Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 mai 2011

VACANTA CU MIROS DE LAVANDA


Cand am plecat din Paris nu stiam unde mergem : era o surpriza a fiicei noastre.
Eram incantata sa petrec o vacanta cu familia mea in intregimea ei.
Eram cu omul meu,  cu fiul, fiica si ginerele nostru ! Ce imi puteam dori mai mult ?
Nu mai conta nici unde mergem nici in ce conditii aveam sa petrecem vacanta! Important era sa fim impreuna ! Eu, cu vocatia fericirii adanc infipta in carne, eram insensibila in fata oricaror dezagremente ce ar fi putut sa imi strice bucuria unei vacante in familie!
Coboram spre sud. Drumul a fost lung, aglomerat si cu multe opriri asa ca in momentul in care am iesit de pe autostrada era  deja intuneric.

Soseaua… o poteca mai curand, ne dadea impresia ca travesam un camp . Nici o lumina, nici un semn de viata, nici o casa, nimic.
Urcam si asta era pentru mine un motiv de tensiune caci masina adesea derapa.
Intr-un tarziu  am ajuns si am putut rasufla usurata.

Cand am coborat din masina, linistea  locului ne-a izbit urechile cu putere.
In jur… nici  o lumina, o bezna totala ne invaluia, nici o casa, nici un semn de viata !
Doar o luna plina, mare si  rotunda ca o paine, suspendata deasupra noastra, ne lasa sa vedem ca eram singuri undeva, pe acoperisul lumii !
Era cald, caldura aceea de noapte de miez de vara, si Mistralul aducea insinuant o aroma speciala pe care o simteam ca pe ceva cunoscut. O pace de Rai mi s-a asezat in suflet si frica ineditului, a tinuturilor pustii din jur si a intunericului misterios au disparut ca prin farmec.
Cheile mari, groase si vechi, ce pareau mai curand piese de muzeu, au descuiat usor usa mare a casei  care, in lumina inselatoare a lunii, imi parea mai curand un… castel.
Scartaitul a rupt linistea aceea desavarsita in care simteam nevoia sa sosotim si ecoul ne-a facut sa ne simtim cu adevarat singuri -  noi , luna, natura si noaptea !

Am pasit pragul casei si un miros fin m-a invaluit si de indata am avut un sentiment de intoarcere in timp.  Ambianta olfactiva agreabila a casei , nefireasca pentru un spatiu inchis timp indelungat,  ma surprindea si asa, dibuind in intuneric, m-am simtit cucerita  de un  confort nevazut.
Sotul meu, fiul si ginerele nostru au reusit sa armeze micul generator si in cateva minute m-am vazut nevoita sa ma trezesc din visare caci intreaga casa a fost inundata de lumina.
Am pornit sa descoperim locul.

In incaperea in care ne aflam, o masa lunga si veche  - in jurul careia tronau 8 scaune provensale, cu spatare maiestoase si sezuturile din impletitura de pai - parea ca ne astepta pe noi. Semineul urias era strajuit de doi snopi de lavanda cu tije lungi si spicul mare de un albastru violet cum nu mai vazusem niciodata, infipti in cosuri imense de rafie !
Atunci am inteles de unde venea mirosul acela care imi starnea atatea amintiri… Gandul mi-a alunecat in trecut si m-am simtit ca in bratele bunicii!
Alaturi, o bucatarie in stil traditional ascundea cu maiestrie tehnologia moderna !
Casa mai avea 8 dormitoare si un salon urias dar  fiecare din camere avea un alt nivel asa ca pentru a ajunge in oricare incapere urcai sau coborai cateva trepte, trecand prin coridoare misterioase luminate de lampi ce aminteau de opaitele de odinioara.
Dormitoarele, decorate si ele cu buchete imense de lavanda, dotate fiecare cu o mica baie, erau mobilate in stilul traditional provensal, cu paturi largi cu spatare  albe modelate cu forme arcuite, purtand  patina  timpului, deasupra carora fluturau delicat false baldachine din dantela. Ancestrale bonetiere adaposteau prosoape, paturi, perne si delicate asternuturi de pat.
Pe noptierele simple, lampi elegante si diferite ca forma,  constituiau singura lumina a incaperilor.
Nimic nu era in plus, nimic nu era nepotrivit. Scaunele de rugaciune, prezente in fiecare incapere, vorbeau despre genunchii celor ce le-au tocit impletiturile ! Ici colo cate un tablou pictat in culori de ocru sau albastru violet te faceau sa nu uiti ca te gasesti in « Le Midi », tinutul cel mai cautat din intreaga Franta !
Salonul… asezat pe trei niveluri, reunea  livingul, biroul si sufrageria pentru oaspeti.
Un semineu imens in care lemnele pentru foc erau deja aranjate in vatra, se lasa incadrat de buchete imense de lavanda ce ascundeau  instalatia ultramoderna de muzica. Canapelele largi in care te afundai te invitau la lene… O biblioteca cu carti frumos legate amesteca fericit mirosul de anticariat cu cel al lavandei atotstapanitoare.

