Faceți căutări pe acest blog

luni, 9 ianuarie 2012

OMUL DE ZAPADA - AMINTIRI DIN GRADINA MEA SECRETA

Despre iarna aceea am primele amintiri iar ele sunt foarte puternice!
Cred ca este prima serie de scene asezate in memoria mea!
Nu stiu insa cat din cele pe care vi le voi povesti sunt 
amintirile mele sau imagini construite dupa povestile timpului. Cert este ca primele mele amintiri sunt legate de un Om de Zapada pe care l-am vazut crescand si pierind sub ochii mei de copil!


Nu am nici o amintire legata de Craciunul acela si nici nu stiu daca a fost zapada, dar mi se promisese ca, daca va ninge destul, o sa putem face in gradina un om din zapada, un om cu ochii de carbune, nas de morcov si caciula din ceaun!
In fiecare dimineata ma urcam pe scaun si priveam prin fereastra, asteptand zapada care cadea dar care nu voia sa se aseze suficient astfel incat sa putem face omuletul mult visat!

In ultima duminica din ianuarie, bunica facea mereu o masa mare si invita toata familia.
Era felul ei de a aduce omagiu primului ei fiu, mort la numai 18 ani de tifos, pe care l-a regretat o viata si pe care l-a socotit cel mai reusit dintre cei 6 copii pe care i-a adus pe lume!


Dupa ce am mancat si bunica a adus cafelele, bunicul isi rasuci tacticos o tigara intre degete. Nu avea decat 9 degete la maini bunicul, caci unul il pierduse in luptele de la Marasesti in vara lui 1917! Mana aceea cu patru degete ma fascina!
Printre colacii de fum, care il invaluiau in timp ce tragea cu nesat din tigara, bunicul mormai:
- Cred ca vine zapada mare de data asta!
Nu stiu daca si altii l-au auzit, insa eu m-am si dus pe scaunul de la fereastra, sa vad cum creste zapada in curte, sperand ca a doua zi bunicul imi va face placerea de a avea si eu acel nemaivazut Om de Zapada!

Si a nins, a nins ca niciodata!

A doua zi, cu toate ca viscolul se intetea, bunicul s-a tinut de cuvant.
Zapada era, se pare, tocmai buna pentru modelarea omului. 
Mai intai am vazut cum au prins contur cei trei bulgari mari, apoi cum au fost pusi unul peste altul; la final am insirat 6 brichete de carbune in chip de nasturi si, ridicata de bunicu', am pus alte doua in locul ochilor; apoi un morcov mare, adus de bunica, din pivnita, a devenit nas, si un ardei rosu cam rasucit gura; ceaunul gaurit din magazia de lemne a luat aspectul unei nostime caciuli iar, la urma, bunica a adus un tarn de nuiele, pe care l-a infipt in banuitul loc al bratului!
Eram foarte fericita! Omul era mai reusit decat as fi putut eu sa-mi imaginez!

Numai ca ninsoarea se intetea si viscolul asemenea, asa ca afara nu am mai putut sta sa admir mamila alba!
Pe la ora pranzului, cand am intrat in casa, bunicul daduse deja zapada de cateva ori de pe cararea spre poarta si spre cismeaua din curte din care se scurgea continuu un firicel de apa!
Atat de deasa era perdeaua fulgilor de nea incat, din punctul meu de observatie, de la fereastra, aproape ca nu mai vedeam Omul de Zapada! Noroc cu reperele colorate!

Toti ai casei priveau cu ingrijorare afara - ca de mine nu e cazul sa mai vorbesc... 
Spre seara  mai toti vecinii erau pe strada si datul zapezii deveni in scurt timp o lupta pierduta cu natura.
Am adormit ingrijorata pentru soarta Omului de Zapada.

In dimineata urmatoare... o tristete adanca ma cuprinse: zapada imi ingropase definitiv Omul!
Din gradina abia se mai vedea fundul ceaunului si afara ningea fara intrerupere! Cararile facute de barbatii casei si de vecini erau si ele acoperite, iar gardul parea inghitit de zapada!
In ziua aceea, sub ochii mei tristi, omul de zapada a disparut in nameti!

A doua zi... imi amintesc ca nu s-a putut iesi din casa! Mama s-a strecurat prin oberliht-ul usii de la intrare ca sa degajeze accesul spre strada si sa poata sa plece la serviciu caci in fata usii un perete de zapada bloca iesirea! Incercarea ei a fost insa nereusita.
Omul de zapada era desigur sub nameti iar ferestrele erau troienite! Cand am iesit din casa nu mai stiu dar imi amintesc ca atunci cand am facut-o am trecut printr-un culoar imens de zapada!

foto: ziarul Libertatea

Asta se intampla in februarie 1954, cand in trei zile a cazut cea mai mare cantitate de zapada din istoria meteo consemnata a Romaniei!
Bucurestiul a fost victima viscolului; vantul a atins atunci 126 de km /ora! Pe strazile reduse la un soi de transee, erau doar tancuri si militari care se luptau cu nametii!
Marea zapada venea dupa ani de seceta si saracie lucie!

foto: ziarul Libertatea



Este prima amintire a copilariei mele!

