Faceți căutări pe acest blog

luni, 6 februarie 2012

IMAGINEA DIN OGLINDA

Oglinda, oglinjoara... 
Ce dusman periculos este oglinda!
Daca te placi privindu-te, risti sa te increzi, daca nu te placi ai sanse sa invidiezi, daca te poti privi in tine...  e posibil sa te prea-multumesti , iar daca nu te poti privi in ea... te-ai putea pierde...

In ce ma priveste , nu fac parte din generatia imaginei! 
Pe vremea mea nu in toate casele exista un aparat foto si nici peretii de oglinzi intalniti astazi peste tot. Suntem obligati sa ne ... oglindim. problema este ca imaginea nu ne lasa sa ne vedem di sufletul...

Pentru multi, la vremea aceea, olinda din baie era esentialmente, doar un obiect practic si igienic. In intregime ne vedeam in geamurile vitrinelor... 
Pentru unii se intampla ca oglinda cea patrata de deasupra chiuvetei, sau cea agatata undeva sus, intr-un cui ruginit, sa fie si un partener de dialog, introspector de constiinta...
Prin hoteluri era chiar un fel de... spion... dar asta e alta poveste!
Cand ma gandesc azi... imi pare ca lumea a alergat de nebuna in acesti ultimi ani si a sfarsit inghitita de timp... precum Chronos proprii sai copii!

Dar sa revin la Imaginea din oglinda...
Desigur, ne privim zilnic in oglinda. Azi mai mult ca niciodata. Mie totusi mi-au ramas in minte cateva imagini zatite in sticla ei rece...

Relatia mea cu realitatea din oglinda, a inceput pe cand aveam  vreo 18 ani. Atunci cred ca mi-am perceput intaia data cu adevatat imaginea.

Era inaintea banchetului de sfarsit de liceu. 
Coafeza care mi-a aranjat parul atunci, incantata de "opera" ei, mi-a propus sa fac si niste probe de fotogenie pentru fotografii cu coafuri la moda. 
Nu stiu nici azi de ce, caci eu nu am avut niciodata un look "la moda"! In plus, parul  meu se aranja numai cum voia el: era mult, greu si ondulat, pe cand atunci se purtau plete drepte ! 
Unde mai pui ca nici fotogenica nu am fost! Niciodata pelicula nu a fost fidela oglinzii - un fel de pedeapsa pentru ca frumusetea mea de atunci sa nu ramana imprimata!
Am acceptat totusi propunerea, atinsa un pic in orgoliul meu adolescentin - si multa vreme mi-am vazut  stanjenita chipul prin vitrinele coaforurilor in postere mari in care pana si eu abia ma recunosteam! 

Dupa ce o "maestra"  m-a coafat, am fost machiata ca pentru o sedinta foto profesionista! 
In imaginea din oglinda am vazut o tanara care tocmai incetase sa mai fie un copil  !

                                                                  ***

Aveam vreo 30 de ani. 
Am fost invitati la o nunta de pricopsiti comunisti pe care nu aveam cum sa o evitam! Nu am fost niciodata fan de nunti la care nu cunosti pe nimeni.
Sotul meu tocmai se intorsese dintr-o delegatie in Germania de unde, din toti banii de diurna, pe langa dulciuri pentru copii, mi-a cumparat o superba rochie lunga, de voal negru, cu irizatii violet, un model la moda si azi!
Am plecat mai intai spre casa miresei.
Cand am intrat acolo s-a facut o liniste care m-a intimidat.
Am cautat de indata o oglinda sa vad ce nu era in regula cu mine, sa verific daca nu cumva eram prost sau exagerat fardata, daca ceva din tinuta mea era in neregula.
Am intrat intr-una din camere unde era o "toaleta" - acea 
detestabila piesa de mobilier care exista in toate dormitoarele la vremea aceea. 
Cand m-am privit in oglinda aceea usor patata, pentru prima oara m-am vazut frumoasa!


