Faceți căutări pe acest blog

duminică, 24 august 2014

SE DUCE VARA


Se duce...vara asa cum s-a dus si primavara si cum se va duce si toamna...

Nici nu am simtit-o.
Timpul invarte zilele noastre in varful acelor de ceasornic si isi da importanta in raport cu puterea noastra de a-l simti.

Uneori suntem constienti de trecerea lui, alteori, prea preocupati de ale noastre framantari... trecem pe langa...
Mereu suntem de fapt in contratimp. 

In fine, unii dintre noi!

Ne grabim. La vremea inmuguririi nici vorba de timp; el nu exista!
Apoi incepem sa ne angoasam de cat de greu trece timpul, de cat de mult trebuie sa asteptam ziua propriilor decizii, independenta, dragostea!


In ziua in care ne pierdem inocenta tot ce ne dorim este sa facem ca timpul sa fuga. Suntem asa de grabiti incat unii dintre noi chiar trec pe langa marea iubire fara sa stie ce au ratat, convinsi ca trebuie sa caute mult, ceva mai tarziu si mult mai departe... Alergam dusi de val, de puterea iluzionista a raului, de ispite de tot felul, de spiritul de fronda... precum si de o multime de ratari cauzate de lipsa de constienta a timpului.
Multi cauta la nesfarsit implinirea unor iluzii, visele altora, imitand, alergand si crezand ca timp au din belsug si nu merita sa se opreasca... inca.
Primavara este asa de plina! E plina de nevoia de iubire, plina de sperante, plina de proiecte si mai ales plina de cerinte si toate, toate astea trebuie facute in acelas timp!
Asa se face ca, zbuciumati de primavara existentei noastre, rascoliti pana in adanc dar total nauci, nici nu stim cand anotimpul intrebarilor, dar si cel al eforturilor insamantarii binelui verii, a trecut, luand cu el o buna parte din vise, sperante, indraznete idealuri... 

Cei mai imprudenti dintre noi acumuleaza deja rani, poarta cu ei frustrari de care cu greu se mai debaraseaza.

Dar... iarasi alergam ... iar suntem in contratimp de indata ce primele semne ale verii... ne poarta gandurile in vise... 

Putini le implinesc si multi raman marcati de nepotriviri de tot felul.
Vara.
In mod firesc vara trairii noastre este partea cea mai condensata, timpul cand mintea si trupul cauta sufletul, momentul fast cand suntem creatori, cand ar trebui sa intram in armonie cu universul. Dar, din nefericire, putini reusesc sa se acordeze... Demoni de tot felul nu ne lasa si, in loc sa privim in launtrul nostru si sa dam tot ce e mai bun si mai desavarsit, un hedonism indecent, ce ne insala cu perfectiunea iluzorie, ne face sa vrem de toate: casa de vis, bani, vacante in tinuturi exotice, iubirea desavarsita... ne tulbura facandu-ne sa uitam ca timpul trece si totul este doar o hiopnoza prin care suntem ispititi sa-l risipim.
Fericiti cei ce stiu sa se acordeze timpului!

Timpul verii, momentul coptului, al maturitatii, al culegerii graului, al carui spic vorbeste de buna samanta pusa la germinat in primavara tumultoasa a vietii noastre!
Vara noastra este vremea hristica a deschiderii creatoare secondata de forta, de ratiune, ceasul plinatatii. 

Eh... noi insa, in marea noastra majoritate, ne credem vesnic "varateci", sfidam toamna ce se intrevede, uitand cu desavarsire de iarna...
Timpul verii se duce si el si, cautand sa ne desfatam in soare, atrasi de muzica muzelor inselatoare spre plaja viselor unde e frumusetea, desavarsirea aparenta si mai ales puterea... risipim timpul,  disipandu-ne energiile si uitand sa mai tragem cate o ocheada in adancul sufletului.

Si... se duce si vara noastra, ca verile mosilor si stramosilor, desi sufletul ramane ancorat undeva, intr-o zi de sfarsit de mai... 