Era tarziu asa ca dupa o recunoastere rapida si o cina flugara am cazut intr-un somn binefacator invaluiti in parfumul fin al lavandei, piesa de forta a casei.
Cand m-am trezit, am deschis obloanele albastrui… si  mi s-a taiat respiratia.
Ne aflam pe varful unei coline. Nimic, nici o casa, nici un gard,  nici o inaltime care sa domine locul si …cat vedeai cu ochii nu era decat o mare albastru-violet!
Randuri, rananduri de movilitele albastre aliniate frumos se continuau in departare cu altele de un violet intens, alternand culorile si definind imaginea ca ireala.
De acolo, de la fereastra, mi se parea ca vom fi invadati de valurile de lavanda ale caror spicuri grase cu florile deschise se inclinau mangaiate de Mistral, vantul ce aduce mireasma Mediteranei.
O maree colorata urca din vale pana sus, urca indraznet si inconjura casa.
Auzisem de campurile de lavanda, vazusem poze dar ceea ce vedeam eu acolo... era cu totul altceva ! Ajunsesem pe timp de noapte si nu am putut sesiza frumusetea unica a campurilor colorate intens in bleu si violet imbratisate de tufe de rozmarin si pin.
Aerul proaspat purta evident aroma florii ce imparatea locul si o stare de fericire punea stapanire pe mine.

Am alergat desculta pe culoarele intortochiate si am deschis usile largi ale salonului. Mica piscina din spatele casei oglindea nepasatoare cei doi smochini, o tufa imensa de rozmarin si cornisa casei invaluita de iedera.
Nu imi credeam ochilor si nu eram sigura daca traiesc sau murisem si ma gaseam in Rai !

Am ramas doua saptamani in casa familiei P-G, urmasi ai unor vechi producatori de dantela, care ne-au oferit acest colt de paradis cu o generozitate de neimaginat pentru lumea meschina in care traim.
Ne-am instalat cartierul general acolo si am vizitat intreaga zona, poate cea mai frumoasa din Franta, rupandu-ne cu placere picioarele in lungi plimbari pline de farmec.

In tot acest timp - desi franta de oboseala - m-am culcat tarziu si m-am trezit  dis de dimineata sa ma bucur de rasaritul soarelui, de culorile incredibile ale vaii violet-albastruie,  mi-am incantat ochii de apusurile incandescente oglindite in luciul piscinei si mi-am bucurat urechile de cantecul Mistralului ce facea sa vibreze - precum corzile unei harpe - lanurile de lavanda.

M-am bucurat de ai mei alergand neobosita sa ii surprind cu un mic dejun "continental" pe terasa, la marginea piscinei, cu o cina sanatoasa servita cu drag la masa mare si generoasa, in jurul careia imi placea in nestire sa imi regasesc familia!

Clima uscata si calda te invita la vacanta, la lenevit pe sezlonguri confortabile motaind si lasandu-ti simturile patrunse de binefacatoarea aroma a lavandei asaltate de albinele, drogate si ele de mirificele efecte ale acestei planete spectaculoase.

Locuri minunate insa ni se ofereau spre descoperire asa ca am cutreierat pana la epuizare intreaga Provence!
Roussillon, un loc mirific unde stancile de ocru incredibil de... portocalii fac concurenta soarelui. 
Acolo, ratacind pe stradutele medievale, stramte si abrupte, ne-am oprit in fata unui atelier de pictura, unul din multele ateliere ce se gasesc in Provence.
Toate tablourile expuse acolo mi le-as fi dorit. Era in ele o bucurie insotita mereu de o lacrima, o fericire  estetica domolita de o suspinare adanca, ceva ce m-a impresionat profund. 
In timp ce ii sopteam  toate astea sotului meu, pictorul , aflat in atelier, a iesit sa ne cunoasca.
Umezeala ochilor m-a incredintat ca intelesese ce spusesem! 

Era roman stabilit aici in anii '80. Am petrecut un ceas impreuna, am baut un pahar cu apa proaspata, am cunoscut franturi ale unui destin inedit, am ales un tablou ce infatisa muntii unici de ocru in apus de soare si... am pus in inima o intalnire de care imi voi aminti cat voit trai !

Batand drumurile provensale, pe cai cotite si ascunse, am intrat in cateva abatii misterioase care isi duc zilele prelucrand lavanda mult tamaduitoare. Uleuiri de lavanda, miere de lavanda, pernute cu lavanda, ceaiuri tamaduitoare...prese arhaice pentru extragerea uleiului de lavanda... un univers al miresmelor, o industrie a mirosului, o lume olfactiva plina de surprize. 

Cand am ajuns in Aix-en-Provence… o bijuterie de oras, plin de tineri si extrem de romantic… gandul  meu l-a cautat pe Cezanne. Am numarat fantanile nereusind sa tin minte cate sunt si m-am indragostit din nou... pentru a nu stiu cata oara!

Luberonul, cu viile sale intinse pe coame de dealuri line,m-a cucerit ca si alte locuri uneori ascunse, de o rara frumusete, pe care "La Provence" le tine cu pretiozitate in bratele sale ...
Dar...cum sa descriu in cuvinte toate locurile acelea pline de culoare, mireasma si mister?

