Faceți căutări pe acest blog

joi, 15 decembrie 2011

POVESTEA... PORCULUI


Stiu. Sunt o fire melancolica si cine ma cunoaste cu adevarat stie ca in scris nu pot fi altfel !
Am o oarecare inclinatie dramatica in fata colii albe de hartie … chiar daca e o fila document word!
Vreau insa sa va povestesc una din intamplarile cele mai comice din viata mea.

Era inaintea Craciunului din 1981.
In anii aceia lupta pentru a avea « sarbatori fericite » era una acerba. 
Inca din luna septembrie trebuia sa ne gandim la cadouri (in mare parte confectionate artizanal), sa incepem achizitionarea produselor de baza - zahar, faina, unt - si , desigur, sa ne asiguram ca vom putea manca friptura, sarmale si carnati, produsele si preparatele ce fac traditia Craciunului la romani.
Sarcina nu era una usoara si totul putea sa se transforme intr-o aventura.
Si tocmai despre aceasta aventura  doresc sa va povestesc.

La vremea aceea eu eram inca o bucuresteanca cu cizme cu toc inalt in plina iarna cu nameti, cu sepcuta si esarfa asortate, in fine, cu un aspect care nu lasa deloc sa se intrevada determinarea mea in ale gospodariei, nici lipsa produselor de Craciun, necum intentia de a taia si prepara un porc !
Cu multe saptamani inainte, am aranjat ca fratele sotului meu, sef remarcabil in inima Ardealului si deci om cu « relatii », sa gaseasca un porc pe care sa il cumparam, sa il taiem si sa il preparam pe loc cu ajutorul unui macelar, pe care ne gandeam sa-l angajam.
Zis si facut.

Pe la mijlocul lui decembrie, pe un frig crancen, am plecat cu totii, in crucea noptii, la Sibiu.
In dimineata aceea mi-am pregatit copiii, sotul si pe mine, ca pentru o vizita la o ferma din "Dallas" si am pornit in « marea aventura » !
Am ajuns cu greu, drumul fiind deja plin de zapada. 
Am dormit o noapte si, a doua zi, inca pe intuneric, am ajuns la locul faptei. 

« Crima » avea sa aiba loc in casa soacrei cumnatului meu, unde trebuia sa vina un macelar si unde, impreuna cu cumnata mea si mama ei, gospodina cu experienta in domeniu, urma sa preparam cum se cuvenea porcul.
Macelarul inca nu sosise. 
Am « facut cunostinta» cu viitoarea victima ; copiii erau incantati sa vada animalul altfel decat in poza.
 
Veni si macelarul, ne saluta, ne privi pe toti, lung si… gales, si intreaba : 
« Si pe mine cine ma ajuta ? » 
« Noi ! » am raspuns in cor, dar nu prea convinsi. 
Care noi ca nu se prea vedea! 
Ca sa va inchipuiti « tabloul », trebuie sa va spun ca sotul meu ca si fratele lui erau intelectualii cu cate doua maini stangi si deci de nici un folos in actiunea « porcul «, iar eu nu participasem in viata mea, nici macar ca spectatoare, la taierea si prepararea unui porc... dar eram plina de intentii bune !
In plus, eu eram convinsa ca de aceea am angajat un macelar, sa faca el ce nu stiam noi ! Se vede treaba ca ma inselasem.

Atunci observ cum ma priveste omul de sus in jos si invers.
Eu paream, ce-i drept, venita din alta lume:  cu  pantalonii mei de calarie de culoare bej (pe care ii confectionasem singura, dupa un tipar Burda, si care au fost una din reusitelele mele in ale croitoriei), cizme lungi, havane, carora doar pintenii le lipseau , un pulover dungat bej/alb/turcoise si nelipsitul cojocel scurt, bej,  la toate asortand o sepcuta turcoise, foarte sic, si un sal lung, in aceeasi culoare ! Eram gatita... "pruna" cum s-ar spune, imbracata
pentru  orice altceva numai pt taierea porcului nu !
In fata « evidentei », macelarul incepe  sa "negocieze" cu cumnatul meu, cum e obiceiul, la un pahar de tuica fiarta, aruncandu-mi, din cand in cand, priviri pline de dispret si neincredere,  care au devenit de-a dreptul greu de suportat dupa ce a inteles ca  sunt din Bucuresti!