Iarna aceea, venita spre primavara, cu toate caderile de zapada istorice, a tinut tot pana la sfarsitul lui martie, cand nametii ... au devenit amintire!

Tot ce imi doream eu era insa sa imi revad Omul de Zapada care ... s-a topit, evident, odata cu nametii!
Intr-o zi, am gasit in curte carbunii... Am alergat in casa cu lacrimile inodate in barba sa ii spun bunicii ca... Omul de Zapada murise!
Niciodata de atunci nu mi-am mai dorit un om de zapada... si nici nu am mai facut vreunul, nici macar pentru copiii mei!
Poate de atunci nu mai iubesc nici iarna, cine stie!

Acela a fost deci primul si ultimul om de zapada din viata mea!
Ii port si azi o draga amintire, alaturi de intregul tablou al familiei mele, al timpurilor copilariei, al unei lumi ce s-a... topit ca si zapada si din care uneori mai regasesc in gradina mea secreta cativa carbuni uzi, vreun ceaun gaurit sau vreun tarn de nuiele ...

27 de comentarii:

  1. la multi ani, cita, cu multa sanatate,sa ai parte doar de bucurii si liniste sufleteasca!
    ce trist! nici eu nu indragesc in mod deosebit iarna, insa o bulgareala buna si un om de zapada mi-a placut mereu sa fac. parca atunci cand e asa o gramada alba, ma ispiteste sa ma bucur de ea. in plus, ador sa ma dau cu sania! poate in alta viata am fost ren :)

    RăspundețiȘtergere
  2. cât de frumoasă este povestea ta! omul de zăpadă este unul dintre simbolurile copilăriei şi de aceea am ales tema. ştiam deja că pentru prima zi de luni din an voi găsi la voi poveşti frumoase...
    ştiu despre marile zăpezi din poveştile părinţilor mei, dar am avut şi eu parte de zăpezi miraculoase şi chiar dacă ştiu că omul de zăpadă este atât de efemer, parcă mă trage sufletul să mai ridic unul! :) pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa poveste ai scris Cita si trista totodata...
    Insa e bine ca pastrezi in amintire aceste momente si le impartasesti cu noi.
    O imbratisare si o urare de bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne, ma uit pe geam si ninge chiar ca in povesti. Ar fi zapada suficienta pentru un om de zapada, dar...aveti atata dreptate...decat sa dispara si sa-l regret, mai bine sa nu existe. Din pacate de multe ori imi inchipui ca orice lucru are si suflet si mi-e greu sa ma despart de multe lucruri, cum ar fi si acest minunat Om de Zapada.

    Va multumesc, parca am vizionat un film romantic, tare frumos. Am senzatia ca daca v-as vedea pe strada v-as recunoaste, nu stiu ce ma face sa cred acest lucru...


    Pe curand,

    Mirela, Cluj Napoca

    RăspundețiȘtergere
  5. :) n-am mai vazut o zapada buna de prin 2002-2003, cred, sper ca nu ma insel. oricum, prin anii aia a fost ultima zapada serioasa pa care am vazut-o. citind randulrile dvs am retrait acele senzatii. cu totul blocat, circulatie oprita si zapada troienita.
    mi-ati organizat o frumoasa calatorie in timp.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare frumos poavesteşti, Cita!
    Ştii ceva? Exact asta este şi prima mea amintire din copilărie: uşa de la intrarea în casă, acoperită de un troian imens. Ştiu că tata a ieşit prin pod din casă, a făcut un soi de tunel prin care a putut ieşi să meargă la serviciu, că nu era de şagă cu aşa ceva.
    Dar despre primul meu om de zăpadă, nu-mi mai amintesc nimic...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a placut povestirea ta..Chia nu stiam de 1954..Bunicii nostri stiau ei, ce stiau..O seara frumoasa! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. of,of,of....cu sufletelul tau de copil, i-ai dat viata si l-ai si vazut murind in imaginatia ta...trista poveste,dar foarte frumos povestita...

    cred ca prin anii 70 am prins si eu zapada mare in Bucuresti...

