Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

TIMPUL CE-A MAI RAMAS



Intr-o seara am vazut un film, un film pe care sufletul meu l-a inteles pana in ultima celula... dupa ce ultimele cadre s-au derulat! 
Se intitula  Deux jours à tuer /Love Me No More ...
"DOUA ZILE CA SA UCIZI" sau NU MA MAI IUBIrealizat de  Jean Becker si care il are in rolul principal pe Albert Dupontel

Pe scurt:
Antoine Méliot are 42 de ani ; este un tip bine care lucreaza in domeniul publicitatii si caruia viata i-a dat tot: 
o sotie minunata, cu care impartaseste o iubire romantica, doi copii sanatosi, frumosi, cuminti si iubitori, o casa frumoasa, un venit confortabil asigurat de o slujba buna.
Insa totul basculeaza intr-o zi, cand Antoine, din nu se stie ce motiv,  decide sa puna punct acestei existente burgheze.
Si o face abrupt, violent, surprinzator.
Pe durata unui week-end, el se ambitioneaza sa distruga tot ceea ce a construit si a primit in viata. Parca nu isi doreste altceva decat sa lase in sufletele celor ce-l cunosc si il iubesc doar oroare.
Incepe prin a demisiona, nu inainte de a sabota un proiect important si de a fi grosolan cu colegii.
Ajuns acasa, Cecile, sotia sa, ii reprosaza ca are o aventura argumentand ca cineva l-a vazut intr-un restaurant dejunand cu o femeie.
Nu dezminte afirmatia si isi anunta sotia ca doreste sa puna punct vietii lor conjugale.
Totul se scufunda!
Cutremurul matrimonial se petrece in ajunul aniversarii lui.
Isi apostrofeaza dur copiii, spunand ca erau urate si neglijent facute desenele lor lucrate cu dragoste  si  oferite lui drept cadou de aniversare, ranindu-le sufletele nevinovate.
Seara, sotia si prietenii, care ii pregatisera o petrecere-surpriza, sunt consternati si vexati de duritatea, violenta verbala si de comportament cu care Antoine ii biciuie, aruncandu-le in fata jigniri una dupa alta. Nimeni nu il recunoaste, nimeni nu intelege si fiecare se simte jignit. Seara e compromisa. 
Antoine isi alunga prietenii din casa si sfarseste prin a parasi el insusi domiciliul conjugal. 
Fara nici o pregatire sau ezitare, pleaca intr-o calatorie in Irlanda, acolo unde locuieste tatal sau, un batran posomorat si singuratic pe care intelegem ca nu prea il cunoaste.
Motivul pentru care acest barbat inca tanar are nevoie de adrenalina vehementei pentru ca sa se simta viu este devoalat in ultimele secvenente, cand intelegem ca acolo, langa tatal lui, asa necunoscut si rust,  venise sa...
dar va las placerea sa descoperiti singuri daca aveti cocazia sa vedeti filmul!

La finalul filmului, in timp ce genericul curge, melodia compusa de Alain Goraguer se aude in surdina si Serge Reggiani recita versurile lui Jean-Lou Dabadie, "Le temps que rest".
Cuvintele aduc o mare emotie finalui trist si nerelevat pana in ultimile minute ale filmului si marturisesc ca pentru mine il face de neuitat.

Mai jos am incercat o apropiere de text si am insinuat si duzina de cuvinte, ceea ce a adus un pic de modificare traducerii adaptand-o provocarii de azi.

Daca doriti sa cunoasteti textul original... il puteti afla vizionand videoclipul de mai jos care deruleaza imagini din filmul de care v-am povestit, foarte bine facut, bine jucat si foarte impresionant, cu atat mai mult cu cat misterul ne surprinde tulburator!
.