Pentru a fi injunghiat, porcul trebuia  prins mai inatai de toate !
Ei bine, asta s-a dovedit a fi o chestie foarte grea, aproape imposibila.
Macelarul, om cu sensibilitate, ne spuse ca el injunghie porcul doar daca e un pic anesteziat, caci ii este mila de el daca guita prea tare! 
Deci s-a decis sa ii dam in cap cu o tigaie.
Responsabil cu aceasta « linistire » era cumnatul meu  - 1m85 si 55 Kg si un pic grizat de tuica fiarta. Porcul avea 150 kg, asa ca aventura a fost tragi-comica.

Am alergat cu totii porcul prin curte ca sa il lovim in cap ; Porcul… nu si nu ! Vazand in mana unchiului lor o tigaie si intelegand ca era un fel de arma alba, folosita spre a-i face rau animalului, copiii mei au inceput sa planga.
In timp ce eu incercam  sa le distrag atentia , in ograda se derula parca o scena din filmele cu prosti !

Sotul meu simtindu-se in plus si disperat de durerea copiilor, ii explica macelarului ca el nu poate ramane insensibil, dupa cum nici copiii nu trebuie sa fie socati,  asa ca el o sa ii duca in vizita in Oraselul Copiilor !
Cumnata mea intra si ea in casa caci era racita. 
Batrana ei mama pregatea vasele, apa fiarta si ce mai trebuia, asa ca eu, cu sepcuta mea si salul turcoise… am ramas  cu cei doi barbati (ametiti bine de bautura!) si porcul terorizat, care guita de mama focului.

Pana la urma tigaia nu a folosit la nimic; macelarul a chemat un vecin mai solid cu care a imobilizat animalul si crima s-a comis

Eh, acum e acum ! Incepu transarea porcului, colectarea sangelui, pt sangerete, scoaterea intestinelor, prepararea slaninii…
Odata terminata operatiunea, primele bucati de carne, destinate "pomenii porcului", au fost puse la prajit si … dai cu tuica, dai cu vin… macelarul si cumnatul meu s-au imbatat pe cinste !
Cumnata mea, saraca, din pricina mirosurilor, a intrat in criza de colecist si asa, eu m-am trezit singura « experta » in pregatirea porcului, alaturi de o femeie de 80 de ani, peste care navalisem ca barbarii.
Atunci am inteles ca nu macelarul ci eu si nimeni altcineva aveam sa fac treaba cea grea : curatarea intestinelor, tocatul carnii, pregatirea tobei, a carnatilor, a sangeretelui, topirea unturii, pregatirea slaninii… cam tot adica ! Macelarul a transat... cum a putut si mi-a dezvaluit reteta de carnati. Nu am avut cand sa fiu dezamagita caci a trebuit sa imi suflec manecile, sa imi pun sort si sa ma apuc de treaba, executand ceea ce mama cumnatei mele imi spunea sa fac.

Pana la caderea intunericului treaba a fost gata caci am avut un ajutor nepretuit prin mainile si experienta batranei gazde. Si apoi ... nevoia te invata multe.
In timp ce eu  ma dedicam carnatilor si tobei, cu manecile suflecate, in tinuta mea de calarie – la care am « asortat » un sort din plastic in care m-am infasurat -  macelarul, crita de beat, baiguia :
« Doamna, sa ma scuzati, va rog; nu am crezut ca stiti sa faceti altceva decat… hac…  ochii cu culori ! Ptiu! Si ce sapcuta, sa fiu eu … hac … Zau asa, nu aveti  cumva  vreo sora necasatorita... ca eu mi-s flacau! Hac…»

