
  2. cita, cât de profund elogiu sufletului. :)
    mulțumesc că îmi amintești.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos vestmânt de cuvinte pentru o idee frumoasă!

    Dar mi-ai dat totuşi o temă de meditaţie... Sau cel puţin pentru speculaţii (speculative-fiction)... Este oare sufletul nemuritor şi pururea tânăr? Sau poate îşi trăieşte copilăria şi tinereţea în trup şi după ce se desprinde de el îşi atinge adevărata maturitate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "pururea tanar" este o senzatie mai curand decat o convingere caci, in mod paradoxal, in suflet uitam cati ani avem. El, sufletul ar fi dispus pentru orice! In contradictie cu trupul.
      Acum, legat de nemurirea si "maturizarea" sufletului... asta este o intreaga filozofie, teologia neputand trece pe langa subiect.
      Sfinții Părinți au găsit în Biblie elemente clare și ferme despre suflet: sufletul este diferit de trup, subsistă după moartea trupului pentru a trai o stare fericită sau nefericită, în funcție de propriile fapte săvârșite.
      Sf Atanasie spunea: Viața nemuritoare a sufletului nu se obține prin eforturi ostenitoare, ci este un har gratuit de la Dumnezeu care inspiră sufletului să gândească, să iubească și să dorească. Obiectul gândirii, iubirii și doririi sufletului este Dumnezeu însuși, odihna veșnică după care aspiră neîncetat sufletul
      Prin esența sa sufletul îl reflectă pe Dumnezeu cel nemuritor și veșnic.
      Si ar mai fi de zis...:) Multumesc mult!

      Ștergere