TIMPUL CE MI-A RAMAS
Cat timp imi mai e sortit
Cat timp mai am oare? 
Ani, zile, ore, o secunda?
Cand ma gandesc inima-mi bate si mai tare. 
Viata este azi tara unde doresc sa traiesc, 
Una noua si curata ca o stea ce rasare
La apus de soare.
Norocul meu e timpul care mi-a ramas 
Cat timp inca ? 
Cat timp oare? 
Nu stiu
dar mi-e drag timpul ce mi-a ramas ... 
Vreau sa rad, sa alerg, sa plang sa vorbesc 
Sa visez sub umbra de copac 
Si sa vad, vreau sa cred, sa mai sper 
Si sa beau, sa dansez si sa tac;
Sa-mi iubesc parul nins, 
Sa urlu, sa strig, sa mananc, sa inot 
si s-aprind ce s-a stins
Vreau sa zbor
Chiar daca am o singura aripa, 
Vreau sa cant, sa ma duc, sa ma-ntorc, 
Sa sufar, sa iubesc, sa ador.
Ah!  Cat iubesc timpul asta ce mi-a ramas! 
Nu mai stiu de unde vin,
Nici in ce culcus solitar m-am trezit.
Tot ce stiu e ca nu mai am timp,
Timpul asta pe care il iubesc atat, 
Si mai stiu ca patria mea azi e viata. 
Imi amintesc vorba din batrani:
"Timpul e ca painea si un colt este bine 
sa pastrezi pentru maine! "
Si eu mai am inca paine;
Am pastrat pentru maine
Dar oare timp mai am?
Si daca am, oare cat?
Mai vreau sa cant in noaptea de-argint 
Munti de zambete sa zambesc 
Rauri de lacrimi sa plang 
Sa beau, sa ciocnesc pahare
cu vin frantuzesc; 
Si sa dansez mai vreau,
Sa strig, sa zbor in vazduh
In ocean sa m-arunc 
Vreau sa cant, 
Pe  patura de flori sa ma culc
Sa vorbesc
Pana ce ragusesc
Si-n timpul ramas... sa iubesc. 

Cat timp inca?
Oare cat?
Ani, zile, ore, o secunda?

Vreau inca povesti sa ascult, 
sa scriu despre oameni,
Sa hoinaresc mult,
cu saracii sa plang...
Sa privesc chipuri 
de copii, de femei, de barbati,
Fete nostime si suparate, 
De tristi, de destepti si de prosti, 
Fete de pustani sa admir

Dar cat timp
Cat timp a mai ramas?
Ani, zile, ore, o secunda? 

Dar stii ceva, dragul meu, nici nu-mi mai pasa, 
Voi continua sa dansez 
chiar daca muzica se va opri
Cu o singura aripa voi zbura, 
pana ce timpul va sta 
Chiar si atunci voi continua. 
Puterea o aflu in iubirea ta si a mea. 
Nu stiu unde, nu stiu cand si nici cum
Ce stiu e ca ne vom iubi!
Sta scris in sufletul meu:
   Ne vom iubi mereu... 
 Chiar daca de o vreme o facem doar in gand
Sa ne iubim n-am incetat 
nicicand...
Deci...
pe curand... nu stiu insa cand...

17 comentarii:

  1. http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/11/duzina-de-cuvinte-pleoape-de-duzina.html

    RăspundețiȘtergere
  2. voi incerca sa vad filmul...mi-ai dat o idee, pentru luni,cand Andy e liber...multumesc :)

    duzina ai aranjat-o tare frumos...n-as vrea sa stiu cat timp mai am...mi-e bine sa ma bucur de fiecare clipa,s-o pretuiesc si nu contenesc sa multumesc ca e asa :)

    zi minunata sa ai...ca sufletul tau !