Pana la ora 22,  porcul era transat, slanina pusa la fum, toba fiarta, untura si jumarile, sangeretele si carnatii gata, bucataria curatata, precum si copiii mancati si trimisi la culcare !
Cumnatul meu… visa la crima la care tocmai participase, anesteziat de alcoolul cu care nu era obisnuit, cumnata mea isi intorsese de cateva ori stomacul pe dos, iar mie... imi cazuse sapca pe o ureche  de atat treaba .  
Eram mandra insa ca am reusit, eu, fata de Bucuresti, sa pregatesc primul porc din viata mea, ca o adevarata ardeleanca !
Reusisem sa transform dispretul macelarului in stima.
Mai ramanea sa reusesc sa imi conving copiii sa manance ceva din ce preparasem spunandu-le ca porcul dragut reusise sa scape nevatamat si ca in farfurie era... pui de Crevedia!

12 comentarii:

  1. :)))))
    cita, cita, cu poftă am râs! m-ai făcut să îmi amintesc de anii aceia în care, cu mic, cu mare participam la tăierea şi pregătirea a trei porci deodată. doamne, se muncea în sâmbăta aceea ca la galere, o lună apoi aş fi fost vegetariană dacă nu mă chema mama la ordine!
    minunată scrierea, descrierea ta cu tot cu şepcuţă!

    RăspundețiȘtergere
  2. psi: nu stii cat am ras noi... nu stiu sa spun daca macelarul a cazut rapus de tuica sau sedus de sepcuta si farmecele mele de gospodina :)!!!
    dar a plecat pe 9 carari! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu n-am asistat niciodată la tăierea porcului şi nici nu-mi doresc;
    o singură dată am tăiat cu tata împreună o găină, eu o ţineam de gât şi tata a tras cuţitul(el era mai speriat ca mine); n-am cuvinte să-ţi descriu! eu n-am mâncat deloc din ea; ţineam capul găinii în mână şi plângeam; nici nu prea mă omor după carne, mănânc foarte rar; da' povestea ta mi-a pus "apă-n gură" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. almanahe: Nici eu nu as fi crezut ca voi face cate am facut! Erau vremuri complicate, vremuri in care am facut multe ... neimaginate! :)
    Iti garantez ca totul a fost si bun si bine facut ... :) Multumesc pt vizita si comentariu si, daca ti-a placut, cu atat mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) pana la urma e bine sa nu judeci omul dupa aparente! uite ca si doamna cu sepcuta in culori pastelate s-a descurcat cu porcul! daca ai bunavointa se rezolva orice!

    RăspundețiȘtergere
  6. aA: ca bine zici! :)) ramane o experienta deosebita si pt mine si , desigur, si pentru flacaul in cauza!

    RăspundețiȘtergere
  7. m-am distrat foarte si chiar te-am imaginat flu-flu grozava gospodina venita de la Bucuresti....
    o singura data am participat, adica m-am uitat...n-am atins nimic.....cred ca as putea deveni vegetariana daca as mai participa iar...

    in final,ti-ai demonstrat ca poti orice si ai si niste amintiri dragute :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Am ras citind postarea ta si amintindu-mi de o patanie de a mea mai veche vizavi de taiatul porcului :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Rokssana: nu stiu cat de bine am reusit eu sa va descriu sceneta insa am facut haz vreo 20 de ani ...


    Scorpio72: de ras e si nu numai! Nu stiu de unde esti dar trebuie sa iei in calcul "stima" ardeleanului pt bucuresteni... ca sa intelegi dispretul macelarului si seductia sub care a cazut in final! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Mare haz în povestea ta, Cita!!

    M-am născut și am crescut la țară, dar am participat o singură dată- nu la tăierea porcului, pentru că nu suport să văd sângele curgând, ci la un moment pe care nu l-am uitat- tata și vecinul n-au făcut treaba corect, așa că porcul a fugit, rănit.
    A fost cea mai violentă scenă , pe care am văzut-o vreodată..

    RăspundețiȘtergere
  11. INCERTITUDINI: Ce haz , ce nebunie, in alergarea porcului... si bietul meu cumnat, inalt si slab ca un tar... cum sa poata face el ceva ce nu facuse niciodata si nici fizicul nu-l ajuta :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Acum si in imagini:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/20/taierea-porcului-la-romani/

    RăspundețiȘtergere