***

Aveam  50 de ani cand, la bratul tatalui ei, fiica noastra a intrat mireasa in biserica! Era ca un fluture iesit din crisalida si noi... atat de emotionati. 
In ziua aceea mi-am trait si propria nunta si bucuria ei si am dat slava lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa ajung clipa aceea!

Pe atunci inca nu existau firme care sa organizeze nunti asa ca eu am fost cea care, cu exceptia mancarii, m-am ocupat de tot. 
Superba biserica, ornata de mine cu 700 de fire de gladiole albe si oranj, era plina ochi cu cei peste 100 de prieteni veniti sa le fie copiilor martori in clipa juramantului...
In agitatia acelei zile, cu surprize de ultim moment, balbaieli inerente, emotii si protocol, nici nu stiu cand si cum am avut vreme sa ma imbrac, nici de cum sa ma aranjez si, chiar daca voi fi trecut pe langa oglinda, nu ma prea vazusem!
In holul hotelului, in al carui restaurant a avut loc petrecerea,  
mi-am zarit pentru o clipa imaginea.
In spatele meu, prin oglinda imensa, i-am zarit  pe fiica noastra, in rochie de mireasa, pe sotul ei emotionat, pe fiul nostru, pe barbatul meu fericit... si, oprindu-mi privirea asupra mea, din oglinda mi-a suras ... o femeie implinita!


***

La 53 de ani... totul s-a oprit.
Nu m-am mai privit in nici o oglinda astfel incat... am uitat cum arat!
Oglinda mea se gasea in ochii omului meu si, cum el inchisese ochii, nu mai aveam in ce ma oglindi!


***

La 57 de ani cand... am ramas cheala... si atunci, incercand sa salvez aparentele, in oglinda rece si nemiloasa, se gasea o femeie ce-si purta crucea... 


***

De atunci am mai chelit inca o data! 
Anii au trecut fara sa bag de seama, parul mi-a crescut, zambetul mi-a revenit.  Zilnic insa ma mir descoperind in oglinda pe altcineva!

In pauza de 10 ani in care mi-am pus viata in paranteza, parul mi-a albit, pleoapele mi-au obosit... dar in apele  tulburatoare si reci ale oglinzii inca mai caut uneori urmele celei care am fost!
Nu am regrete si nici nu sunt trista. Timpul ne ia nu doar anii ci si frumusetea!  
Insa ma infior adesea cand privindu-ma in oglinda, in loc sa ma vad pe mine, imi pare ca de dincolo imi zambeste... mama mea

***

Sper ca in ochii mei, sub pleoapele ce se tot lasa - parca anume pentru a-i feri de durerile lumii - sa se vada  ceea ce nici o oglinda nu e in stare sa arate: sufletul meu, sufletul care se cauta si cauta, se plange si se plange, regreta, se osandeste si iarta, plange cu sughituri uneori dar se si bucura si spera, incearcand neputincios sa iubeasca si sa nu judece!

Imi doresc ca, oglinda lor sa ma infatiseze macar ... inteleapta!

22 de comentarii:

  1. Şi blogul ăsta e o oglindă, Cita, oglinda sufletului tău, şi e un... suflet mare!

    RăspundețiȘtergere
  2. cita, așa cum spune și vero, blogul tău este o oglindă în care și eu, ca și ceilalți, am văzut deseori un suflet cald, bun, om un deosebit. și știi că am pentru tine admirație și respect.
    îți țin astăzi pumnii, știu că mergi la acel examen și sper să fie cât mai bine pentru tine.
    te îmbrățișez cu tot sufletul și îmi mulțumesc. să te însoțească Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc psi dar sa stii ca nu sunt eu asa de buna pe cat as vrea...
      Multumesc pt ca te-ai gandit la mine: pt precizie... mai am inca niste investigatii de facut! Sper sa fie ok!
      Si eu te imbratisez!