    RăspundețiȘtergere
  3. Rokssana: multumesc. Asa si trebuie numai ca sunt oameni care... nu prea mai au mult timp, din nefericire.
    Dar si asa viata trebuie traita si asta cu optimism caci ea ne surprinde pana in ultima clipa!
    O zi buna si tie si astept sa-mi spui daca ti-a placut filmul. :)!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cita,
    Sunt în grabă, pot doar să spun că-mi place nespus de mult tema.
    Scrii minunat! Mi-aș dori să văd filmul.
    Ce vreau să-ți spun- am citit ( de două ori), la un interval de zece ani o carte simplă, vor spune unii-„Taina stelelor„, mai ales că autorul, medic de profesie, făcea politică( nu știu dacă ..)
    Era vorba despre viața într-o șatră. Frumos, special, romantism crud- cât poate fi de frumoasă viața nomadă, cu asprimile ei..
    Citind, mi-a venit, brusc, ideea că îi invidiez pe oamenii ăștia, care au curajul să trăiască dincolo de orice urmă de civilizație..
    Anul trecut , am citit două cărți, semnate Elizabeth Gilbert- a doua, „Ultimul bărbat american„ este o pledoarie dură, far absolut fermecătoare pentru viața în sălbăticie..

    Omul, noi- tu, eu..ce ființe ciudate!
    Frumoase, în același timp!

    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. cita, m-ai lăsat fără cuvinte.
    şi nu, n-am să doresc nimic timpului tău, n-am să mai spun nimic, pentru că nu e nimic de spus. îmi dai voie să te îmbrăţişez imaginar?

    RăspundețiȘtergere
  6. INCERTITUDINI: si eu cred ca civilizatia ne-a departat de ceva natural si firesc; am impus reguli care s-au modificat cu vremurile si azi ...nu mai e nici o regula! Se clameaza libertatea insa nu cea fireasca!
    Cat despre nomazi, ei deaceea sunt mereu in contradictie cu lumea pentru ca traiesc asa cum traiesc. Nici noi nu-i intelegem nici ei pe noi.
    Dumnzeu insa ne-a ceeat sa fim liberi!

    RăspundețiȘtergere
  7. psi: hai mai fetito, nici chiar asa :)
    Si accept imbratisarea si ti-o intorc si eu! esti mult prea draguta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. cata pofta de viata mi-a inspirat duzina ta de azi! ai dreptate, o ora sau o secunda, nu conteaza, meritam sa traim, sa dansam, pana la finalul melodiei, cu toate ca nu ii putem da replay :)

    RăspundețiȘtergere
  9. anaid: asa trebuie caci viata e un dar si darul e de pret! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cat mai mult timp,da...O seara frumoasa,Cita! :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Stiu cum e ...Sa vrei sa scapi din rutina fiecarei zile,sa faci ceva maret,sa renunti la tot pentru libertate.Din pacate e greu sa renunti si incepe sa iti placa rutina...Fiecare clipa trebuie traita,iar eroul filmului,chiar daca avea tot ce isi poate dori un om,nu si-a implinit toate visele

    RăspundețiȘtergere
  12. virusverbalis: multumesc mult; si eu iti sdoresc asemenea

    RăspundețiȘtergere
  13. sara: trebuie sa vezi filmul! da-mi de stire :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Fie ca timpul rămas,Cita, să-ţi fie, dacă nu munte, măcar câmpie de zâmbete iar lacrimile să-ţi fie uşurare-nspre fericit oftat cu clinchet de-argint mai înainte de stins, de sortit.

    RăspundețiȘtergere
  15. almanahe: multumesc mult pentru acest mesaj frumos! sa te auda Dumnezeu si sa dea tuturor celor ce se tem..: puterea de a merge inainte cu incredere si optimism!

    RăspundețiȘtergere
  16. Da un link catre el,bine? Am sa ma uit negresit

    RăspundețiȘtergere
  17. Sara: eu l-am vazut la Cinema. In Franta e o placere sa mergi in salile de film! Dar am gasit mai multe site.uri dintre care si acesta:
    http://www.filmsstreaming.com/deux-jours-a-tuer-3130.html
    Sper sa poti sa il vezi. Cu bine si vizionare placuta. Astept comentarii:)

    RăspundețiȘtergere