Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 4 octombrie 2014

DUZINA DE CUVINTE - TRADAREA



MOTTO:
"L'on fait plus souvent des trahisons par faiblesse que par un dessein formé de trahir."
  François De La Rochefoucauld
Marilou statea de cateva ore neclintita pe marginea patului.
Spera sa inteleaga si mai astepta inca sa se trezeasca din visul urat pe care incepea sa aibe indoieli ca il visa.
Era cu putinta sa fie adevarat?
Auzea vag unul din copii plangand si glasul mamei sale care se straduia sa il linisteasca! In apartamentul de deasupra cineva asculta un solo de chitara rece, iar masina de gunoi acoperea totul cu zgomotul ei harbuit, in cel mai vulgar mod cu putinta.
Si totusi... ce va face ea de acum in colo?
Isi privi detasata picioarele ca de  elefant, ce crescusera, ca aluatul dospit, de cand le scosese din cizme!
Incerca, fara succes, sa-si miste degetele umflate. Urechile ii vajiiau si, in acelasi ritm, gandul ca tocmai a devenit vaduva, la 27 de ani, ii revenea in cap ca refrenul unui cantec enervant
Ce putin lipseste ca totul sa o ia razna si, intr-o frantura de ceas, viata ta sa se schimbe radical si definitiv!
O seara de februarie, umed si rece, o motocicleta, un derapaj
si... a fost deajuns ca el, omul ei, de nici 30 de ani, sa moara pe loc!
Si totusi acum cu ce trebuia sa inceapa?
Toznetul lemnelor ce ardeau mocnit in vatra semineului o trezi din incremenire. Incet, incet realiza ca trebuie sa se mobilizeze...  Simti brusc ca timpul o alearga si, de parca trupul i se reanima, incepu sa gandeasca in ce ordine avea sa isi ordoneze noua ei viata!
Avea 27 de ani, o slujba prost platita, doi gemeni de trei ani, si un credit pentru apartamentul abia achizitionat! Si toate astea i se pareau dintr-o data cu mult mai grele decat insasi moartea barbatului ei!
Caci, dupa o logica simpla, ce urma era mizeria.
Nu, nu era de ajuns sa sparga pusculita ca sa se descurce! Trebuia, evident, sa vanda apartamentul, sa achite creditul si apoi sa incerce sa supravietuiasca?
 
Isi cauta telefonul. O sclipire de o clipa ii aduse aminte ca avea numarul unui agent imobiliar.
Dar, ca de fiecare data cand avea nevoie, telefonul ei era descarcat!
Se ridica, indoita de mijloc, si se indrepta, desculta, spre antreu, acolo unde lasase lucrurile lui Cristoph, care ii fusesera inmanate de unul dintre politisti, la morga. 
Spera sa gaseasca telefonul lui si, cu putin noroc, bateria sa nu fie descarcata! 

Atingerea hainei lui ii umezi ochii. Se prelinse pe langa perete ca si lacrimile-i pe obraz si, ingenunchind, isi cufunda capul in stofa aspra, respirandu-i cu nesat parfumul!
Ideea ca lucrurile ne supravietuiesc o cutremura. 
Oare tot ce-i ramanea erau doar cateva nimicuri fara viata?
Se ridica ca beata, stergandu-si nasul. Zari mica bufnita din cloisonnée, ce o agatase ca port-boneur de fermuarul
manusilor pe care le purta cand conducea motocicleta... Atingea cu teama lucrurile si le privea ca si cum ele aveau sa-i dezvaluie ceva nestiut.
Gasindu-i in rucsac telefonul, nu se putu impiedica sa nu se gandeasca ca in urma cu doar cateva ore mainile lui il atinsesera.
Il tinea in palme ca si cand ar fi fost un obiect cazut de pe luna.
Cu teama si mainile tremurande, il deschise. Pe fondul ecranului bleu-ciel zambeau gemenii.
Cu litere galbene erau inscrise cele 5 mesaje nepreluate trimise de Sophie, patroana lui Christoph.
Instinctiv, il deschise pe ultimul:
" Abia astept sa ne reintalnim! Mainile si buzele tale mi-au luat mintile! Te ador."...
Lumea ei se prabusi instantaneu - inca o data pe ziua aceea! Era prea mult! Si cazu, pierzandu-si cunostinta.


10 comentarii:

  1. E tot o poveste adevărată? Aşa ceva îţi poate nărui într-adevăr lumea...

    Dar tu ştii să povesteşti atât de frumos...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este absolut adevarata! Din nefericire
      Ceea ce insa nu am povestit aici este ca, cele doua femei - sotia si amanta - sunt azi cele mai bune prietene!!! Dar asta este alta poveste! :)
      Multumesc de apreciere dar... am indoieli in ce ma priveste. Cu drag iti doresc un we placut!

      Ștergere
  2. O noua zi, o noua poveste minunata, cum numai tu stii sa ne povestesti. Multumesc Cita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Scorpiuto. Viata este surprinzatoare, foarte surprinzatoare!
      Sa-ti fie bine, fata draga!

      Ștergere
  3. Uneori lumea poate avea o temelie atât de șubredă încât se va prăbuși până la urmă. Dar trădările pot naște prietenii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dupa cum s-a desfasurat viata celor doua femei, dupa acest moment... se pare ca este posibil! Cum enunta motto-ul textului, de cele mai multe ori tradarile se produc din slabiciune si mai rar din dorinta de a trada!

      Ștergere
  4. în genul acesta, am aflat şi eu, demult, o poveste pe care am uitat-o în amănuntele ei, dar ceea ce mi-a rămas, aproape tulburător în minte - aveam vreo 18-20 de ani când am aflat-o şi mi-a fost chiar o lecţie, cumva- a fost faptul că adevărul iese la iveală când te aştepţi mai puţin. şi că acel "a dus totul cu sine, în mormânt" este doar o etichetă, o perdea în spatele căreia ne ascundem, pentru că doare.

    ai grijă de tine, rusoaică! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit la mine, in vizita!
      Da! E insa greu caci de la cineva care a trecut dincolo nici macar nu poti sa capeti o explicatie. Marilou a fost insa norocoasa: a pierdut un sot infidel si a castigat o prietena!
      Incerc sa am grija de mine... multumesc de gand.

      Ștergere