    RăspundețiȘtergere
  9. Cita,
    Mi-a plăcut copilul din sufletul tău!
    Știu iarna despre care vorbești- mi-a amintesc perfect, deși eram mică. Bunicii mei- erau vecini- făcuseră un fel de tunel de la casa noastră la a lor.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoasă poveste ! Eu n-am apucat-o pe aceea. În 1954 mama avea doar 19 ani.
    Zăpezi asemănătoare am prins însă și eu.
    La Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța, regiunea Dobrogea ningea mult și troienit. Mi-a plăcut , mi-au plăcut și pozele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dragii mei, multumesc pt comentarii si scuzati-ma pt ca raspund cu intarziere! Eu am inceput o perioada dificila, cu analize de tot felul si sunt si nelinistita si ocupata!

    RăspundețiȘtergere
  12. aA: Multumesc pt urari!la fel iti doresc si eu!Cred ca undeva,in memorie, mi-a ramas panica acelei zapezi si nu imi amintesc sa imi fi fost drag nici macar de o "bulgareala"! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. psi: Merci, draga mea; evident ca un om de zapada este un salt in copilarie... In '54 muntii de zapada ai avut inaltimi de 2 - 5 metri!!
    zapada ca in '54 a mai fost in 1929.
    Eu simt si azi panica familieri mele! ciudat cum ne raman anumite sentimente...

    RăspundețiȘtergere
  14. scorpio72: multumesc, fata draga! si povestea ta e frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Mirela: esti tare draguta!:) poate ca viata o sa ne ajute sa ne si vedem; deci ninge la Cluj! Ce frumos!Sa dea Dumnezeu sa am vreme sa va tot spun cate si mai cate :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Tina: Draga mea, eu vrand-nevrand sunt fan al calatoriilor in timp asa ca... bun venit in club! :) Te astept cu placere ori de cate ori doresti...

    RăspundețiȘtergere
  17. Tibi: Merci.
    de la aceasta zapada cred ca mi se trage un soi de panica cand aud vant si incepe ninsoare! Tunelul din curte nu o sa-l pot uita!

    RăspundețiȘtergere
  18. virusverbalis: uite de ce e bine sa povestesc eu din trecut!:) Si mie imi plac poeziile tale! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Rokssana: cu sufletul de copil in noi calatorim o viata!
    au mai fost zapezi dar ca aceea... nu! munti de 5m de zapada...

    RăspundețiȘtergere
  20. INCERTITUDINI: si noi am avut un tunel in curte; ce amintiri! merci ca ai trecut pe la mine! :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Dictaturajustitiei: in sud sunt mereu caderi de zapada mai abundente! Ma bucur ca ti-a placut. Pozele le-am gasit in arhiva Libertatea! Sa ai o seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  22. Frumoasa poveste ne-ai spus Cita! Nu stiu daca atunci a nins atat de mult si pe la noi (nu existam). Imi amintesc si eu de zapezi mari cum nu s-a mai vazut de multi ani. Stiu ca treceam cu sania peste garduri. Dar s-au dus acele vremuri si au venit altele care ca vor ramane in amintirile copiilor nostri...

    RăspundețiȘtergere
  23. Marycix: parca tu esti din Moldova! Din cate stiu a fost zapada mare in intreaga tara! asa zic si eu ca vremurile au disparut cu zapezile...

    RăspundețiȘtergere
  24. Impresionante fotografiile!
    Si noi am facut un om de zapada care a disparut. Copiii au facut si o gaura in zapada pe care proiectau sa o mai si mareasca dupa ce vin din vacanta... si surpriza, cand ne-am intors din vacnata disparuse zapada si gaura din zapada cu ea cu tot. Erau tare dezamagiti.
    La multi ani si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  25. Glook: La multi ani; un an nou bun si cu sanatate!
    saracii copii!
    Cand le vad durerea pt nimicuri - zicem noi - inteleg ca astea sunt necazurile lor si ei chiar sufera! Eu plang uneori impreuna cu nepotii mei pt micile lor mari dezamagiri!
    Cu drag te astept. Ai citit calendarul meu politico-sportivo- crizist :)
    Hai ca avem nevoie de comentarii! :))

    RăspundețiȘtergere
  26. Pe oameniii me de zapada trebuia sa ii protejez de caldur a pen tru a nu se topi...

    Despr e aceasta iarna imi povestea bunicul din Bucuresti si uneori mama mea.Spunea ca a avut o catelusa care iesea din posul casei si le aducea carnati si sunca din alte locuri in care acum avea acces...Imi spuneau si de saracia prin care trecusera....

    Ciudate vremuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana nu te confrunti cu necazurile nu stii cat si pana unde poti rabda!
      Vremuri grele, intr-adevar!

      Ștergere