Am inchis casa cu inima stransa... si am plecat "sur la cote" , la Mediterana, acolo unde in mod surprinzator muntele imbratisaza marea cu o dragoste totala, facand din peisajul marin o incantare montana!  

Frumusetea si farmecul sunt mereu risipite cu generozitate de Creator dar in vara aceea, cand spicul lavandei isi deschidea floarea, asteptand ceasul sacru al recoltarii, cand soarele la apus inrosa cerul intr-un spectru unic de culori, cand smochinul imi intindea  fructele mistice in fiecare dimineata, in frumoasa si romantica Provence, in casa aceea boiereasca in care nicicand nu mi-as fi imaginat sa ajung si in care, teoretic, nu aveam cum sa intru… totul parea pregatit pentru mine ! 
Am calatorit mult si nu in conditii tocmai precare  - asa a fost sa fie - dar niciodata nu mi-a fost mai bine ca atunci.
Acela cred ca a fost momentul meu de implinire ca sotie si mama, ceasul meu de rasplata, timpul fericirii supreme ! M-am aflat cu copiii mei, cu omul meu, intr-un ceas binecuvantat, undeva unde nu lipsea nimic pentru a ma simti ca in gradina  Domnului ! Era ca si cum intreaga natura se straduia sa imi dea bucuria aceea maxima dinaintea dramei ce avea sa se napusteasca peste mine ! Atunci Dumnezeu mi-a mangaiat crestetul capului !
A fost momentul in care m-am aflat pe platou. Aveam sa cunosc coborarea.

A fost o vacanta de vis si am trait-o la maximum fara sa stiu ca era cea de pe urma pe care aveam sa o petrec cu sotul meu si copiii nostri, impreuna, laolalta si in deplina armonie !
Mi-a fost bine si binele acela ma urmareste si azi. Din el inca imi mai trag puterea.

De atunci au trecut ani, am plans si m-am tanguit, am suferit si m-am resemnat.
Vacanta venetiana din acest an a fost prima pe care am facut-o fara ai mei !
A fost frumos, bine, o reintoarcere in timp si ceva inedit dar am fost un turist in plus si nimic mai mult. 
Daca Dumnezeu vrea… voi mai petrece poate si alte vacante… insa nimic nu va putea sa egaleze profunda fericire pe care am trait-o in ultima vacanta a femeii care am fost !
Mirosul tufei de lavanda pe care o am pe terasa, pata aceea de culoare, imi poarta gandul acolo unde marea e violet si dealurile sunt marea !
De cate ori stropesc florile strang in mana o frunza de lavanda, o duc incet la nas, inchid ochii si … ma simt din nou, pentru cateva secunde, imbratisata de omul meu si imbatata de mirosul fin de lavanda. Uneori lacrimez, alteori zambesc…un semn firesc ca traiesc inca…




6 comentarii:

  1. probabil că ştii, una dintre pasiunile mele este parfumul, taina şi povestea lui pe care încerc să o descopăr iar şi iar...
    o vacanţă mov... este idealul. mulţumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. E intr-adevar de nedescris!
    Mare pacat ca nu pot pune fotografii caci pe atunci aveam un aparat cu film!
    Dar sa stii ca fotografiile nu au putut sa redea frumusetea cotropitoare a lanurilor de lavanda! Cat despre miresme...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua d-na Cita,

    Mi-a fost foarte dor de o asemenea poveste, cum numai dumneavoastra stiti spune. Demult nu ne-ati mai povestit atat de frumos.
    Citind, am trait si eu cateva momente acolo in marea aceea de lavanda si in mirosul proaspat.
    Mi-a facut o reala placere sa va regasesc.

    Multa sanatate si numai bine,

    Mirela, Cluj Napoca

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu daca ar mai fi multe de spus. In primul rand, multumesc, draga mea, ca ne-ai impartasit un asa moment frumos din viata familiei tale, pe vremea cand era intreaga si fericita. Dumnezeu, in marinimia Lui, n-a fost strain de vacanta aceea in Provence!
    Cat despre campurile de lavanda... ai fost binecuvantata sa ai unul , care-ti va hrani mereu foamea de familia fericita care ati fost odata!
    Multumesc, Cita, a fost una dintre cele mai frumoase povesti de vacanta pe care le-am citit vreodata. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, dragele mele. Chiar am nevoie de urarile voastre...

    Eu sunt cea care va multumeste pentru ca , cu gandul la voi, rascolesc in gandurile mele si scot la lumina tot ce am eu mai bun si mai de pret pentru ca sa gasiti si voi motive, sa va faceti planuri, sa sperati chiar in lucruri care la prima vedere par imposibile!
    Ce pare imposibil mintii noastre... devine posibil cand Dumnezeu ne mangaie pe crestet!
    Va doresc si voua sa aveti parte de campul vostru de lavanda, ceasul vostru de suprema fericire!

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunat! Mi-ati "reactivat" dorul de Provence. Va ofer "la schimb" experienta mea provensala :)

    http://imaginicarevorbesc.blogspot.com/

    Va (si imi) doresc o noua calatorie magica in Provence!
    Beatrice

    RăspundețiȘtergere