In casa sufletului, acolo unde - de cele mai multe ori si tot mai plenar in ultima vreme - uitam sa punem mobila scumpa a spiritualitati, unde ne facem ca nu il zarim pe Dumnezeu... pare de neconceput ca va sa vina... toamna, ca de iarna... nici nu poate fi vorba!

Cand vara se duce... si intri in toamna ghioceilor de la tample, casa sufletului trebuie sa fie plina de roade!
Pot sa spun, acum, cand s-a dus de mult vara mea, ca e o mare sansa sa apuci... toamna, sa te bucuri de tot ce ai pus in suflet pana la venirea ei!
Apoi, sa apuci sa traiesti iarna - daca e cu putinta in doi - si sa ai casa sufletului curata, calda si sa il ai oaspete mereu pe Dumnezeu... e deja o sansa nepretuita!
Ce cald si bine poate fi atunci ... in iarna trairilor noastre!


Se duce vara, asa cum s-a dus primavara si cum se va duce si toamna... Nici nu am apucat sa ne bucuram de ea ca a trecut... Dar cat de bogata va fi toamna... si cat de "cald" vom avea in suflet in iarna trairii noastre... asta depinde de cat ne-am stapanit in primavara si de felul in care am stiut sa nu ne risipim vara!


... Se duce vara... si s-a dus.


Acest text nu l-am trecut in tabelul Clubului Psi pentru ca este un text mai vechi si care a mai fost publicat. Mi-as dori sa reintru in jocul cuvintelor... Nu stiu daca a venit timpul, nici daca sunt inca in stare... Vom vedea. 

Pana una alta, urez succes creatorilor indrazneti! :)

14 comentarii:

  1. M-am gandit fix la aceeasi metafora dar am ales varianta optimista, am ales verile care se intorc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari! :) Eu sunt o natura mai ... melancolica...
      Multumesc pentru marturia unei anume telepatii! :)

      Ștergere
  2. ba puteai să-l treci... deşi cred că pentru cei care te citim, această aşezare are mai puşină împortanţă.
    curând este, vine, toamna ta... ziua ta, aşa-i? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa-i si iti multumesc ca nu m-ai uitat! :)
      Dar... mai este inca o luna pana atunci... timp in care voi incheia socotelile unui an greu din care ies totusi, Domnul fie laudat, pe picioare si cu sufletul senin!
      Sa va fie bine!

      Ștergere
  3. Cum am mai spus şi-n altă parte:

    În suflet nu e toamnă niciodată.
    E-o primăvară nicicând încheiată!

    Sănătate, Cita, şi să-ţi fie bine în toate anotimpurile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Vero :) esti tare draguta! Sper sa ai si tu timp de treburile tale cu sanatate - pentru tine si cei dragi!

      Ștergere
  4. ...se duce vara, e drept, dar putem alege să păstrăm din ea căldura vindecătoare şi să ne bucurăm de fiece dar primit de la viata, indiferent de anotimp. Eu ador toamna şi o astept mereu cu emotie. Te imbratişez cu drag, Cita..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iubesc toamna. Sunt fiica a toamnei dealtfel!
      Toate anotimpuri au rostul lor, ca si experientele noastre de viata!
      Nimic nu este inutil, nimic nu este intamplator!
      Si eu te imbratisez cu acelas drag! :)

      Ștergere
    2. ..azi am recitit aceste rânduri. Aveam mare nevoie. Ma simt mai bine acum. Multumesc.

      Ștergere
    3. Mi-e drag de tine! Eu multumesc!

      Ștergere
  5. Exact la asta ma gandeam deunazi! Se duce vara, asa cum s-a dus si primavara vietii noastre! Dar asta-i mersul firii si nu pot sa am un indemn mai bun: sa traim toamna care ni-e data! Nu toti au acest privilegiu!
    Te imbratisez, draga mea, iti doresc... o toamna linistita si blanda!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Gaby! Asa sa fie! Te imbratisez si ma bucur sa-ti simt pasii! :)

      Ștergere
  6. Mai rar, dar.... fac si eu ce pot! O saptamana buna, ne auzim dupa. Stii tu.

    RăspundețiȘtergere