      Ștergere
  3. Poveştile tale sunt oglinda sufletului tău frumos şi generos!
    Sînt onorat să te cunosc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh! Povestile mele... sunt doar povestile altora...
      Si eu ma simt onorata! Multumesc mult!

      Ștergere
  4. şi lacrimile-mi îţi las astăzi, Cita!
    sper să se amestece cu ale tale şi să te poţi oglindi exact aşa cum eşti: un om înţelept şi cu suflet bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu, alambic de cuvinte rasucite, lacrimile mele curg oricum! Sunt o plangacioasa :)
      daca si tu plangi inseamna ca simti si simtirea e pretioasa!
      Cat despre omul bun... e greu sa te menti bun intr-o lume ne-buna! :) E mult de lucru! Nu imi iese mereu chestia asta! :) Multumesc... mult!

      Ștergere
  5. nu ai nevoie de oglinda,nu avem nevoie de oglinda ca sa vedem sufletul tau...el se simte si e frumos si mare,chiar daca a trecut prin multe...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scorpiuto, multumesc! Nu imi mai plac oglinzile! Prietena mea mi-a spus ca nu trebuie sa ma privesc insistent acolo unde apare imperfectiunea ci doar acolo unde ma simt eu mai putin marcata de ani :)
      Ori eu... toata viata nu am facut decat sa ma privesc acolo unde am considerat ca nu sunt bine... asa fac si cu sufletul, evident!:) Nu e el nici prea bun, nici prea mare. E doar in permanenta curatenie generala si uneori e cam dezordine :)

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Glook, multumesc! Hai, abia astept sa facem un pic de politica! De ce te-ai lenevit?

      Ștergere
  7. Apreciez sinceritatea scrierilor tale, fluenta cu care iti povesteti bucatile din viata, experientele partajate. Uneori sunt povesti triste, o fraza , doua , le dau de gol. Alteori sunt doar povesti adevarate. In toate cazurile sunt autentice si profunde.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur daca apreciezi ce scriu. Am vazut ca m-ai si postat pe undeva daca nu ma insel! :)Multumesc mult!

      Eu nu am imaginatie asa ca tot ce scriu e adevarat! Povestile mele sunt poate triste. Cand le-am auzit... m-au marcat si asa au intrat in mine! Cu lacrimi cu tot!

      Nu vreau sa fac doar exercitii literare ci sa transmit cate ceva din lupta altora cu viata. Poate e de folos!Multumesc!

      Ștergere
  8. Cita, câtă dreptate ai ! Și eu o văd tot pe mama mea. Credeam că sunt singura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, toata viata am crezut ca eu seman cu tata! Cand intru in ascensor si ma zaresc in oglinda am figura, mimica mamei! E fascinant! Ca sa nu iti spun ca fac mai toate chestiile pe care ea le facea si pe mine ma enervau... pedeapsa de-adreptul, ca sa o inteleg pana la capatul zilelor!
      Ma bucur ca sunt cu ea! Saracuta, cat imi lipseste! As scurma pamantul cu unghiile!...

      Ștergere
  9. Răspunsuri
    1. Bine ai venit la mine! As vrea eu sa am suflet frumos... e doar un suflet tulburat care incearca sa-si regaseasca reperele... Ma lupt... incerc... Multumesc :)

      Ștergere
  10. Ce frumos! Nu mai pot spune nimic, Cita! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sufletul cel mai frumos este acela mai incercat. Tu ai trecut prin multe, mai frumoase sau mai grele... si ai crescut foarte frumos. Sufletul-ti este oglinda, pentru ca el aduna tot ceea ce te defineste ca fiinta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trec zile intregi si nu ma privesc intr-o oglinda adevarata!
      Daca mi-ar fi spus cineva asta acum 15 ani... as fi zis ca e nebun!
      Dar timpul si experienta spirituala sterg frivolitatile din noi...
      Multumesc, chiar daca nu cred ca merit... cuvintele astea frumoase...

      Ștergere